Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 718/2018

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

prezumat în vigoare

Data actului
20 noiembrie 2018
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 195 din 12 martie 2019
Citat de
1 act
Citează
14 acte
Structură
0 articole · 19.825 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 83/2014 12 decembrie 2014 (prevederi anume) privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte m…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.914/99/2016 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 558D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, întrucât consideră că diferența de tratament juridic criticată de autorul excepției nu ar putea fi îndepărtată decât printr-o completare a legii, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.914/99/2016, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale susține, în esență, că dispozițiile legale criticate, care prevăd o majorare salarială pentru personalul nedidactic din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, unitățile conexe ale învățământului preuniversitar, instituțiile de învățământ superior de stat și bibliotecile centrale universitare, sunt discriminatorii, deoarece exclud categoria personalului nedidactic din inspectoratele școlare județene. Arată că unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, principiu consacrat de

art. 41 alin. (4) din Constituție

și

art. 6 alin. (3) din Codul muncii .

6.

Amintește că, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului“ ( Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 ) și că „stabilirea principiilor și condițiilor de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului“. Totuși, „violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.“( Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 ).

7.

Autorul excepției invocă și cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 24/2008 , în care s-a statuat că principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor presupune soluții diferite numai pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.

8.

Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale și pe cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că legiuitorul trebuia să determine fie situația diferită a personalului nedidactic din inspectoratele școlare județene față de beneficiarii

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , fie temeiul rațional și obiectiv care justifică tratamentul diferit, pentru a nu se contraveni prevederilor

art. 16 din Constituție .

9.

În opinia autorului excepției, personalul nedidactic din inspectoratele școlare județene și beneficiarii

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

se află într-o situație comparabilă, nefiind relevant că nu este identică. În sprijinul susținerii sale invocă cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunțată în Cauza Driha împotriva României, paragraful 37. De asemenea invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 1 octombrie 2015, pronunțată în Cauza C-432/14 O. împotriva Bio Philippe Auguste SARL, paragrafele 31-32.

10.

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că susținerile sale sunt confirmate de faptul că, începând cu luna decembrie 2015, majorarea salarială de 15% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015 este acordată atât personalului nedidactic din învățământul preuniversitar de stat, unitățile conexe ale învățământului preuniversitar, instituțiile de învățământ superior de stat și din bibliotecile centrale universitare, cât și personalului din inspectoratele școlare județene.

11.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

13.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că aceste dispoziții de lege se referă la categorii profesionale pentru care legiuitorul a considerat oportună acordarea de creșteri salariale, fiind instituite în considerarea statutului acestora. A existat, prin urmare, o justificare obiectivă și rezonabilă. Mai amintește că legiuitorul are libertatea de a reglementa atât salarizarea în sistemul public, cât și creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, cu respectarea prevederilor

Constituției .

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Textul de lege criticat a fost introdus în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

prin

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2015

pentru completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/201 4 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și pentru stabilirea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 30 iunie 2015, și are următorul conținut: „Prin excepție de la prevederile

art. 1 alin. (1) , începând cu data de 1 august 2015, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul nedidactic din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, unitățile conexe ale învățământului preuniversitar, instituțiile de învățământ superior de stat și din bibliotecile centrale universitare se majorează cu 12% față de nivelul acordat pentru luna iulie 2015.“

17.

Curtea constată că dispozițiile

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

au fost abrogate de

art. 44 pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă că

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

reprezintă temeiul acțiunii în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, precum și că prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a statuat că „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să examineze constituționalitatea dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată.

18.

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare

art. 16 alin. (1) din Constituție , referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 2 alin. (2) ,

(3)

și

(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

au prevăzut, în redactarea inițială, majorarea etapizată, în anul 2015, a cuantumului brut al salariilor de bază, sporurilor, indemnizațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază de care beneficiază personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ. Completând dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

cu

alineatele (6)-(8) ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2015

a prevăzut o majorare cu 12% a cuantumului brut al salariilor de bază, sporurilor, indemnizațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază de care beneficiază personalul nedidactic din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, unitățile conexe ale învățământului preuniversitar, instituțiile de învățământ superior de stat și din bibliotecile centrale universitare, majorare care s-a acordat începând cu data de 1 august 2015.

20.

În expunerea de motive a

Legii nr. 38/2016

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2015

se arată că introducerea noilor alineate în

art. 2 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

este justificată de faptul că „personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ a beneficiat de majorări salariale succesive prevăzute în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , majorări care au generat nemulțumiri ale personalului nedidactic din învățământ.“ În consecință, majorările salariale ale personalului nedidactic din învățământ sunt necesare pentru „a detensiona situația creată între categoriile de personal din învățământ“, soluționându-se „din punct de vedere material și moral situația personalului nedidactic din învățământ care participă în egală măsură la buna desfășurare a procesului de învățământ.“

21.

Ulterior,

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

a fost completat cu

art. (6^1) ,

art. (6^2)

și

art. (7^1)

prin dispozițiile

art. I pct. 2

și

3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2015

privind unele măsuri în domeniul învățământului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 6 noiembrie 2015. Prin completările aduse s-a prevăzut majorarea, începând cu 1 decembrie 2015, a cuantumului brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul nedidactic din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, unitățile conexe ale învățământului preuniversitar de stat, instituțiile de învățământ superior de stat și din bibliotecile centrale universitare cu 15% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015. Aceeași majorare se aplică și personalului din minister, din instituțiile și unitățile aflate în subordinea sau coordonarea Ministerului Educației și Cercetării Științifice, din Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul

Superior, cât și personalului nedidactic din inspectoratele școlare județene/al municipiului București.

22.

Așa cum rezultă din expunerea de motive a

Legii nr. 43/2016

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2015

privind unele măsuri în domeniul învățământului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 24 martie 2016, completările aduse

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

au fost justificate, între altele, de o omisiune a reglementărilor anterioare, care au exclus din rândul personalului nedidactic care beneficia de majorări salariale personalul din inspectoratele școlare și minister. În același sens, în Nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2015

se prevede că „neadoptarea actului normativ conduce la menținerea discriminărilor existente asupra unor categorii de salariați și pentru eliminarea discriminărilor existente între categoriile de personal din sistemul național de învățământ“.

23.

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , anterior completării acestui act normativ prin dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2015 , sunt neconstituționale, întrucât nu prevăd beneficiul majorării salariale decât pentru o parte a personalului nedidactic din învățământ, excluzând personalul nedidactic din inspectoratele școlare județene/al municipiului București.

24.

Analizând evoluția reglementărilor în materie, Curtea constată că, la momentul completării

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

cu prevederile

alin. (6) , care este supus analizei de constituționalitate, legiuitorul a avut în vedere criterii de oportunitate socială, care vizau detensionarea nemulțumirilor generate în rândul personalului nedidactic din unitățile de învățământ și bibliotecile centrale universitare în raport cu colegii din aceleași unități, care constituiau personalul didactic și didactic auxiliar și care beneficiau de majorări salariale în anul 2015. Prin urmare, Curtea apreciază că argumentul determinant l-a reprezentat asigurarea unui mediu educațional lipsit de tensiuni, neputându-se reține incidența principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat de

art. 16 alin. (1) din Constituție , de vreme ce, chiar dacă „participă în egală măsură la buna desfășurare a procesului de învățământ“, personalul nedidactic din învățământ are, în mod evident, o contribuție diferită la realizarea procesului educațional în raport cu personalul didactic și personalul auxiliar.

25.

Faptul că, ulterior, legiuitorul a prevăzut majorări salariale și pentru personalul din minister, din instituțiile și unitățile aflate în subordinea sau coordonarea Ministerului Educației și Cercetării Științifice, din Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, precum și pentru personalul nedidactic din inspectoratele școlare județene/al municipiului București nu este în măsură să înlăture considerentele mai sus reținute, ci reprezintă un reflex al libertății exclusive a legiuitorului ca, trecând peste situațiile particulare avute în vedere cu prilejul reglementării

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , să instituie un tratament juridic care să atenueze diferențele apărute în rândul personalului nedidactic din unitățile și instituțiile implicate, în maniere diferite, în realizarea educației în România.

26.

Curtea reține că, deși este de dorit ca sistemul de salarizare să fie cât mai transparent și să se asigure o egalitate de tratament pentru persoane care prestează o muncă egală ori comparabilă, legiuitorul dispune totuși de libertatea de a aprecia că, într-un anumit moment, se impun susținerea și stimularea unor categorii socioprofesionale în scopul încurajării evoluției unor sectoare importante pentru buna funcționare a societății, așa cum, în speță, este educația. Pentru realizarea acestui obiectiv, legiuitorul poate institui regimuri salariale mai favorabile, prin majorări salariale, ceea ce creează o situație diferită în raport cu alte categorii de personal plătit din fonduri publice. Aceste regimuri mai favorabile au, prin urmare, caracterul unor excepții, iar legiuitorul are dreptul de a stabili căror categorii socioprofesionale se adresează pentru atingerea obiectivelor avute în vedere, având totuși în vedere să nu creeze discriminări în rândul persoanelor aflate în situații identice. A nega acest drept legiuitorului, printr-o aplicare rigidă, uniformizantă, a principiului egalității în drepturi, fără a ține cont de situațiile obiective care le diferențiază în raport cu scopul urmărit, ar echivala cu o negare a dreptului puterii legiuitoare de a interveni, prin politici necesare, în sensul susținerii și promovării unor sectoare de activitate vitale pentru buna funcționare a societății în întregul său, atunci când această intervenție se impune.

27.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.914/99/2016 și constată că dispozițiile

art. 2 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.