Decizia nr. 695/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare și ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- OUG nr. 57/2015 9 decembrie 2015 (prevederi anume) privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor …
- OUG nr. 99/2016 15 decembrie 2016 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogare…
- OUG nr. 9/2017 27 ianuarie 2017 (prevederi anume) privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea…
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare și ale
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Nicolae Lache în Dosarul nr. 1.353/121/2017 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 986D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, din perspectiva unor critici similare, instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege supuse controlului, prin
Decizia nr. 124 din 10 martie 2020 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Sentința civilă nr. 666 din 30 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.353/121/2017, Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de reclamantul Nicolae Lache într-o cauză având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici, prin care s-a solicitat acordarea ajutoarelor bănești cuvenite cu ocazia trecerii în rezervă, cu drept de pensie.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât puterea executivă, prin ordonanțe de urgență, acte normative inferioare legii, în mod repetat a dispus suspendarea acordării dreptului la ajutoarele sau indemnizațiile ce se cuveneau la momentul încetării raporturilor de serviciu, prin ieșirea la pensie.
6.
Se apreciază că, prin această modalitate de suspendare anuală succesivă a acordării dreptului, dispusă prin ordonanțe de urgență, dar și pe fondul lipsei de obiectivitate a motivului ce a stat la baza suspendărilor, s-a ajuns la încălcarea principiilor privind obligativitatea respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor și la lipsa de previzibilitate a normei juridice de acordare, cu atât mai mult cu cât suspendările se referă numai la exercițiul dreptului, nu și la substanța sa.
7.
Se consideră că, deși ordonanțele de urgență se refereau la amânarea acordării dreptului, totuși, prin amânările succesive intervenite, s-a ajuns la un refuz de aplicare efectivă a normei legale și la o golire de conținut juridic și patrimonial al textului normativ de recunoaștere a dreptului, aducându-se atingere, astfel, prevederilor
art. 1 alin. (1)
și
alin. (5)
și
art. 44 alin. (1) din Constituția României . Ca atare, modalitatea aleasă de executiv, de suspendare a acordării dreptului la ajutoarele sau indemnizațiile ce se cuvin la momentul încetării raporturilor de serviciu, prin ieșirea la pensie, este contrară principiilor consacrate de
art. 1 alin. (1) ,
(4)
și
(5) din Constituția României . În acest context, se menționează
deciziile Curții Constituționale nr. 1 din 10 ianuarie 2014 ,
nr. 22 din 27 ianuarie 2004
și
nr. 232 din 5 iulie 2001 , precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la necesitatea respectării așteptărilor legitime ale destinatarilor dreptului adoptat și intrat în vigoare printr-o normă legală.
8.
Se apreciază că suspendările repetate privind acordarea efectivă a dreptului, intervenite de la momentul adoptării legii până în prezent, reprezintă o restrângere a exercițiului dreptului, creând o gravă incertitudine cu privire la raporturile juridice statuate de lege. Or, în temeiul
art. 53 alin. (1) din Constituția României
exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai printr-o lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Așadar, această modalitate de suspendare a acordării drepturilor reglementate prin dispozițiile legale criticate este neconstituțională, întrucât, în primul rând, s-a dispus printr-un act inferior legii (infralegal), emis de către guvern, iar în al doilea rând suspendarea succesivă nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute limitativ de
Constituție . Ca atare, restrângerea drepturilor nu este necesară într-o societate democratică și nici proporțională și aduce atingere substanței dreptului patrimonial. În acest context, se menționează
Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
9.
Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, invocând
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, prevederile textelor de lege criticate fiind conforme cu dispozițiile
art. 1 alin. (1) ,
alin. (4)
și
(5) , ale
art. 44 alin. (1)
și ale
art. 53 alin. (1) din Constituția României .
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare,
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, și ale
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017. Însă având în vedere notele scrise ale autorului, Curtea reține că acesta critică doar
alin. (1) al art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 . Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituție dispozițiile
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , ale
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
și ale
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 . Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:
–
Articolul 11
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015:
În anul 2016, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
–
Articolul 10
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016:
În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
–
Articolul 1
alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017:
Prevederile
art. 1 alin. (3)-(5) ,
art. 2-4 ,
art. 5 alin. (2)-(4)
și
art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.
14.
Curtea observă că dispozițiile
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
au fost abrogate prin
art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă solicitarea de plată a ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. De asemenea, Curtea observă că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
și cele ale
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
și-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , precitată, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea va analiza constituționalitatea acestora.
15.
În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (1) ,
(4)
și
(5)
care prevede că România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil și consacră principiul separării și echilibrului puterilor și obligativitatea respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor, ale
art. 44
privind dreptul de proprietate și ale
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate și prevederile
art. 1 referitoare la protecția proprietății private din Primul Protocol adițional
la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textele de lege criticate prevăd că, pentru perioada 2016-2017, nu se aplică dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
17.
În jurisprudența sa, Curtea s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege potrivit cărora s-a prevăzut, anual, pentru perioada 2010-2017, că nu se aplică dispozițiile de lege privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin
Decizia nr. 124 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 27 mai 2020,
Decizia nr. 814 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 10 martie 2020,
Decizia nr. 350 din 23 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 10 octombrie 2019,
Decizia nr. 154 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din data de 6 august 2018, și
Decizia nr. 170 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, excepțiile de neconstituționalitate fiind respinse.
18.
Astfel, prin
Decizia nr. 170 din 19 martie 2015 , precitată, paragraful 21, Curtea a reținut, în esență, că aceste drepturi bănești - ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă - „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional“.
19.
Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor
art. 1 alin. (5) din Constituție , din cauza caracterului imprevizibil al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin
Decizia nr. 124 din 10 martie 2020 , precitată, paragraful 32, Curtea nu a reținut această critică, stabilind că „persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“ (a se vedea în același sens
Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30, și
Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17).
20.
Referindu-se la compatibilitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate, prin
Decizia nr. 154 din 27 martie 2018 , precitată, paragraful 27, și
Decizia nr. 192 din 23 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 18, Curtea a reiterat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23), statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii, prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens este și Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este „de utilitate publică“. În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de
Convenție , este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil.
21.
Cu privire la invocarea
art. 53 din Constituție , prin
Decizia nr. 814 din 5 decembrie 2019 , precitată, paragraful 32, Curtea a reținut, în esență, că ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu au temei constituțional, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora și, de asemenea, să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de
art. 53 din Legea fundamentală
(a se vedea în acest sens și
Decizia nr. 154 din 27 martie 2018 , paragraful 29). De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
22.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauzele de față.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Lache în Dosarul nr. 1.353/121/2017 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.