Decizia nr. 607/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și a

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 , în integralitatea sa, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură Belecciu Gilmar, prin avocat Gilmar Belecciu, în Dosarul nr. 29.033/212/2015* al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.744D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că în această materie există precedent constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 19 octombrie 2017, astfel cum a fost modificată prin Încheierea nr. 17.485 din 30 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 29.033/212/2015*, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, precum și a

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 , în integralitatea sa. Excepția a fost ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură Belecciu Gilmar, prin avocat Gilmar Belecciu, într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatarea nulității obligației de plată a rovinietei.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că introducerea tarifului de utilizare și a rovinietei este neconstituțională. Astfel, apreciază că taxa criticată, denumită rovinietă pentru utilizarea drumurilor, este o taxă de drum la fel ca cea inclusă în prețul benzinei și contravine principiului prevăzut în

art. 56 din Constituția României

- principiul justei așezări a sarcinilor fiscale - și principiului unicității taxei, reglementat de

Codul fiscal , în sensul că pentru unul și același serviciu prestat unei persoane, aceasta nu datorează taxa decât o singură dată, taxa atacată reprezentând o suprapunere în mod vădit cu taxa reglementată prin

art. 175

și

art. 193 din Codul fiscal , a cărei finalitate este tot folosirea drumurilor publice naționale.

6.

Autorul consideră că este injustă plata taxei pe valoarea adăugată la o taxă denumită rovinietă, ambele direcționate către bugetul general al statului. În opinia sa, această situație constituie o îmbogățire fără justă cauză a statului român.

7.

Autorul apreciază că rovinieta nu se încadrează în nicio definiție admisă de Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel că, în opinia sa, „ne aflam în ipoteza unei simple taxe aplicată de un stat membru, desprinzându-se ideea că taxa pe valoarea adăugată este datorată doar în momentul în care o persoană impozabilă pune la dispoziția unei alte persoane (fie ea impozabilă sau neimpozabilă) bunuri sau servicii de care aceasta să beneficieze în schimbul unei contraprestații“.

8.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 , în ansamblul său, prin raportare la

art. 115 alin. (4) din Constituție , se arată că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Față de aceste repere susține că, în preambulul ordonanței de urgență supuse controlului, caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a se evidenția însă existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. În final, autorul conchide că, în situația în care se va admite prezenta excepție de neconstituționalitate, este lipsită de utilitate examinarea celorlalte critici aduse actului normativ în raport cu prevederile

art. 56 din Constituția României .

9.

Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, iar dispozițiile criticate nu intră în conflict cu prevederile

art. 56 din Constituție , având în vedere că, prin perceperea unui tarif de utilizare a drumurilor naționale, nu se încalcă aceste prevederi constituționale, contribuția cetățenilor prin plata tarifului de utilizare la formarea (parțială) a bugetului necesar pentru întreținerea drumurilor naționale îndeplinind condiția de a fi prevăzută de lege și corespunzând unui serviciu, respectiv aceluia de punere la dispoziție a infrastructurii rutiere naționale. În fapt, nemulțumirea reclamantului este determinată, în accepțiunea sa, de obligația de a achita de două ori un tarif pentru același serviciu, ceea ce ar contraveni prevederilor

Codului fiscal , care reglementează principiul unicității taxei, însă o asemenea verificare nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, care vizează conformitatea unor prevederi din legi sau ordonanțe cu

Constituția , iar nu cu un act de rang inferior normei fundamentale. În ceea ce privește neconstituționalitatea ordonanței în ansamblul său, instanța apreciază că excepția nu este întemeiată, întrucât susținerile reclamantului nu sunt pertinente, acesta făcând confuzie între ordonanța de urgență a Guvernului și ordonanța de Guvern.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere că atât prevederile

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , cât și

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , în ansamblul său, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, inclusiv prin raportare la

art. 56 din Constituție

(de exemplu,

Decizia nr. 782 din 20 septembrie 2007 ,

Decizia nr. 745 din 24 iunie 2008

și

Decizia nr. 1.204 din 20 septembrie 2011) , Curtea Constituțională respingând criticile formulate. Totodată, se arată că prevederile constituționale ale

art. 115 alin. (4)

nu au incidență în cauză, în condițiile în care

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

a fost adoptată în temeiul

Legii nr. 751/2001

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, în acord cu

art. 115 alin. (1)

și

(2) din Constituție , iar nu ca Ordonanță „de urgență“ a Guvernului, în sensul prevederilor constituționale invocate de autor.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992,

să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit Încheierii de sesizare din 19 octombrie 2017, astfel cum a fost modificată prin Încheierea nr. 17.485 din 30 octombrie 2017, dispozițiile

art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , cu modificările și completările ulterioare, precum și

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , în integralitatea sa. Însă, având în vedere notele autorului excepției depuse în motivarea criticii, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în ansamblul său.

15.

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 56

privind contribuțiile financiare și ale

art. 115 alin. (4) , potrivit căruia „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora“.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 257 din 21 mai 2013,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013, a statuat că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

au ca obiect tarifarea utilizării și a trecerii pe rețeaua de drumuri naționale din România și instituie reguli speciale privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru diferite categorii de autovehicule și de proprietari și utilizatori ai acestora, stabilind același regim juridic în cadrul fiecărei categorii și prevăzând în mod diferit de la o categorie la alta, în funcție de particularitățile acestora.

17.

De asemenea, Curtea reține că, potrivit

art. 1 alin. (1) lit. e)

și j) și

alin. (1^1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , tariful de utilizare reprezintă o anumită sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România, concesionată Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.; rovinieta constituie înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare, iar rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data și ora pentru care se efectuează verificarea. De asemenea, potrivit

art. 1 alin. (1) lit. n) din ordonanță , SIEGMCR - sistem informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - este sistemul informatic ce permite înregistrarea în format electronic a informațiilor privind achitarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea și controlul achitării tarifului de utilizare și de trecere.

18.

Totodată, Curtea observă că prin prevederile

art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru toate vehiculele înmatriculate și pentru toți utilizatorii români și străini. Neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în

anexa nr. 2 la ordonanță

(a se vedea în acest sens

Decizia nr. 640 din 16 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1107 din 28 decembrie 2018, și

Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012).

19.

Referitor la critica formulată prin raportare la prevederile

art. 56 din Constituție , prin

Decizia nr. 745 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Curtea a statuat că tariful de utilizare a drumurilor publice instituit prin ordonanța criticată nu reprezintă o taxă, în sensul de obligație fiscală impusă unei anumite categorii de persoane și care se face venit la bugetul de stat sau bugetele locale, deoarece, potrivit

art. 12 alin. (1) din ordonanța criticată , sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziția Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. Totodată, aceste sume sunt utilizate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere și reparație a drumurilor naționale, precum și pentru garantarea și rambursarea creditelor externe și interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăți în numele autorității publice contractante, ca urmare a obligațiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naționale și autostrăzilor.

20.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a actului normativ în ansamblul său, prin raportare la

art. 115 alin. (4) din Constituție , Curtea constată netemeinicia acestei susțineri, având în vedere că

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

a fost adoptată, în acord cu prevederile constituționale ale

art. 115 alin. (1)

și (2), în temeiul

art. 1 pct. II.12 din Legea nr. 751/2001

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 27 decembrie 2001, nu ca ordonanță de urgență așa cum în mod eronat susține autorul excepției.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție,

al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cabinetul Individual de Avocatură Belecciu Gilmar, prin avocat Gilmar Belecciu, în Dosarul nr. 29.033/212/2015* al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și constată că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.