Decizia nr. 3/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Mariana Moldovan în Dosarul nr. 1.160/1999 al Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arata ca neaprobarea de către Parlament a unei ordonanțe în sesiunea în care a fost depusa nu este de natura sa conducă la anularea acesteia. Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face prin lege, neexistand încă o prevedere legală care să impună un termen în care acestea să fie discutate de Parlament. Solicita respingerea excepției ca fiind nefondata.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Tribunalul Sibiu, prin Încheierea din 4 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 1.160/1999, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Mariana Moldovan.

Autorul excepției considera ca

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

este neconstitutionala în ansamblul ei, invocand mai multe motive pe care le raportează la dispoziții din Constituție, astfel:

1. ordonanța încalcă prevederile art. 114 alin. (1) din Constituție, întrucât reglementează un domeniu care face obiectul legii organice;

2. ordonanța criticata a devenit neconstitutionala și pentru faptul că nu a fost aprobată încă de Parlament, deși au trecut 2 ani de la data adoptării ei. Curtea Constituțională, susține autorul excepției, a constatat prin mai multe decizii abrogarea unor dispoziții legale. Tot astfel poate constata și perimarea ordonanței neaprobate de Parlament în sesiunea în care a fost depusa. Prin menținerea în vigoare a ordonanței în aceste condiții au fost incalcate: dispozițiile art. 58 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; dispozițiile art. 114 alin. (5), care prevăd ca aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face prin lege; dispozițiile art. 113, potrivit cărora legiferarea fără votul Parlamentului se poate face numai în cazul angajării răspunderii Guvernului, precum și dispozițiile art. 77 alin. (2) și ale art. 113 alin. (4) din legea fundamentală, deoarece Președintele României este privat astfel de posibilitatea de a cere Parlamentului reexaminarea legii;

3. dispozițiile ordonanței, potrivit cărora hotărârile judecătorești pronunțate la fond și în apel trebuie motivate doar dacă sunt atacate, încalcă prevederile art. 126 din Constituție, referitoare la publicitatea ședințelor de judecată, pentru ca, nemotivandu-se hotărârea, nu se întocmește nici practicaua, iar dezbaterile "nu sunt nicaieri consemnate". În acest fel "Dosarul nu devine doar secret, dar se exclude și orice posibilitate de a se afla cum s-au desfășurat dezbaterile la fond și care au fost considerentele instanței pentru a pronunța o anumită hotărâre";

4. normele procedurale modificate sau introduse prin ordonanța criticata încalcă în opinia autorului excepției și prevederile art. 31 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la dreptul de acces la informații de interes public, întrucât, în lipsa motivarii sentinței, nimeni nu poate fi "informat corect asupra unor elemente esențiale dintr-un dosar";

5. dispozițiile ordonanței, potrivit cărora motivarea hotărârilor pronunțate la fond sau în apel se comunică doar în cazurile în care au fost atacate cu apel sau cu recurs, încalcă și principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție, "deoarece nu exista acces la cunoașterea considerentelor hotărârii decât cu obligația de a ataca hotărârea";

6. autorul excepției mai susține ca prevederile legale criticate încalcă și dispozițiile art. 47 din Constituție, referitoare la dreptul de petiționare, având în vedere ca "pentru dreptul elementar de a cunoaște motivarea unei hotărâri impricinatul este obligat sa petitioneze, adică sa declare o cale de atac".

Exprimandu-și opinia, instanța a apreciat ca excepția ridicată este nefondata și a propus respingerea ei, întrucât ordonanța criticata s-a adoptat pe baza legii de abilitare, iar prin dispozițiile ei "nu s-au încălcat în nici un mod drepturile fundamentale ale cetățeanului, ci, dimpotriva, se asigura tuturor cetățenilor nemultumiti de hotărârile judecătorești posibilitatea de a cunoaște motivele pentru care s-au pronunțat respectivele hotărâri".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului spre a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca art. 72 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Din cuprinsul prevederilor acestui text, precum și din celelalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările referitoare la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. Referitor la susținerea autorului excepției, în sensul că ordonanțele neaprobate într-un anume termen de Parlament sunt perimate, se arata ca, potrivit art. 114 alin. (1)-(3) din Constituție, aceste acte normative rămân fără efect numai în cazul în care nu sunt depuse spre aprobare la Parlament în termenul prevăzut de legea de abilitare. În ceea ce privește susținerea autorului excepției ca prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

nu ar respecta principiul accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, se arata ca prin dispoziții exprese ordonanța asigura exercitarea drepturilor părților în proces, prin comunicarea în anumite termene atât a soluției pronunțate, cat și a motivelor hotărârii. În concluzie, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

este nefondata.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, cu care a fost legal sesizată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă. Autorul excepției a invocat mai multe motive de neconstituționalitate a acestui act normativ, pe care le-a raportat la diferite dispoziții din legea fundamentală.

a) Referitor la primul motiv invocat, potrivit căruia prin adoptarea

Ordonanței nr. 13/1998

Guvernul a emis o reglementare ce tine de domeniul legilor organice, incalcand astfel dispozițiile art. 114 alin. (1) din Constituție, care prevăd ca "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", Curtea Constituțională a constatat în jurisprudenta sa ca legea fundamentală nu a instituit obligația ca reglementările în materie de procedura civilă să se stabilească prin lege organică. Astfel alin. (3) al art. 125 din Constituție prevede: "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege"; nu se precizează însă ca legea respectiva trebuie să fie organică, astfel cum s-a procedat prin alte texte atunci când s-a considerat necesar. În acest sens, în Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Curtea Constituțională a reținut ca, "potrivit sistemului Constituției din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituționale și nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat și în celelalte articole ale Constituției, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi".

Considerentele deciziei citate sunt valabile și în prezenta cauza, neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

b) Susținerea autorului excepției, potrivit căreia ordonanța neaprobata în sesiunea parlamentară în care a fost depusa trebuie considerată neconstitutionala și inaplicabila, nu se întemeiază pe nici o prevedere constituțională. Conform dispozițiilor art. 114 alin. (3) din Constituție ordonanțele se supun aprobării Parlamentului în termenul prevăzut în legea de abilitare, iar potrivit dispozițiilor, alin. (5), aprobarea sau respingerea ordonanței se face printr-o lege, dar nicaieri nu se prevede vreun termen în care Parlamentul este obligat să se pronunțe cu privire la ordonanțele ce i-au fost supuse spre aprobare.

Stabilirea datei la care vor fi discutate ordonanțele tine de organizarea interna a Camerelor Parlamentului, iar în art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituție se prevede că "Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu".

c) Prevederile art. 77 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora: "Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii", nu au incidența în cauza, întrucât acestea se referă la legi, iar ordonanțele își produc efectele proprii până când sunt aprobate sau respinse prin lege.

d) De asemenea, sunt nefondate susținerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 113 din Constituție, întrucât angajarea răspunderii de către Guvern pentru un proiect de lege, reglementată prin acest text constituțional, nu are nici o incidența în cauza și nu are nimic comun cu reglementarea delegării legislative prin abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

e) Motivarea sau nemotivarea hotărârilor nu are nici o înrâurire asupra respectării principiului privind caracterul public al ședințelor de judecată, consacrat în art. 126 din Constituție, care prevede: "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege." Acest principiu vizează timpul și locul desfășurării ședințelor de judecată, iar nu și documentele întocmite în timpul acestora. Consemnarea dezbaterilor, formele și modalitățile acesteia sunt probleme de procedura, care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, sunt stabilite de lege.

f) Înlăturarea obligației de a motiva hotărârile, dacă acestea nu sunt atacate cu apel sau cu recurs, nu ingradeste în nici un fel exercițiul dreptului de acces la informații de interes public și, prin urmare, nu încalcă art. 31 alin. (1) din Constituție, care prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit." Datele ce rezultă din dosarele aflate în curs de judecată la instanțe nu sunt, în general, destinate publicității, dar soluțiile pronunțate pot fi aduse la cunoștința publică prin orice mijloace legale. Toate părțile procesului, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului.

g) Necomunicarea motivarii hotărârilor neatacate cu apel sau cu recurs nu ingradeste accesul liber la justiție și nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Toate părțile procesului iau cunoștința despre modul de soluționare a acestuia și își pot exprima nemultumirea față de soluția instanței de judecată prin exercitarea căilor de atac. Partea nemultumita, luând cunoștința despre hotărârea pronunțată, o poate ataca cu apel sau cu recurs într-un termen rezonabil, după care i se comunică și considerentele hotărârii, pe baza cărora, tot într-un termen rezonabil, poate motiva propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanța.

h) Invocarea încălcării prevederilor art. 47 din Constituție, referitoare la dreptul de petiționare, denota ca autorul excepției face o confuzie în privinta materiei reglementate. Acest text prevede: "(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxa.

(4) Autoritățile publice au obligația sa răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii." Rezultă deci ca dreptul de petiționare al cetățenilor și soluționarea petitiilor de către autoritățile publice constituie un domeniu diferit și o procedură de urmat aparte față de cererile adresate justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de soluționare a litigiilor de către instanțele de judecată, corespunzătoare diferitelor grade și faze ale judecații.

Curtea constata asadar că nu sunt întemeiate criticile aduse

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

nici prin raportare la aceste norme constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Mariana Moldovan în Dosarul nr. 1.160/1999 al Tribunalului Sibiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2000.