Decizia nr. 841/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 314/2001 18 iunie 2001 (prevederi anume) pentru reglementarea situației unor societăți comerciale
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Fabian Niculae
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 din Legea nr. 314/2001
pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, excepție ridicată de Claude Hess, Bernd Stiehl, Olivier Hess și de Daniel Rothbart în Dosarul nr. 48.814/3/2017 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.295D/2018.
2.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Oxana Dumitrache Chironda din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Se arată că dispozițiile legale criticate prevăd o sancțiune pentru nerespectarea obligației de majorare a capitalului social. În aceste condiții, există discriminare față de prevederile
4.
Se arată că, potrivit legii menționate, bunurile rămase rămân în proprietatea asociaților, însă, potrivit legii criticate, bunurile rămase ajung în proprietatea statului. Or, lichidarea este, în principiu, un proces voluntar. O sancțiune normală este dizolvarea, dar sancțiunea criticată, aceea a preluării bunurilor de către stat, este neconstituțională. Astfel, există o dublă sancțiune: se pierde atât societatea, cât și bunurile aparținând acesteia. Or, este vorba de o preluare abuzivă din partea statului, în condițiile în care nu este vorba de vreun patrimoniu vacant.
5.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, indicându-se
Decizia nr. 642 din 5 octombrie 2006 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6.
Prin Încheierea din 5 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 48.814/3/2017, Tribunalul București - Secția a VI-a civilă, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 314/2001
pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, excepție ridicată de Claude Hess, Bernd Stiehl, Olivier Hess și de Daniel Rothbart, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât introduc sancțiunea exproprierii abuzive a bunurilor unei societăți, pe lângă cea a dizolvării acesteia, în caz de nemajorare a capitalului social în termenul stabilit de lege. Astfel, bunurile societății, în loc să revină asociaților, așa cum se prevede în
art. 237 alin. (13) din Legea societăților nr. 31/1990 , ele sunt considerate ca fiind bunuri fără stăpân și trec în domeniul public. Prevederile legale criticate sunt profund discriminatorii prin raportare la regimul juridic al dizolvării societăților aplicabil în alte cazuri, regim prevăzut de
8.
Tribunalul București - Secția a VI-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că
art. 7 din Legea nr. 314/2001
prevede că, în cazul în care bunurile imobile și mobile din patrimoniul societăților comerciale prevăzute la
art. 1
nu au intrat în proprietatea altor persoane până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii lichidării, sunt aplicabile, după data radierii societăților, dispozițiile
art. 477 din Codul civil de la 1864 . Conform acestui articol toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori sau ale căror moșteniri sunt lepădate sunt ale domeniului public. Ca atare, bunurile societății, după data dizolvării în baza
art. 1 din lege , sunt expropriate, fiind considerate bunuri fără stăpân.
9.
Această dispoziție încalcă, așadar, prevederile
art. 44 alin. (3) din Constituție , care prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Articolul 7
încalcă și
art. 44 alin. (4) din Constituție , care prevede că sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Or, autorii excepției de neconstituționalitate se află într-o situație discriminatorie în raport cu dispozițiile
art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990
care prevăd că, ulterior radierii, bunurile rămase în proprietatea persoanei juridice radiate din registrul comerțului revin asociaților/acționarilor.
10.
Prevederile legale criticate încalcă și
art. 16 din Constituție , având în vedere că, pe lângă sancțiunea dizolvării și radierii societății în temeiul legii menționate, este prevăzută și o modalitate de trecere a bunului în proprietatea statului, în condițiile în care în cazul celorlalte cazuri de dizolvare și lichidare a unei societăți, pentru cauze și ele imputabile asociaților, nu este reglementată o astfel de sancțiune.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantei părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție ,
precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 314/2001
pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 26 iunie 2001, potrivit cărora: „În cazul în care bunurile imobile și mobile din patrimoniul societăților comerciale prevăzute la
art. 1
și
6
nu au intrat în proprietatea altor persoane până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii lichidării, sunt aplicabile, după data radierii societăților comerciale, dispozițiile
art. 477 din Codul civil .“
15.
Curtea observă că dispozițiile legale criticate au fost modificate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 28 decembrie 2001. Având în vedere considerentele
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate în redactarea anterioară acestei modificări, întrucât acestea continuă să își producă efecte în cauză.
16.
Autorii excepției de neconstituționalitate invocă prevederile constituționale ale
art. 16
privind egalitatea în fața legii și ale
art. 44 alin. (3)
și
(4)
privind dreptul de proprietate privată.
17.
Examinând criticile formulate de autorii excepției de neconstituționalitate în susținerea acesteia, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.
18.
Astfel, prin
Decizia nr. 642 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 27 noiembrie 2006, Curtea a reținut că, potrivit textului de lege criticat, societățile comerciale ce nu și-au majorat capitalul social, în condițiile legii, sunt dizolvate de drept și intră în lichidare, iar bunurile mobile și imobile ce nu au intrat în proprietatea acționarilor sau a altor persoane, până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii lichidării, trec în proprietatea statului, în temeiul
art. 477 din Codul civil de la 1864 , potrivit căruia bunurile fără stăpân și succesiunile vacante aparțin domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.
19.
Legiuitorul a prevăzut dizolvarea de drept a societăților comerciale, ca măsură sancționatorie pentru nerespectarea obligației majorării capitalului social, la nivelul minim stabilit de
Legea societăților nr. 31/1990 , iar măsura trecerii în proprietatea statului a bunurilor societății ce nu au fost valorificate în cadrul procedurii lichidării este justificată de preocuparea legiuitorului de a evita situația existenței unui bun fără stăpân, în exercitarea competenței sale constituționale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, stabilite prin dispozițiile
art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală .
20.
Prin urmare, Curtea a reținut că nu se poate susține că această modalitate de trecere a unor bunuri în proprietatea statului echivalează cu o confiscare, dat fiind faptul că, la data trecerii în proprietatea statului, nu exista niciun titular al dreptului de proprietate, ele fiind asimilate bunurilor fără stăpân.
21.
De altfel, Curtea a reținut că legiuitorul a prevăzut în
art. 3 alin. (1)
și
(3) din Legea nr. 314/2001
posibilitatea atacării cu recurs a încheierii judecătorului delegat de constatare a dizolvării societăților comerciale, precum și posibilitatea acordării unui nou termen de 3 luni pentru completarea capitalului social, în situația admiterii recursului, astfel încât nu se poate susține că măsura instituită prin textul de lege criticat este una abuzivă.
22.
Întrucât în cauza de față nu au fost evidențiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția pronunțate cu acel prilej își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.
23.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a
art. 16 din Constituție
prin raportarea unui text legal la un alt text legal [a
art. 7 din Legea nr. 314/2001
la
art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 ], Curtea constată că, în jurisprudența sa, a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale
Constituției . S-a reținut că, procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Cu atât mai mult, examinarea constituționalității unor texte de lege nu se poate realiza prin compararea normelor ce reglementează procedura de judecată în materie civilă și procedura de judecată în materie penală, astfel cum se solicită în motivarea excepției de neconstituționalitate (a se vedea
Decizia nr. 743 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 27 noiembrie 2006, și
Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005).
24.
Așadar, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea prevederilor
art. 16
privind egalitatea în fața legii și ale
art. 44 alin. (3)
și
(4)
privind dreptul de proprietate privată.
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Claude Hess, Bernd Stiehl, Olivier Hess și de Daniel Rothbart în Dosarul nr. 48.814/3/2017 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și constată că prevederile
art. 7 din Legea nr. 314/2001
pentru reglementarea situației unor societăți comerciale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.