Decizia nr. 331/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) , art. 3 , art. 5 alin. (2) , art. 8 alin. (5) , art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (3) ,
art. 3 ,
art. 5 alin. (2) ,
art. 8 alin. (5) ,
art. 10
și
art. 11 din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 16.502/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 49D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care reiterează jurisprudența Curții în materie, în special
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , și pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3
și
art. 11 din Legea nr. 77/2016
și de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a celorlalte prevederi criticate ale
criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 16.502/236/2016, Judecătoria Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (3) ,
art. 3 ,
art. 5 alin. (2) ,
art. 8 alin. (5) ,
art. 10
și
art. 11 din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca, contestatoare într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni formulate în temeiul
art. 7 din Legea nr. 77/2016 .
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției arată că prevederile
art. 1 alin. (3) ,
art. 3 ,
art. 5 alin. (2)
și
art. 10 din Legea nr. 77/2016
încalcă exigențele referitoare la accesibilitatea, previzibilitatea și securitatea
legii, întrucât legiuitorul intervine în contractele de credit asupra cărora părțile au căzut de acord, modificând funcția esențială a bunului imobil din garanție împotriva riscului de neplată în mijloc de plată cu efect liberatoriu, înlătură efectele fideiusiunii legal constituite și exclude orice analiză asupra posibilității efective de a putea restitui din veniturile personale prezente ori viitoare sumele efectiv împrumutate. Legiuitorul român nu a înțeles să dea posibilitatea creditorului din contractele în vigoare să își manifeste acordul pentru modalitatea de stingere alternativă, la fel cum nu a înțeles să dea părților care doresc să încheie noi contracte posibilitatea să aleagă între a insera în contract alternativa dării în plată și a nu o insera.
6.
Potrivit autoarei excepției, rigorile constituționale impun ca posibilitatea modificării normelor juridice să fie limitată, respectiv, dacă aceasta este necesară, să intervină gradual, astfel încât să se asigure coerența și climatul de securitate necesar dezvoltării unor relații economice normale, inclusiv în relația consumator profesionist.
7.
Prevederile
art. 3 din Legea nr. 77/2016
contravin expectației legitime a creditorului în legătură cu derularea raportului contractual și conțin o gravă eroare de tehnică legislativă de natură să producă confuzie, respectiv să genereze situații litigioase. Astfel, se arată că, în măsura în care derogă de la întreaga legislație civilă, un act nu este de conceput că îndeplinește condiția accesibilității.
8.
Prevederile
art. 8 alin. (5)
și
10 din Legea nr. 77/2016
încalcă dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Constituție , deoarece se aplică și contractelor aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, precum și în cazul acelor contracte în privința cărora s-a finalizat o executare silită prin adjudecarea bunului de către un terț.
9.
De asemenea, prevederile
art. 3 ,
art. 5 alin. (2)
și
art. 10 din Legea nr. 77/2016
încalcă prevederile
art. 44
și
art. 135 din Constituție , întrucât impun stingerea discreționară a dreptului de creanță al creditorului constând în dreptul de a putea solicita restituirea sumelor împrumutate fără existența unei contraprestații echivalente valoric. Astfel, prin efectul liberatoriu constând în ștergerea creanței reziduale a băncii formate din diferența dintre soldul creditului la momentul plății și valoarea imobilului, dreptul de proprietate al băncii asupra acestei creanțe este afectat iremediabil prin dispariția sa.
10.
În fine, se mai arată că prevederile
art. 1 alin. (3) ,
art. 3
și
art. 10 din Legea nr. 77/2016
instituie o imixtiune injustă și inechitabilă în raportul contractual și încalcă principiul proporționalității prevăzut de
art. 53 din Constituție , întrucât nu au fost adoptate în urmărirea unui scop legitim și nu sunt necesare.
11.
Judecătoria Giurgiu - Secția civilă, contrar prevederilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu își formulează opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.
12.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 1 alin. (3) ,
art. 3 ,
art. 5 alin. (2) ,
art. 8 alin. (5) ,
art. 10
și
art. 11 din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul cuprins:
–
Articolul 1
alin. (3) : „Dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.“;
–
Articolul 3
: „Prin derogare de la dispozițiile
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la
art. 5 alin. (3)
părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“;
–
Articolul 5
alin. (2)
„Notificarea prevăzută la
alin. (1)
trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.“;
–
Articolul 8
alin. (5) : „Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“;
–
Articolul 10
:
La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, potrivit prevederilor
art. 8
sau, după caz, ale
art. 9 , va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.
De dispozițiile prezentului articol beneficiază și codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligația debitorului principal.;
–
Articolul 11
: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată“.
16.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin
art. 1 alin. (5) din Constituție
cu privire la principiul legalității, în componenta sa referitoare la exigențele de previzibilitate și accesibilitate a legii, precum și cu privire la principiul securității juridice,
art. 15 alin. (2)
care prevede principiul neretroactivității legii,
art. 44
referitor la dreptul de proprietate privată, în
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în
art. 135 alin. (2)
privind economia, precum și dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Primul Protocol
adițional la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în prealabil, necesitatea verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a acesteia, prevăzute de dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea [...] unei dispoziții dintr-o lege [...] care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“, precum și de
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.
18.
Curtea observă că, în ceea ce privește contractul de credit care a ocazionat litigiul cu a cărui soluționare a fost învestită instanța care a sesizat Curtea, acesta a fost încheiat înaintea intrării în vigoare a
noului Cod civil , respectiv
1 octombrie 2011. Autoarea excepției a invocat neconstituționalitatea
art. 3 din Legea nr. 77/2016 , fără să se raporteze, în mod distinct, așa cum a procedat Curtea în
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea
noului Cod civil
[„Prin derogare de la dispozițiile
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare“] și ipoteza care vizează aplicabilitatea
vechiului Cod civil . În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile
art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 , este inadmisibilă.
19.
Faptul că contractul de credit ce face obiectul cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești care a sesizat Curtea în acest dosar a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a
noului Cod civil
este relevant și în examinarea admisibilității, de asemenea din perspectiva
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , a excepției de neconstituționalitate a
tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016 . Astfel, potrivit primei teze a acestuia, dispozițiile
se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a
art. 11 ,
se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016
este inadmisibilă.
20.
În continuare, din perspectiva prevederilor
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se observă că, prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , Curtea a reținut că dispozițiile
art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile
art. 3 teza a doua ,
art. 4 ,
art. 7
și
art. 8 din Legea nr. 77/2016 , sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte.
21.
Având în vedere dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , faptul că, prin decizia antereferită, Curtea a constatat că prevederile menționate în prealabil sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească, în condițiile manifestării opoziției creditorului, poate și trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum și faptul că decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituțională în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile
art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016 , va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
22.
În continuare, Curtea va examina, din perspectiva jurisprudenței sale anterioare în materie, pretinsa contrarietate dintre, pe de o parte, principiile și dispozițiile constituționale invocate în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate și, pe de altă parte, celelalte dispoziții ale
criticate, respectiv prevederile
art. 1 alin. (3) ,
art. 5 alin. (2) ,
art. 8 alin. (5)
și
art. 10 din Legea nr. 77/2016 .
23.
În ceea ce privește criticile formulate de către autoarea excepției din perspectiva respectării exigențelor impuse de
art. 1 alin. (5) din Constituție
și a principiilor subsumate acestuia, respectiv al accesibilității, previzibilității și securității legii, Curtea reiterează paragrafele 109-111 ale
Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 , în care a reținut, în esență, că aspectele invocate în legătură cu
art. 1 alin. (5) din Constituție
vizează, mai degrabă, chestiuni care țin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanța judecătorească sau se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite.
24.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea
art. 15 alin. (2) din Constituție , Curtea reamintește faptul că, în
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , a stabilit că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun,
Codul civil din 1864 , care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul
art. 969
și
art. 970 . Având în vedere că
reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“ [paragraful 115].
25.
În ceea ce privește criticile formulate din perspectiva prevederilor
art. 44 din Constituție
și
Primul Protocol adițional
al
Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , sunt aplicabile considerentele din paragraful 128 al
Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 . Astfel, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa (a se vedea
Decizia nr. 270 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), a statuat că, potrivit
art. 44 alin. (1) din Constituție , legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea și
Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin
Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul
art. 44 din Constituție , legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de
Constituție , în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul
art. 44 din Constituție
cuprinde expres, în cadrul
alin. (1) , o dispoziție specială în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiții, Curtea a reținut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit
art. 44 alin. (1) din Constituție ; însă, limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condițiile exercitării sale cu bună-credință (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituțiilor de credit nu cunoaște nicio limitare în condițiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate.
26.
Cu referire specifică la prevederile
art. 11 teza întâi , raportate la prevederile
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , având în vedere că, în cauza aflată pe rolul instanței judecătorești, față de imobilul afectat ipotecii a fost declanșată executarea silită, Curtea reiterează paragrafele 196-199 din
Decizia nr. 806 din 7 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 15 mai 2018. Astfel, Curtea a reținut că, pentru o înțelegere clară a prevederilor
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , se impune situarea sa în contextul mai larg al
art. 8 din Legea nr. 77/2016 , în integralitatea lui.
Alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 77/2016
instituie un remediu judiciar de drept civil specific
Legii nr. 77/2016 , respectiv dreptul de a cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.
Articolul 8
alin. (1) din Legea nr. 77/2016
mai reglementează, deopotrivă, două aspecte cu referire la acest remediu judiciar.
27.
În primul rând, acest remediu judiciar are o natură subsidiară, în sensul că se poate recurge la el numai în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de
Legea nr. 77/2016 . Mai precis, în situația în care creditorul nu procedează, potrivit
art. 5 alin. (2)
și
(4) din Legea nr. 77/2016 , la încheierea actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar sau/și în situația, reglementată de
art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016 , în care, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației formulate potrivit
art. 7 din Legea nr. 77/2016 , creditorul nu se prezintă, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia, în vederea semnării actului de dare în plată.
28.
În al doilea rând,
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016
îl indică pe titularul dreptului de a recurge la acest remediu judiciar specific, respectiv debitorul. Prevederile
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016
reprezintă, la rândul lor, o clarificare a sferei titularului dreptului de a recurge la remediul judiciar specific instituit de
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 . Astfel, dacă
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016
nu face decât să se refere la categoria generală a debitorului,
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016
se referă la o anumită categorie, specifică, de titulari ai acestui drept la acțiune, respectiv consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. Cu alte cuvinte, legiuitorul a specificat, în mod expres, o anumită categorie de titulari ai remediului judiciar specific instituit de
art. 8 al Legii nr. 77/2016
- consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. În sfârșit, de asemenea în scopul clarificării sferei titularului dreptului la acțiunea instituită de
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 ,
art. 8 alin. (5)
al acesteia dispune că acel consumator care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat poate formula această acțiune, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra sa.
29.
Rezultă că, în soluționarea acțiunii în constatare instituite de
art. 8 al Legii nr. 77/2016 , deci inclusiv al celei formulate de către consumatorul care a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, instanța judecătorească va aplica, în mod obligatoriu, teoria impreviziunii. O asemenea concluzie este, de altfel, statuată și în paragraful 123 al
Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 , în care Curtea a reținut că instanța judecătorească poate aprecia cu privire la îndeplinirea condițiilor privind existența impreviziunii și în faza executării silite. În urma procesului de aplicare, inclusiv în faza executării silite, a teoriei impreviziunii, instanța judecătorească va pronunța o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa ( Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , paragraful 121).
30.
Prevederile
au fost criticate și din perspectiva dispozițiilor
art. 135 alin. (2) din Constituție
referitor la economie. În acest context, Curtea reamintește că, în
Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017
[paragraful 65], a reținut că însuși textul
art. 45 din Constituție
referitor la libertatea economică dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din
se pot încadra în această categorie - în condițiile legii - legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cel al liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit, în
Decizia nr. 282 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.“.
31.
Cu privire la criticile formulate din perspectiva prevederilor
art. 53 din Constituție , pentru identitate cu rațiunea avută în vedere de Curte în
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , prevederile constituționale menționate nu au incidență în soluționarea acestora [paragraful 130].
32.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile art. 11 teza întâi, raportate la dispozițiile
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , și cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziții legale,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile
art. 3 teza întâi , precum și a dispozițiilor
art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca, în Dosarul nr. 16.502/236/2016 al Judecătoriei Giurgiu - Secția civilă.
2.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile
art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceeași parte, în același dosar al aceleiași instanțe.
3.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 teza întâi , raportate la celelalte dispoziții din
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe, și constată că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.