Decizia nr. 208/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. 2 și 3 și ale art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 11/1996 23 ianuarie 1996 (prevederi anume) privind executarea creanțelor bugetare
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. 7 și ale
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin
Legea nr. 108/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "BOG-SAB" - S.R.L. din Valea Calugareasca în Dosarul nr. 1.856/1999 al Tribunalului Prahova - Secția comercială, având ca părți pe autorul excepției, Ministerul Finanțelor și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Prahova.
La apelul nominal s-a constatat lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondata, deoarece textele de lege criticate nu contravin Constituției. Somația la executare, ca de altfel oricare act de executare, poate fi atacată pe calea contestației la executare. Textele criticate nu încalcă nici dreptul constituțional al garantarii dreptului de proprietate, întrucât ele se referă la acte premergătoare executării silite.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 13 iulie 1999 Tribunalul Prahova - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. 7 și ale
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin
Legea nr. 108/1996 , ridicată de Societatea Comercială "BOG-SAB" - S.R.L. din Valea Calugareasca într-o cauza civilă având ca obiect soluționarea contestației la executare formulate de autorul excepției la somația emisă de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Prahova.
În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut ca, în baza Procesului-verbal din 12 octombrie 1998, autorul acesteia a fost obligat la plata sumei de 420.163.033 lei reprezentând T.V.A., precum și a sumei de 7.421.414 lei, suplimentar, reprezentând impozit pe profit. Totodată, în baza
art. 6 din Legea nr. 12/1990 , republicată, cu modificările ulterioare, i s-a confiscat suma de 2.369.790.574 lei plus penalități în suma de 105.797.183 lei, deși, potrivit art. 41 din Constituție, nu pot fi confiscate decât bunurile "a căror ilicitate penală sau contravențională este dovedită pe cale jurisdicțională". În consecința, prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu art. 41 din Constituție, întrucât a fost încălcat dreptul sau de proprietate recunoscut de Constituție. De asemenea, se mai susține ca textele cuprinse în
Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
contravin prevederilor art. 21 din Constituție privind liberul acces la justiție, care permite oricărei persoane fizice sau juridice interesate sa conteste în justiție actele organelor administrative. Or, executarea prematura a unor creanțe sau măsura confiscării, luate înainte de a se folosi toate căile de atac reprezintă "un abuz fundamental constituțional". Pe de altă parte,
Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , în scopul urgentarii executării silite, a considerat ca somația constituie un titlu executoriu, ceea ce este contrar atât dispozițiilor Constituției, cat și prevederilor art. 372 și următoarele din Codul de procedură civilă, potrivit cărora un act juridic devine titlu executoriu numai după epuizarea procedurii gratioase sau contencioase.
Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța de judecată considera ca aceasta este nefondata, deoarece textele criticate se referă la modul de declansare a executării silite și la faptul ca organele de executare pot folosi oricare dintre modalitățile de executare silită, cum ar fi decontarea bancară executorie sau executarea creanțelor fiscale. Rezultă ca aceste prevederi nu sunt în contradictie cu dispozițiile Constituției, nefiind deci neconstituționale, motivat și de faptul ca art. 135 din Constituție stabilește ca proprietatea publică aparține statului sau unităților sale administrative, iar art. 136 alin. (1) din Constituție prevede că formarea, administrarea și controlul resurselor financiare ale statului, instituțiilor publice și unităților administrativ-teritoriale sunt reglementate prin lege.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. 7 și ale
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Deși
art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , modificată, nu conține decât cinci alineate, autorul excepției contesta alin. 7 al acestui articol. Întregul sau conținut cuprinde însă reglementarea actelor premergătoare executării silite, precum și începerea acestei proceduri, iar nu confiscarea, astfel cum se afirma în motivarea excepției de neconstituționalitate. Acest articol nu se referă la titlurile executorii ori la posibilitatea executării creanțelor înainte de a se epuiza toate căile de atac, astfel cum se arata în aceeași motivare. De asemenea,
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
nu conține astfel de dispoziții, acesta prevăzând posibilitatea organelor de executare de a folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitățile de executare silită prevăzute de aceasta ordonanța și deci nu exista nici o legătură cu dispozițiile constituționale invocate în cauza.
Prevederile art. 23 alin. 7 și ale
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, care se referă la accesul liber la justiție, și nici prevederilor art. 41 din Constituție, care reglementează protecția proprietății private.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul sesizării îl constituie prevederile art. 23 alin. 7 și ale
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 .
Analizând însă susținerile autorului excepției, precum și conținutul
Ordonanței Guvernului nr. 11/1996 , Curtea constata ca, în realitate, sunt criticate prevederile art. 23 alin. 2 și 3, precum și ale
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată și modificată prin
Legea nr. 108/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996.
Articolul 23
din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , care nu a fost modificat prin
Legea nr. 108/1996 , nu cuprinde un alineat 7 la care se referă autorul excepției, emiterea somației de executare fiind prevăzută însă la alin. 2 al art. 23, care are următorul conținut: "Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înștiințarea de plată, organul de executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somații, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor datorate." Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, "Somația va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnatura și ștampila organului de executare și va fi însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu".
Articolul 40
din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , de asemenea rămas nemodificat, prevede că "Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitățile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanță".
În aceasta situație, Curtea urmează să se pronunțe asupra art. 23 alin. 2 și 3, precum și asupra
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 .
Autorul excepției susține ca aceste texte sunt neconstituționale, deoarece contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime." și "(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Totodată încalcă și art. 41 din Constituție, care prevede la alin. (1) ca "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar la alin. (7) se prevede că "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma".
Analizând textele criticate, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, deoarece somația la executare prevăzută la art. 23 alin. 2, ca de altfel oricare dintre modalitățile de executare silită prevăzute în
Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
pot fi atacate pe calea contestației la executare, în conformitate cu dispozițiile art. 76 din acest act normativ. Hotărârea organului de jurisdicție administrativă, precum și actele de executare, reglementate de ordonanța de mai sus, sunt supuse astfel controlului judecătoresc. De altfel, în cauza dreptul autorului excepției privind accesul liber la justiție a fost deja exercitat prin introducerea contestației la executare care a generat litigiul, în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
Textele criticate nu încalcă nici dispozițiile art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție, întrucât ele se referă la actele premergătoare executării silite și la începerea acestei proceduri , iar nu la confiscarea de bunuri stabilită în temeiul constatării săvârșirii unei contravenții. Autorul excepției, în conformitate cu dispozițiile
art. 9 din Legea nr. 105/1997 , avea însă posibilitatea ca, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei Ministerului Finanțelor, să se adreseze instanței judecătorești prevăzute în legea specială pentru a constata realitatea afirmațiilor sale. Potrivit art. 76 din aceeași ordonanța a Guvernului, contestația la executare poate fi formulată și împotriva titlului executoriu, cu condiția ca acest titlu sa nu fie o hotărâre pronunțată de o alta instanța judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanța competența să se pronunțe asupra acestuia. Reglementarea în acest fel a căilor de atac împotriva unor decizii pronunțate de Ministerul Finanțelor, în temeiul
Legii nr. 105/1997 , nu contravine dispozițiilor constituționale, întrucât, conform art. 128 din Constituție, exercitarea acestor cai de atac se face în condițiile legii.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției, în sensul că somația organului financiar nu poate fi un titlu executoriu, Curtea constata ca este neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 25 din 5 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că nu constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale executarea silită a creanțelor fiscale fără constituirea titlului executoriu printr-o hotărâre judecătorească. Pentru aceleași motive rezultă ca este constituțional textul
art. 25 alin. 3 și 4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , prin care titlul de creanta emis de organul financiar competent pentru impozite, taxe, contribuții, amenzi, majorări de întârziere și pentru alte sume datorate și neachitate statului în termenul legal este considerat titlu executoriu.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine Curtea să-și schimbe jurisprudenta, urmează a se avea în vedere motivele reținute în aceasta decizie.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. 2 și 3 și ale
art. 40 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin
Legea nr. 108/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "BOG-SAB" - S.R.L. din Valea Calugareasca în Dosarul nr. 1.856/1999 al Tribunalului Prahova - Secția comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 noiembrie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.