Decizia nr. 833/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) teza întâi

raportat la

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marius Rodriguez Aflagea în Dosarul nr. 2.566/207/2016/a1 al Judecătoriei Caracal - Secția civilă și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.326D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a depus un punct de vedere prin care solicită

respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, și judecarea cauzei în lipsă.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, față de jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 5 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.566/207/2016/a1, Judecătoria Caracal - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) teza întâi

raportat la

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Marius Rodriguez Aflagea într-o cauză având ca obiect contestație la executare.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că taxa judiciară de timbru aferentă contestației la executare nu trebuie calculată la fel ca în cazul unei noi acțiuni judiciare, deci prin raportare la

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , care reglementează formulele generale de calcul al taxei judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, cum face trimitere implicită textul de lege criticat, „la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite“, ci la fel ca în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, când contestația se taxează cu 100 lei. Autorul excepției apreciază că, prin această reglementare distinctă, după cum obiectul executării silite este evaluabil în bani, când nivelul taxei este plafonat la maximum 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată și după cum obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, când nivelul taxei este de 100 lei, contrar

art. 16 alin. (1) din Constituție , legiuitorul a generat o discriminare a justițiabililor care formulează contestația la executare pe calea acțiunii principale, în condițiile

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 .

7.

Cu privire la instituirea taxelor judiciare de timbru, autorul apreciază că există o vădită disproporție între taxa datorată și serviciul public efectiv prestat care nu diferă cu nimic în cazul soluționării unei contestații la executare, când obiectul executării este evaluabil în bani, față de cazul soluționării unei contestații la executare, când obiectul executării silite nu este evaluabil în bani și, prin urmare, taxa nu a fost instituită în considerarea contraprestației datorate de stat, ceea ce este contrar

art. 56 alin. (2) din Constituție .

8.

În concluzie, autorul excepției susține că textul de lege criticat contravine prevederilor

art. 16 alin. (1) ,

art. 21

și celor ale

art. 56 din Constituție , dar și

art. 6

și

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

9.

Judecătoria Caracal - Secția civilă își exprimă opinia în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, pentru argumente similare celor reținute de către Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010 .

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că, în jurisprudența sa în materie, Curtea a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

12.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere formulat anterior în dosarele Curții Constituționale în care au fost pronunțate

deciziile nr. 515

și

nr. 533 din 9 octombrie 2014 , în sensul constituționalității dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 .

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (2) teza întâi

raportat la

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins: „În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.“

16.

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 21

privind accesul liber la justiție și

art. 56

cu privire la contribuții financiare.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, și prin

Decizia nr. 669 din 17 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 10 februarie 2017,

Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, și

Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din data de 17 noiembrie 2014, a respins excepțiile de neconstituționalitate.

18.

Astfel, faptul că prin

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

se stabilește cuantumul taxei de timbru în cazul contestației la executarea silită, nu este de natură a afecta accesul liber la justiție, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit în nenumărate rânduri că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este

cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit

art. 56 din Constituție , cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. Atât obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Constituție .

19.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul

art. 453 din Codul de procedură civilă , de la partea care pierde procesul. De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului, iar stabilirea modalității de plată a taxelor judiciare de timbru, precum și a cuantumului lor reprezintă opțiunea legiuitorului, ce ține de politica legislativă fiscală. A se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 109 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014, și

Decizia nr. 81 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017.

20.

Totodată, prin

Decizia nr. 669 din 17 noiembrie 2016 , precitată, paragraful 19, Curtea a reținut că, prin dispozițiile

art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , legiuitorul a instituit posibilitatea instanței judecătorești de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție.

21.

În continuare, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a precizat faptul că, „în conformitate cu principiile generale ale fiscalității, orice taxă instituită pentru persoane fizice sau juridice trebuie să fie urmată de un serviciu sau o lucrare efectuată în mod direct și imediat de către organe sau instituții publice“ (a se vedea

Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003). Ca atare, în condițiile în care ar exista o vădită disproporție între taxa datorată și serviciul public efectiv prestat, ar rezulta că taxa nu a fost instituită în considerarea contraprestației datorate de stat, ceea ce ar fi contrar

art. 56 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale“.

22.

În final, referitor la critica privind cuantumul taxei judiciare de timbru, prin

Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din data de 8 decembrie 2014, paragraful 21, Curtea a reținut că, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, a fost reglementată „acea formă de asistență acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii“ ( art. 1 ), care se adresează oricărei persoane fizice, „în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale“ ( art. 4 ), și se concretizează în „scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită“ [ art. 6 lit. d) ]. Așa fiind, Curtea Constituțională nu a reținut criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile

art. 21

și ale

art. 56 din Legea fundamentală

și ale

art. 6

și

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Rodriguez Aflagea în Dosarul nr. 2.566/207/2016/a1 al Judecătoriei Caracal - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 10 alin. (2) teza întâi

raportat la

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbre sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Caracal - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.