Decizia nr. 168/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (2) și (3) raportat la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Anexă la 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 345 alin. (2)
și (3) raportat la
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Alexandru Marin în Dosarul nr. 18.178/3/2015/a2 al Tribunalului București - Secția I penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 527 D/2016.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Referitor la critica de neconstituționalitate ce are ca obiect dispozițiile
art. 345 alin. (2)
și
(3)
raportat la
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , se arată că este firesc ca încheierea prevăzută la
art. 345 alin. (2)
și
(3) din Codul de procedură penală
să fie comunicată procurorului, întrucât el este autorul actului de sesizare și el este cel obligat să procedeze la îndreptarea anumitor neregularități în măsura în care sunt dispuse de instanța de judecată. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , se arată că aceasta este neîntemeiată, întrucât instanța fixează termen de judecată în ședință publică, iar actul procurorului prin care se remediază neregularitățile actului de sesizare sunt supuse discuției contradictorii a părților, astfel încât acestea cunosc, pe de o parte, modul în care procurorul a înțeles să remedieze aceste deficiențe, iar, pe de altă parte, opțiunea procurorului de a menține acuzarea sau de a solicita restituirea cauzei la parchet.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 18178/3/2015/a2, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 345 alin. (2)
și
(3)
raportat la
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Alexandru Marin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații privind legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală într-un dosar referitor la stabilirea vinovăției autorului excepției pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile
art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală
încalcă principiul egalității armelor și, prin urmare, dreptul la un proces echitabil, prin faptul că doar procurorului i se comunică, de îndată, încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunțată conform prevederilor
art. 345 alin. (1)
din același cod, nu și celorlalte părți. Se arată, totodată, că prevederile
art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală
încalcă dreptul la un proces echitabil, prin faptul că niciuna dintre părți nu poate să verifice dacă procurorul a remediat, în mod corespunzător, neregularitățile rechizitoriului și nu poate să cunoască opțiunea procurorului de menținere a dispoziției de trimitere în judecată sau de restituire a cauzei, pentru a putea contesta această opțiune. Se susține că aceeași dispoziție legală contravine principiului egalității, întrucât, în cauzele în care sunt trimiși în judecată mai mulți inculpați prin același rechizitoriu, textul criticat nu este suficient de explicit în sensul de a-i da posibilitatea procurorului de a solicita doar pentru unii dintre coinculpați menținerea dispoziției de trimitere în judecată sau restituire a cauzei. Se arată, de asemenea, că dispozițiile
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală
sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, fiind contrare prevederilor
art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
7.
Tribunalul București - Secția I penală arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere, în acest sens, la considerentele
deciziilor Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 ,
nr. 663 din 11 noiembrie 2014
și
nr. 552 din 16 iulie 2015 .
8.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
9.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele
deciziilor Curții Constituționale nr. 663 din 11 noiembrie 2014
și
nr. 641 din 11 noiembrie 2014 .
10.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, arătând că își menține punctele de
vedere exprimate în dosarele nr. 374 D/2014, nr. 291 D/2015, nr. 1.166 D/2015 și nr. 1.791 D/2015 și reținute în
deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014 ,
nr. 472 din 16 iunie 2015
și
nr. 35 din 9 februarie 2016 .
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției,
precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 345 alin. (2)
și
(3)
raportat la
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , care, la data invocării excepției de neconstituționalitate, aveau următorul cuprins:
–
Articolul 345
alin. (2)
și
(3) :
(2)
În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare, în cazul în care sancționează potrivit
art. 280-282
actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.
(3)
În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei;
–
Articolul 347
alin. (1) : „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la
art. 346 alin. (1) , procurorul și inculpatul pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la
art. 346 alin. (3)-(5) .“.
14.
Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile
art. 345 alin. (2)
și
(3)
și
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală
au fost modificate prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2014
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 29 aprilie 2016, având, în prezent, următorul cuprins:
–
Articolul 345
alin. (2)
și
(3) :
(2)
Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părților și persoanei vătămate.
(3)
În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare sau în cazul în care sancționează potrivit
art. 280-282
actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei;
–
Articolul 347
alin. (1) : „În termen de 3 zile de la comunicarea încheierilor prevăzute la
art. 346 alin. (1)-(4^2) , procurorul, părțile și persoana vătămată pot face contestație. Contestația poate privi și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor“.
15.
Având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile
art. 345 alin. (2)
și
(3)
raportat la
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală
în forma în vigoare de la data sesizării instanței de contencios constituțional.
16.
Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (5)
privind calitatea legii,
art. 16 alin. (1)
cu privire la egalitatea în drepturi și
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 345 alin. (2)
și
(3)
raportat la
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală
au mai fost supuse controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional pronunțând, în acest sens,
Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014,
Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, și
Decizia nr. 35 din 9 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 5 aprilie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
18.
Prin
Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , paragraful 64, și
Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , paragraful 24, Curtea a reținut că textele criticate reglementează cu privire la procedura în camera preliminară și la contestațiile ce pot fi formulate cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la
art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală
și că acestea nu afectează drepturile procesuale ale procurorului, ale părților și ale subiecților procesuali principali.
19.
Distinct de cele arătate prin deciziile anterior menționate, Curtea constată că trimiterea de către judecătorul de cameră preliminară a încheierii prin care constată neregularități ale actului de sesizare, prin care sancționează, potrivit
art. 280-282 din Codul de procedură penală , actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii sau prin care sunt excluse una sau mai multe probe administrate, doar parchetului care a emis rechizitoriul, conform
art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală , nu și părților procesului penal, este justificată având în vedere calitatea parchetului de titular al dreptului de sesizare a instanței și, totodată, obligația acestuia de întocmire a actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului, conform
art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală . Această lipsă de comunicare nu este, însă, de natură a afecta interesele procesuale ale părților procesului penal, întrucât ele au dreptul de a consulta dosarul cauzei, în condițiile legii, pe tot parcursul procesului penal, personal sau prin intermediul unui reprezentant legal, conform
art. 81 alin. (1) lit. e) ,
art. 83 lit. b) ,
art. 85 alin. (1) ,
art. 87 alin. (1)
și
art. 94 alin. (1) din Codul de procedură penală .
20.
De asemenea, comunicarea, făcută de către procuror doar judecătorului de cameră preliminară, a menținerii dispoziției de trimitere în judecată sau a solicitării de restituire a cauzei, în urma remedierii neregularităților actului de sesizare, conform
art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală , este justificată de același drept al părților de consultare a dosarului pe toată durata procesului penal, dar și de faptul că, indiferent de soluția comunicată de procuror judecătorului de cameră preliminară, conform textului criticat, procesul penal va continua conform unei proceduri pe parcursul căreia părțile beneficiază de toate garanțiile procesuale specifice respectării principiului egalității armelor și, prin urmare, dreptului la un proces echitabil. Astfel, dispunerea de către judecătorul de cameră preliminară a începerii judecății, conform
art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală , are ca efect declanșarea procedurii prevăzute la
art. 371 și următoarele din Codul de procedură penală , iar, restituirea cauzei la parchet, potrivit
art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală , are ca efect reluarea și, respectiv, continuarea acesteia, după cum soluția se întemeiază pe dispozițiile
art. 346 alin. (3) lit. a)
sau
b) din Codul de procedură penală
sau pe prevederile
art. 346 alin. (3) lit. c)
din același cod.
21.
Curtea reține, totodată, că părțile procesului penal, pe de o parte, și procurorul, respectiv judecătorul de cameră preliminară, pe de altă parte, se află în situații juridice diferite, date de rolul diferit pe care îl au în cadrul procesului penal, motiv pentru care principiul egalității armelor nu obligă la asigurarea unui regim juridic similar celor două categorii de participanți la procesul penal.
22.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că necomunicarea actelor prevăzute la
art. 345 alin. (2)
și
(3) din Codul de procedură penală
părților procesului penal nu este de natură a încălca principiul egalității armelor și, prin urmare, nici dispozițiile
art. 21 alin. (3) din Constituție .
23.
Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispozițiilor
art. 16 alin. (1) din Constituție , acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât au în vedere egalitatea de tratament juridic între cetățeni, și nu între cetățeni și autorități sau instituții ale statului (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996).
24.
În ce privește critica referitoare la lipsa de claritate a dispozițiilor
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală , Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, și
Hotărârea din 4 mai 2000 , pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, că legea internă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Așadar, previzibilitatea legii ține de calitatea acesteia, respectiv legea trebuie să fie suficient de precisă și clară pentru a putea fi aplicată. Totuși, instanța europeană a arătat că poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală și că o anumită suplețe poate chiar să se dovedească a fi de dorit pentru a permite instanțelor naționale să facă să evolueze dreptul în funcție de ceea ce ele consideră măsuri necesare în interesul justiției, precum și în funcție de evoluția concepțiilor sociale (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Or, prin raportare la considerentele anterior expuse, Curtea reține că dispozițiile contestate îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate, deoarece acestea au o redactare univocă, nefiind susceptibile de o interpretare abuzivă sau arbitrară. Dimpotrivă, prevederile
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală
reglementează dreptul procurorului și al inculpatului de a formula contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la
art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală , drept ce trebuie exercitat într-un termen de decădere de 3 zile, care începe să curgă de la data comunicării încheierii prevăzută la
art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală
(a se vedea, mutatis mutandis, Decizia
nr. 35 din 9 februarie 2016 , paragraful 14).
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Marin în Dosarul nr. 18.178/3/2015/a2 al Tribunalului București - Secția I penală și constată că dispozițiile
art. 345 alin. (2)
și
(3)
raportat la
art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.