Decizia nr. 187/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Jănița Ioniță în Dosarul nr. 31/45/2015/a1 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 784D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 31/45/2015/a1, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost invocată de Jănița Ioniță cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar privind asigurarea apărării printr-un avocat ales.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că „ art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

contravine

art. 21

și

art. 24 din Constituție

prin faptul că îi îngrădește accesul liber la justiție și dreptul la apărare, deoarece solicitantului de ajutor public judiciar nu i se comunică odată cu admiterea cererii de ajutor public judiciar și cuantumul privind onorariul către avocat pentru procesele în curs de judecată.“ În acest context, face referire la faptul că „legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sancțiunea decăderii din drepturi pentru lipsa declarației pe propria răspundere“, cu consecința respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

6.

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că prevederile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu intră în conflict cu normele constituțională invocate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 881 din 15 decembrie 2015 . Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (exemplu fiind

Hotărârea din 29 iunie 2006 , pronunțată în Cauza Caracas împotriva României), instanța de judecată reține că prevederile criticate instituie o obligație formală în sarcina titularului cererii de ajutor public judiciar, obligație stabilită de instanță pentru asigurarea mijloacelor necesare instanței de verificare a încadrării în plafonul maximal prevăzut de

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 . Fiind un beneficiu legal, acordarea ajutorului public judiciar este supusă condiționărilor legale ce intră în marja de apreciere a statului.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind, în acest sens,

Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012,

prin care Curtea a reținut că, întrucât ajutorul public judiciar în materie civilă este acordat de către stat, este firesc ca acesta să stabilească anumite condiții, precum și o procedură de urmat pentru acordarea acestui ajutor, astfel încât furnizarea datelor și a documentelor prevăzute de reglementarea criticată a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar și a unei transparențe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum și pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinație.

9.

Avocatul Poporului menționează că și-a mai exprimat punctul de vedere asupra prevederilor legale criticate în sensul constituționalității

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, punct de vedere ce a fost reținut de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014.

Cu acel prilej, Curtea a constatat, în esență, că prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992,

reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

art. 3 ,

art. 10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, care prevăd că „Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 24

privind dreptul la apărare.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă a mai fost supus controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 297 din 12 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 6 iulie 2016,

Decizia nr. 881 din 15 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 14 martie 2016, sau

Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, decizii prin care Curtea a constatat că prevederile legale criticate sunt constituționale.

15.

Prin deciziile precitate, Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislației interne a

Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE

a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 și constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii“. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare s-a urmărit asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.

16.

Referitor la

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , Curtea a statuat că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe țară, la nivelul anului în care a fost formulată cererea, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură a împiedica accesul liber la justiție sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului, în formele prevăzute la

art. 6

din această ordonanță de urgență, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susținere din partea statului, fără a se îngrădi însă, în acest mod, accesul efectiv la justiție.

17.

Totodată, Curtea a reținut că, întrucât ajutorul public judiciar în materie civilă este acordat de către stat, este firesc ca acesta să stabilească anumite condiții, precum și o procedură de urmat pentru acordarea acestui ajutor. Așadar, Curtea a constatat că furnizarea datelor și a documentelor prevăzute la

art. 14 alin. (1)

din actul normativ criticat a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar și a unei transparențe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum și pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinație.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Jănița Ioniță în Dosarul nr. 31/45/2015/a1 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 martie 2017.