Decizia nr. 77/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Silvia Lup în Dosarul nr. 116/1997 al Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal răspunde Silvia Lup, asistată de avocat Betinio Diamant, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției arata ca, deși Curtea s-a pronunțat anterior, constatând constituționalitatea prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 , în speta nu exista autoritate de lucru judecat, întrucât de data aceasta excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de alte părți și în alta cauza. Se mai arata ca "modificările aduse Codului de procedura civilă prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

au creat o situație de excepție pentru părțile prezente la pronunțarea hotărârii, cărora li se poate comunică motivarea hotărârii pronunțate de instanța, dacă nu cumva chiar fără sa ceara în scris acest lucru, pe când părților lipsa nu". Reprezentantul autorului excepției considera, de asemenea, ca, asa cum, de altfel, s-a arătat și în literatura de specialitate, acest text încalcă principiul egalității părților prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și pe cel referitor la libertatea de exprimare prevăzut la art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

este, în opinia sa, perimata, din moment ce nu a fost aprobată de Parlament de mai bine de doi ani. Se solicita admiterea excepției cel puțin cu privire la pct. 5 din

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 .

Reprezentantul Ministerului Public arata ca, prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, Curtea Constituțională a apreciat ca prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

nu încalcă nici una din dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Se mai arata ca, dacă prin lege s-a fixat un termen pentru depunerea ordonanțelor spre aprobare la Parlament, nu același lucru se poate spune despre aprobarea acestora de către Parlament, pentru care legea nu a fixat un termen în care acesta sa aprobe o ordonanța. În sfârșit, reprezentantul Ministerului Public considera ca, în ceea ce privește critica adusă prevederilor art. 261 alineatul ultim din Codul de procedură civilă, aceasta constituie, în realitate, o propunere de lege ferenda, textul în sine nefiind contrar Constituției. În concluzie, se solicita respingerea excepției, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 116/1997, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Silvia Lup.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia considera ca

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

este neconstitutionala, în ansamblul ei, invocand mai multe motive pe care le raportează la dispozițiile Constituției, astfel:

1. Ordonanța încalcă prevederile art. 114 alin. (1) din Constituție, întrucât reglementează un domeniu care face obiectul legii organice.

2. Ordonanța este perimata prin neadoptarea ei de către Parlament, cu toate ca au trecut doi ani de la publicarea acesteia. În aceste condiții au fost incalcate: dispozițiile art. 58 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; dispozițiile art. 114 alin. (5), care prevăd ca aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face prin lege; dispozițiile art. 113, potrivit cărora legiferarea fără votul Parlamentului se poate face numai în cazul angajării răspunderii Guvernului; precum și dispozițiile art. 77 alin. (2) și cele ale art. 113 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece Președintele României este astfel privat de posibilitatea de a cere Parlamentului reexaminarea legii.

3. Dispozițiile ordonanței potrivit cărora hotărârile judecătorești pronunțate la fond și în apel trebuie motivate doar dacă sunt atacate încalcă prevederile art. 126 din Constituție, referitoare la publicitatea ședințelor de judecată.

4. Normele procedurale modificate sau introduse prin ordonanța criticata încalcă și prevederile art. 31 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la dreptul de acces la informații de interes public.

5. Dispozițiile ordonanței, potrivit cărora motivarea hotărârilor pronunțate la fond sau în apel se comunică doar în cazurile în care au fost atacate cu apel sau cu recurs, încalcă și principiul accesului liber la justiție, consacrat prin art. 21 din Constituție.

6. Autorul excepției mai susține ca prevederile legale criticate încalcă și dispozițiile art. 47 din Constituție, referitoare la dreptul de petiționare, având în vedere ca "pentru dreptul elementar de a cunoaște motivarea unei hotărâri impricinatul este obligat sa petitioneze, adică sa declare o cale de atac".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată, având în vedere dispozițiile art. 58 alin. (1), cele ale art. 107 și cele ale art. 114 din Constituție, apreciază ca excepția ridicată este intemeiata. Se mai arata ca "ordonanțele au caracter tranzitoriu și interimar".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, spre a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca în mod constant Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul constituționalității dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 . În acest sens se menționează, între altele, Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, și Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999. În consecința, se considera ca excepția este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă.

Autorul excepției a invocat mai multe motive de neconstituționalitate a acestui act normativ, pe care le-a raportat la diferite dispoziții din Legea fundamentală. Textele constituționale considerate a fi incalcate sunt următoarele:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 31 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.";

- Art. 47: "(1) Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizațiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiționare este scutită de taxa.

(4) Autoritățile publice au obligația sa răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.";

- Art. 58 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii.";

- Art. 77 alin. (2): "Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.";

- Art. 113 alin. (4): "În cazul în care Președintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în ședința comuna a celor două Camere.";

- Art. 114 alin. (5): "Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).";

- Art. 126: "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege."

Examinând excepția, Curtea constata ca motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției sunt identice cu cele din Dosarul nr. 206/1999 al acestei Curți, în care sesizarea s-a făcut tot de Tribunalul Sibiu. În acel dosar Curtea a respins excepția de neconstituționalitate prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000. Cu acel prilej Curtea, analizând fiecare motiv de neconstituționalitate invocat, a reținut următoarele:

a) Curtea Constituțională a constatat, în jurisprudenta sa, ca Legea fundamentală nu a instituit obligația ca reglementările în materie de procedura civilă să se stabilească prin lege organică.

b) Susținerea autorului excepției, potrivit căreia ordonanța neaprobata în sesiunea parlamentară în care a fost depusa trebuie considerată neconstitutionala și inaplicabila, nu se întemeiază pe nici o prevedere constituțională.

c) Prevederile art. 77 alin. (2) din Constituție nu au incidența în cauza, întrucât acestea se referă la legi, iar ordonanțele își produc efectele proprii până când sunt aprobate sau respinse prin lege.

d) Prevederile art. 113 din Constituție, referitoare la angajarea răspunderii de către Guvern pentru un proiect de lege, nu au incidența în cauza și nu au nimic comun cu reglementarea delegării legislative, prin abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

e) Motivarea sau nemotivarea hotărârilor nu are nici o înrâurire asupra respectării principiului privind caracterul public al ședințelor de judecată, consacrat în art. 126 din Constituție. Acest principiu vizează timpul și locul desfășurării ședințelor de judecată, iar nu și documentele întocmite în timpul acestora.

f) De asemenea, prin motivarea numai a hotărârilor care sunt atacate cu apel sau cu recurs nu se încalcă dispozițiile art. 31 alin. (1), referitoare la accesul la informații de interes public, întrucât datele ce rezultă din dosarele aflate în curs de judecată la instanțe nu sunt, în general, destinate publicității, dar soluțiile pronunțate pot fi aduse la cunoștința publică prin orice mijloace legale. În același timp, toate părțile procesului, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului.

g) Susținerea autorului excepției ca prin necomunicarea motivarii hotărârilor se ingradeste accesul liber la justiție prevăzut la art. 21 din Constituție nu poate fi reținută, deoarece partea nemultumita poate exercita, în termen rezonabil, calea de atac - apel sau recurs -, iar după primirea motivarii hotărârii atacate are posibilitatea, tot în termen rezonabil, sa motiveze propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanța.

h) Referitor la încălcarea dreptului de petiționare, prevăzut la art. 47 din Constituție, s-a arătat ca dreptul de petiționare al cetățenilor și soluționarea petitiilor de către autoritățile publice constituie un domeniu diferit și o procedură de urmat aparte față de cererile adresate justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de soluționare a litigiilor de către instanțele de judecată, corespunzătoare diferitelor grade și faze ale judecații.

Considerentele deciziei de mai sus sunt valabile și în prezenta cauza, astfel ca, neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Silvia Lup în Dosarul nr. 116/1997 al Tribunalului Sibiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2000.