Decizia nr. 733/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Stă la baza 1
- Decizia nr. 223/2023 27 aprilie 2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. c…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ingrid Alina Tudora
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Chiriazi Ioan Sorin Daniel.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale
art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Morlux Florena - S.R.L. din comuna Vânători, satul Crivești, județul Iași, în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.675D/2017.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența relevantă în cauză a Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 201 din 30 martie 2017 ,
Decizia nr. 292 din 4 mai 2017
și
Decizia nr. 355 din 11 mai 2017 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 3 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și a celor ale
art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Morlux Florena - S.R.L. din comuna Vânători, satul Crivești, județul Iași, cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Deciziei nr. 1.216 din 22 iunie 2016 a Tribunalului Iași, într-o cauză având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție, în contradictoriu cu Inspecția muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că sintagma „numai cu apel“ din cuprinsul
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
și
art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă
este neconstituțională, întrucât accesul la o cale extraordinară de atac, atunci când hotărârea dată de instanța de apel este nemotivată, pe de o parte, nu se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări, de această cale de atac - recurs - putând beneficia doar justițiabilii care promovează anumite categorii de acțiuni, iar, pe de altă parte, îngrădește dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime. Or, atâta vreme cât hotărârea în apel nu este motivată, singura cale de atac într-o asemenea situație ar rămâne recursul, dar de această cale de atac pot beneficia doar anumiți justițiabili, în cauza de față recursul fiind exceptat expres prin dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
și ale
art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă .
6.
Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța de judecată învederează faptul că în noua reglementare procesual civilă apelul constituie o cale extraordinară de atac, având caracter devolutiv, prin intermediul căreia instanța de apel statuează atât în fapt, cât și în drept, în timp ce recursul a fost conceput drept cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Arată că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, sunt de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea celor interesați de a le exercita, în condițiile stabilite de lege.
7.
De asemenea, arată că, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, toate persoanele aflate în ipoteza normei criticate pot uza numai de calea de atac a apelului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat plângerea contravențională.
8.
Cât privește dreptul la apărare, instanța de judecată arată că acesta conferă oricărei părți implicate într-un proces posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca elemente în apărarea sa. Exercitându-se circumscris procedurii reglementate de lege, care, în materie contravențională, prevede calea de atac a apelului împotriva soluției de primă instanță date plângerii contravenționale, instanța de judecată apreciază că nu se poate reține nici afectarea sa.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că din examinarea prevederilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
rezultă că, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârile în primă instanță în materia contenciosului contravențional pot fi atacate numai cu apel, iar, în conformitate cu prevederile
art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă , nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Învederează faptul că, în materia căilor de atac, noul Cod de procedură civilă prevede calea ordinară de atac a apelului, care este integral devolutivă. Prin reglementarea căii de atac a apelului în materie contravențională nu se încalcă însă dispozițiile
art. 21
și
art. 24 din Constituție , de vreme ce părțile beneficiază pe tot parcursul judecării căii de atac de toate garanțiile necesare asigurării unui proces echitabil și dreptului la apărare.
11.
De asemenea, precizează că, prin raportare la
art. 129 din Constituție
și la jurisprudența Curții Constituționale, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului,
Legea fundamentală
nu prevede obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează referitor la posibilitatea de a se exercita căile de atac, în condițiile legii. Astfel, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituție , competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar în conformitate cu
art. 129,
împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Așa fiind, în virtutea mandatului său constituțional, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale
art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Prevederile criticate au următorul cuprins:
–
Articolul 34
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : „Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii.“;
–
Articolul 483
alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă : „De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“
15.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 21
privind accesul liber la justiție și
art. 24
privind dreptul la apărare. Totodată, din perspectiva
art. 20 r eferitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile
art. 14
coroborate cu
art. 1
și
art. 6 alin. (1) din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,
art. 7
și
art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului ,
art. 20 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , a rt. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice
și protocoalele sale adiționale, precum și cele ale
art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale .
16.
Examinând criticile formulate, Curtea reține că în procesul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie plângerea contravențională formulată de către Societatea Morlux Florena - S.R.L. în data de 13 octombrie 2015 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași. Prin urmare, Curtea observă că plângerea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a
Codului de procedură civilă , iar sub aspectul formulării recursului sunt aplicabile prevederile
art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă . Chiar dacă conținutul acestui text este similar cu cel al
art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă , Curtea constată că acesta, sub aspectul criticat, nu este în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019, potrivit
art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 , astfel cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016
pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din
Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016.
17.
Așadar, raportat la prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, și având în vedere că prevederile
art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă
nu și-au produs efecte în cauza în cadrul căreia au fost invocate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă
este inadmisibilă.
18.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate ce vizează prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea reține că acestea reglementează norme de procedură. Prin urmare,
art. 126 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și
art. 129,
care prevede că „împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. De asemenea, prin
Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, și
Decizia nr. 820 din 4 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 11 decembrie 2012, Curtea a reținut că prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
nu aduc atingere, ca reglementare de principiu, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, atât timp cât instanțele de judecată, în exercitarea rolului activ, respectă garanțiile unui proces echitabil și prezumția de nevinovăție a contravenienților.
19.
Analizând conținutul normativ al
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea reține că, potrivit acestor prevederi legale, dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea poate fi atacată numai apel. În intenția legiuitorului, acest text a fost modificat prin
pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
tocmai pentru a fi în concordanță cu reglementările
noului Cod de procedură civilă , în condițiile în care, anterior modificării, acesta stabilea că hotărârea primei instanțe este atacabilă cu recurs. În optica
noului Cod de procedură civilă , calea de atac de drept comun a redevenit apelul, recursul în casație putând fi declarat în mod excepțional și pentru motive stricte de procedură. Astfel, orice parte va putea declara apel împotriva hotărârii judecătoriei, acesta putându-se formula în termen de 30 de zile, potrivit
art. 468 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă , urmând a fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, o prevedere rezonabilă luând în considerare natura administrativă a procesului-verbal. Curtea observă că, spre deosebire de dreptul comun, motivarea apelului nu este însă obligatorie, iar în această situație, persoana în cauză poate să-și susțină motivele de apel și oral în fața tribunalului.
20.
În reglementarea
noului Cod de procedură civilă , dacă motivele de fapt și de drept pe care se sprijină apelul nu sunt invocate în condițiile legale, apelul nu va fi respins sau anulat ca nemotivat, deoarece
art. 478 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă
permite părților să se folosească în fața instanței de apel de motivele și mijloacele de apărare invocate la prima instanță. Această regulă este, de altfel, prevăzută în mod expres și de
art. 476 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă , potrivit căruia, în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță. Datorită naturii administrative a procesului-verbal contravențional, apelul va suspenda executarea hotărârii atacate.
21.
Așa fiind, Curtea constată că în noua reglementare procesual civilă apelul constituie o cale ordinară de atac cu caracter devolutiv, prin intermediul căreia instanța de apel statuează atât în fapt, cât și în drept, în timp ce recursul a fost conceput drept cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Morlux Florena - S.R.L. din comuna Vânători, satul Crivești, județul Iași, în Dosarul nr. 4.047/866/2015 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 483 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.