Decizia nr. 627/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Constantin Lifu în Dosarul nr. 4.644/281/2017 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.060D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind

Decizia nr. 189 din 29 martie 2018 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 16 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.644/281/2017 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Lifu cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect o plângere contravențională, în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție Prahova.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că reglementarea criticată aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la apărare, prin stabilirea competenței de soluționare a plângerilor în materie contravențională în favoarea instanței în circumscripția căreia a fost constatată săvârșirea contravenției, situație în care petentul este obligat să se deplaseze către sediul unei instanțe, aflat poate la distanță mare față de domiciliul său, ceea ce ridică probleme de ordin material și temporar. Consideră, astfel, că prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt neconstituționale în măsura în care condiționează înregistrarea plângerii și susținerea acesteia la judecătoria în a cărei rază de competență a fost săvârșită fapta, întrucât această reglementare reprezintă o îngrădire a accesului la justiție, prin obligarea contravenientului să se deplaseze distanțe mari pentru a se apăra, ceea ce reprezintă o condiționare abuzivă care îl pune în situația de a renunța la plângere. În acest context susține că documentația aferentă constatării unei contravenții poate fi trimisă de către Inspectoratul Județean de Poliție la judecătoria de la domiciliul contravenientului pentru a se asigura, astfel, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

6.

Judecătoria Ploiești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prin instituirea competenței teritoriale de judecare a cauzei în favoarea judecătoriei de la locul constatării faptei nu se încalcă liberul acces la justiție, ci, din contră, se asigură o mai bună judecare a cauzei.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017 .

9.

Avocatul Poporului învederează faptul că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prilej cu care a transmis punctul său de vedere, pe care îl menține și în prezenta cauză, în sensul constituționalității acestora, punct de vedere care a fost reținut în Deciziile Curții Constituționale

nr. 125 din 10 martie 2015

sau

nr. 84 din 28 februarie 2017 .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, potrivit cărora „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și celor ale

art. 24

privind dreptul la apărare.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 786 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 26 martie 2018,

Decizia nr. 84 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 23 mai 2017, sau

Decizia nr. 189 din 29 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 26 iunie 2018, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale în raport de criticile formulate.

15.

Prin aceste decizii, Curtea a reținut că textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile

art. 126 alin. (2) din Constituție , privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești.

16.

De asemenea, Curtea a constatat că reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției, prin care se constată încălcări ale prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , este menită să dea expresie garanțiilor constituționale ale

art. 21 , prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. Curtea a statuat că stabilirea competenței teritoriale unice a instanței de judecată pentru soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții la circulația pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general și obiectiv, și anume cel al locului unde a fost săvârșită și constatată contravenția, ceea ce este pe deplin justificat și rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenții, și anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele ce circulă pe drumurile publice și care trebuie să respecte aceleași reguli de circulație prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

17.

Totodată, prin

Decizia nr. 281 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, la paragraful 18, Curtea a reținut că, potrivit

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prevederile acesteia se completează cu cele ale

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, care, la

art. 47 , face trimitere, la rândul său, la prevederile

Codului penal

ori la cele ale

Codului de procedură civilă , după caz. Or, prevederile

art. 183 alin. (1)

și

art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă

prevăd, pe lângă posibilitatea îndeplinirii prin poștă a actelor de procedură, și o serie de garanții ale drepturilor reclamantului, căruia, de pildă, i se vor comunica în scris lipsurile cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă modificările sau completările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii.

18.

Așadar, chiar dacă

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

instituie competența teritorială exclusivă a instanței de judecată de la locul săvârșirii și constatării faptei contravenționale, acest lucru nu îl obligă, în sine, pe reclamant la cheltuieli suplimentare cauzate de deplasarea în acea localitate pentru a fi prezent la fiecare termen de judecată sau pentru a depune diverse acte procedurale necesare la dosar și nici nu poate conduce la încălcarea dreptului de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil. Tocmai în considerarea unor astfel de situații, legiuitorul a reglementat modalități alternative care să garanteze exercitarea efectivă și deplină a drepturilor materiale și procesuale ale oricărei persoane ce dorește să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.

19.

Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, argumentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Lifu în Dosarul nr. 4.644/281/2017 al Judecătoriei Ploiești - Secția civilă și constată că prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Ploiești - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 octombrie 2018.