Decizia nr. 762/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 17.815/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.301D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu,

Decizia nr. 78 din 18 februarie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 1.649 din 3 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 17.815/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească, cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ - dispoziție a șefului serviciului rutier.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța judecătorească susține, în esență, că, deși dispozițiile legale au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în discuția instanței de contencios constituțional nu s-a invocat ca argument în susținerea excepției faptul că persoana față de care s-a dispus clasarea unei cauze penale pentru diferite motive nu este și beneficiara unui act administrativ separat, prin care să se constate existența unei contravenții care să conducă la adoptarea unei măsuri complementare constând în suspendarea dreptului de conducere a unui autovehicul. Instanța judecătorească reține că doar în ipoteza în care autoritatea administrativă competentă ar emite un proces-verbal sau un act administrativ de aceeași natură prin care să se constate o contravenție prevăzută de dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , după clasarea unei cauze penale, ar fi respectat dreptul de acces la justiție al persoanei interesate. În actuala configurație legislativă, persoana vătămată nu beneficiază de acest drept, măsura administrativă fiind dispusă automat, fără indicarea circumstanțelor de fapt și de drept care să permită unei instanțe independente cenzurarea aprecierii autorității administrative.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt constituționale, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 122 din 9 martie 2017 .

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au fost modificate prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 152/2019

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și pentru completarea

Ordonanței Guvernului nr. 81/2000

privind inspecția tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, având următorul cuprins: „c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice și procurorul sau instanța de judecată a dispus clasarea în condițiile

art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală , renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligația prevăzută la

art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ;“. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecății instanței judecătorești produc efecte juridice prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în forma anterioară modificării enunțate anterior, Curtea, în lumina

Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011 ,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, reține ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, având următorul cuprins:

(1)

Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și tractoare agricole sau forestiere se dispune: [...]

c)

pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.“

11.

În opinia instanței judecătorești, autoare a excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (4)

privind separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale,

art. 23 alin. (11)

privind prezumția de nevinovăție,

art. 124 alin. (3)

privind înfăptuirea justiției.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

stabilesc suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și tractoare agricole sau forestiere pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. Astfel, din analiza prevederilor de lege criticate, Curtea constată că acestea au natura unor norme juridice de drept substanțial.

13.

În același timp, examinând criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea vizează, în esență, aspecte de ordin procedural cu privire la aplicarea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule, susținându-se că „persoana față de care s-a dispus clasarea unei cauze penale pentru diferite motive nu este și beneficiara unui act administrativ separat, prin care să se constate existența unei contravenții care să conducă la adoptarea unei măsuri complementare constând în suspendarea dreptului de conducere a unui autovehicul“.

14.

Sub acest aspect, Curtea observă că reguli de natură procedurală cu privire la aplicarea suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, prevăzute de

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , se regăsesc în cuprinsul

art. 103 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , care, la data invocării excepției de neconstituționalitate, avea următorul cuprins: „În situația prevăzută la

alin. (1) lit. c) , suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta“. Însă dispozițiile

art. 103 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu fac obiectul sesizării pe calea excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză, iar, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

15.

În plus, pornind de la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate impuse prin prevederile

Legii nr. 47/1992 , Curtea a subliniat, în considerentele

Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că excepția de neconstituționalitate prezintă, în mod inerent și intrinsec, o anumită structură, cuprinzând trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că excepția va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , în ipoteza în care, deși este, în mod formal, motivată, cuprinzând toate cele trei elemente enumerate, totuși motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat. În cauza de față, din examinarea celor trei elemente prezentate mai sus, nu se poate deduce existența unei legături rezonabile între

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și motivarea excepției.

16.

În consecință, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească în Dosarul nr. 17.815/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 octombrie 2020.