Decizia nr. 790/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Mariana Săchelaru, Claudia Nicoleta Stanciu, Mihaela Florica Stroe, Mariana Mahmudi, Corina Muscă, Adriana Stanciu și Eugen Marian Anghel în Dosarul nr. 2.104/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.996D/2016.

2.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, avocatul Răzvan Iulian Neațu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent care, reiterând argumentele prezentate în notele scrise prin care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, solicită admiterea acesteia și constatarea neconstituționalității prevederilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

prin raportare la dispozițiile

art. 115 alin. (5) din Constituție .

4.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 20 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.104/2/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost invocată de Mariana Săchelaru, Claudia Nicoleta Stanciu, Mihaela Florica Stroe, Mariana Mahmudi, Corina Muscă, Adriana Stanciu și Eugen Marian Anghel, cu ocazia soluționării acțiunilor în contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență că, la data de 29 octombrie 2015, a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , care prevedea la

art. 63 alin. (1)

că „începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută.“ Ulterior, la data de 4 noiembrie 2015, a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , care a prevăzut, în

art. 10 , că dispozițiile

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

se abrogă, iar, prin această abrogare, drepturile lor salariale au suferit o diminuare față de nivelul prevăzut prin

art. 63 alin. (1)

din ordonanța de urgență precitată. Așa fiind, autorii excepției susțin că sunt încălcate prevederile internaționale și cele constituționale referitoare la protecția dreptului de proprietate, întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile, astfel încât privarea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept câștigat reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 148 din 17 martie 2005 . Prin urmare, apreciază că, prin reglementarea criticată, sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 53 referitoare la condițiile privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, care permit o diminuare rezonabilă a gradului de protecție oferită unor drepturi, însă numai condiționat și cu titlu de excepție, fără ca prin aceasta să fie afectată însăși substanța acestor drepturi.

7.

În același timp, autorii excepției susțin că, prin reglementarea criticată, se aduce atingere și dispozițiilor

art. 115 alin. (4)

și

(6) din Constituție , întrucât, pe calea unei ordonanțe de urgență -

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

- sunt afectate drepturi fundamentale, așa cum sunt dreptul de proprietate și dreptul la salariu, în condițiile în care nu a existat o situație de urgență care să justifice intervenția legislativă a Guvernului. Raportat la încălcarea

art. 115 alin. (5) din Constituție , autorii excepției susțin că, dacă

primele patru alineate ale art. 115

reglementează delegarea legislativă,

alin. (5)

marchează încetarea acestei delegări și reglementează, în mod expres, acțiunile de competență ale celor două Camere. Așa fiind, odată transmisă/depusă spre dezbatere, ordonanța de urgență nu mai poate fi modificată/completată de către Guvern până după momentul intrării în vigoare a legii de aprobare/ respingere, după caz. Aceasta, deoarece, de la momentul transmiterii/depunerii spre dezbatere și sesizarea primei Camere competente, încetează delegarea legislativă care operează în favoarea executivului.

8.

Autorii excepției susțin, de asemenea că, prin maniera de reglementare a drepturilor salariale ce li se cuvin, a fost înfrânt principiul securității juridice sau al stabilității raporturilor juridice, prin măsura legislativă criticată fiind afectată astfel previzibilitatea normei de drept.

9.

Concluzionând, aceștia consideră că prevederile criticate contravin și

art. 148 alin. (2) din Constituție , privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne. Așa fiind, din perspectiva

Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , apreciază că măsura abrogării instituită prin

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

încalcă principiul garantării dreptului de proprietate al oricărui particular.

10.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul caracterului neconstituțional al prevederilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

prin raportare la dispozițiile

art. 115 alin. (5) din Constituție , din perspectiva procedurii normative.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Guvernul apreciază că revine Curții Constituționale să decidă asupra afectării principiilor constituționale pretins a fi încălcate prin prevederile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 . În esență, arată că afectarea drepturilor salariale prin aplicarea reglementării criticate (drepturi asimilate noțiunii de „bunuri“ și aflate în sfera de protecție a

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ), ar putea fi considerată de instanța de control constituțional ca fiind o încălcare a dreptului de proprietate asupra acestor „bunuri“, cu consecința încălcării

art. 44 din Constituție . Referitor la invocarea

art. 53 din Constituție , apreciază că această normă constituțională nu este incidentă în cauză, iar, în ceea ce privește

art. 115 alin. (6) din Constituție , Guvernul face trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.189/2008 , prin care s-a statuat că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Având în vedere faptul că prin textul criticat a fost abrogat

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , care reglementa o creștere a drepturilor salariale pentru anumite categorii de persoane, este evident că actul normativ criticat a avut ca efect o diminuare a drepturilor respective, în condițiile în care dreptul la salariu este parte componentă a dreptului la muncă, drept fundamental protejat de

art. 41 din Constituție . În fine, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la

art. 148 alin. (2) din Constituție , Guvernul apreciază că sunt incidente considerentele

Deciziei Curți Constituționale nr. 1.596/2009 .

13.

Avocatul Poporului menționează că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, asupra acestora exprimându-și deja punctul de vedere, ce a fost reținut în

Decizia Curții Constituționale nr. 270 din 27 aprilie 2017

și pe care îl menține în prezenta cauză, în sensul constituționalității reglementării legale criticate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 79/2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Prevederile criticate au următoarea redactare: „ Articolul 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă.“

17.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

sunt contrare dispozițiilor constituționale ale

art. 1

privind statul român,

art. 44

privind dreptul de proprietate privată,

art. 53

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 115 alin. (4) ,

(5)

și

(6)

referitoare la delegarea legislativă și celor ale

art. 148 alin. (2)

privind integrarea în Uniunea Europeană.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016,

Decizia nr. 270 din 27 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 19 iulie 2017, și

Decizia nr. 759 din 13 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 30 martie 2017, prin care Curtea a constatat că prevederile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

19.

Prin deciziile amintite, Curtea a reținut, în esență, că reglementarea criticată are ca efect abrogarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015. Prin această abrogare au fost înlăturate măsurile legale care prevedeau o majorare salarială pentru funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, rezultând o scădere a drepturilor salariale ale acestora față de nivelul stabilit prin textul de lege abrogat.

20.

Curtea a arătat că dreptul la salariu este un drept fundamental, care se bucură, în egală măsură, de protecția acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar și de protecția acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun“ în sensul

art. 1 din Primul Protocol

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Prin urmare, Curtea a considerat că este necesar să analizeze dacă prevederile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

îndeplinesc cerințele de constituționalitate referitoare la condițiile emiterii ordonanțelor de urgență, respectiv cele care privesc existența unei situații extraordinare și interdicția afectării pe calea ordonanțelor de urgență a unor drepturi fundamentale. Analizând aceste motive, Curtea a reținut că adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015

apare ca fiind justificată, în esență, de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referă la un eventual deficit bugetar pe care aplicarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

l-ar genera, iar cel de-al doilea are în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Așa fiind, Curtea a apreciat că aspectele invocate apar ca fiind justificate sub aspectul caracterului obiectiv și urgent al motivelor care au impus abrogarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , astfel încât, prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2015

nu au fost încălcate dispozițiile

art. 115 alin. (4) din Constituție .

21.

Astfel, majorarea salarială prevăzută de

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcționari publici și personal, respectiv numai funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceștia, într-un context economic și social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar și de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări fără a crea diferențe de tratament juridic cu caracter discriminator între diferitele categorii sociale. Prin urmare, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcționari publici și personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creșteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din cadrul altor instituții publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum și a consecințelor financiare pe care lea atras aplicarea

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

a impus în mod obiectiv și a justificat intervenția promptă a Guvernului.

22.

Păstrând același raționament, Curtea a apreciat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, așa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiția impusă de

art. 115 alin. (6) din Constituție , referitoare la interdicția afectării prin dispozițiile unei ordonanțe de urgență a drepturilor și libertăților fundamentale, este respectată (paragraful 31 din

Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016 ).

23.

Totodată, Curtea a considerat că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor

art. 41

și

art. 44 din Constituție , restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituționale fiind rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate în unul iluzoriu/teoretic, în sensul precizat prin

Decizia nr. 266 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, și

Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 30. Astfel, Curtea a reținut că reglementarea

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

este impusă de necesitatea apărării drepturilor și a libertăților cetățenilor în sensul prevenirii unor discriminări marcate între diferite categorii de persoane, sub aspectul remunerării muncii. De asemenea, Curtea a apreciat că măsura abrogării dispozițiilor

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

este o măsură capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului avut în vedere de legiuitor și necesară realizării acestui scop. Totodată, având în vedere raportul dintre persoanele la care se referă

art. 63 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015

și cele care ar fi fost discriminate prin aplicarea acestei măsuri, a apreciat că măsura are un caracter proporțional cu situația care a determinat-o.

24.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 115 alin. (5) din Constituție , Curtea reține că, potrivit acestei norme constituționale, ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă, în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere, care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la

art. 76 alin. (1) . Astfel, dispozițiile

art. 115

stabilesc condițiile-criterii de constituționalitate pe care ordonanțele Guvernului, simple sau de urgență, trebuie să le îndeplinească pentru a fi conforme cu

Legea fundamentală .

25.

Autorii excepției consideră că „prin adoptarea

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , Guvernul României a intervenit nepermis în procesul legislativ, într-o etapă de competența exclusivă a Parlamentului, ulterior încetării delegării legislative care a operat în cazul adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , scopul major urmărit fiind acela de încetare cât mai urgentă a efectelor juridice produse prin intrarea în vigoare a

art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 “. Raportat la această critică, în paragraful 36 din cuprinsul

Deciziei nr. 396 din 14 iunie 2016 , Curtea a reținut că, deși nu poate omite inconsecvența legislativă a Guvernului, „apreciază că cerința care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituționale și negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare.“

26.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, cele statuate prin deciziile invocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

27.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana Săchelaru, Claudia Nicoleta Stanciu, Mihaela Florica Stroe, Mariana Mahmudi, Corina Muscă, Adriana Stanciu și Eugen Marian Anghel în Dosarul nr. 2.104/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015

privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 decembrie 2017.