Decizia nr. 712/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Lică Novac în Dosarul nr. 44.357/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 155D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 4 iunie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 44.357/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

și ale

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Lică Novac în cadrul soluționării unei cauze de contencios administrativ formulate în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare a incompatibilității emis la data de 15 noiembrie 2016.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

sunt neconstituționale, deoarece sintagma „comerciant persoană fizică“ nu este definită de un text de lege clar, de unde rezultă și diferența de interpretare a acesteia. După abrogarea

Codului comercial

care definea actele de comerț și, în legătură cu acestea, calitatea de comerciant și intrarea în vigoare a

noului Cod civil , termenul comerciant a devenit caduc, nu mai este aplicabil în raporturile juridice, nu este definit de niciun text de lege și, în consecință, norma care instituie incompatibilitatea nu este accesibilă destinatarului și a devenit imprevizibilă. Îndreptarea acestei situații este imperios necesară având în vedere că destinatarul normei se expune unor sancțiuni grave, și anume încetarea demnității publice considerate incompatibile și interdicția ocupării aceleiași funcții timp de trei ani.

6.

Totodată, se susține că dispozițiile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

sunt neconstituționale, deoarece stabilesc că singura sancțiune posibilă în situația existenței unei stări de incompatibilitate este încetarea de drept a mandatului de ales local și interdicția ocupării aceleiași funcții timp de 3 ani. Așadar, în materia incompatibilităților, în ceea ce privește aplicarea pedepsei, nu este relevantă gravitatea faptei care a dat naștere respectivei situații de incompatibilitate, ceea ce contravine dispozițiilor

art. 53 din Constituție , deoarece sancțiunea prevăzută de

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

nu poate fi individualizată cu respectarea principiului proporționalității, pentru că intervine ope legis, fără a parcurge o procedură de individualizare. În aceste condiții se impune ca dispozițiile ce sancționează regimul incompatibilităților să permită aplicarea principiului proporționalității, stabilind și alte sancțiuni mai ușoare pentru ca pedeapsa să poată fi individualizată în funcție de fiecare situație în parte.

7.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate, considerând că această opinie este obligatorie doar când excepția de neconstituționalitate este ridicată, din oficiu, de către instanța judecătorească.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Curtea observă că partea introductivă a

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

avea, la data întocmirii raportului de evaluare de către Agenția Națională de Integritate, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...].“ Ulterior, partea introductivă a

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

a fost modificată prin

articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017

pentru modificarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017. În prezent, dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

au următorul cuprins: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: [...] g) calitatea de comerciant persoană fizică;“. Însă, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și de dispozițiile aplicabile cauzei în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că obiect al acesteia îl constituie dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017 , precum și ale

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 .

12.

Dispozițiile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

au următorul conținut: „(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.“ În ceea ce privește prevederile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 , Curtea observă că prin

Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, a constatat că dispozițiile

art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale în măsura în care sintagma „aceeași funcție“ se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

sunt criticate din altă perspectivă, autorul excepției neinvocând neconstituționalitatea sintagmei „aceeași funcție“, cuprinsă de aceste norme, ci lipsa de proporționalitate a sancțiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică cu situația care a determinat-o.

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul român,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și

art. 53 alin. (2)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiilor

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate din aceleași perspective invocate și în cauza de față, Curtea pronunțând, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017,

Decizia nr. 69 din 22 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018,

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, sau

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 19 august 2020, sau

Decizia nr. 279 din 4 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1147 din 27 noiembrie 2020.

15.

Pronunțându-se asupra constituționalității dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017 , prin

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , precitată, paragrafele 18 și 19, Curtea a amintit jurisprudența sa constantă, potrivit căreia instituirea incompatibilităților privind aleșii locali este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit

Constituției , în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. Totodată, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. De asemenea, Curtea a reținut că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice.

16.

Cu privire la înțelesul noțiunii de „comerciant“, mai ales prin prisma intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , prin

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , precitată, paragraful 20, Curtea a amintit jurisprudența sa, potrivit căreia înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor, în cauza dedusă judecății (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27). Totodată, așa cum a reținut Curtea, în

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , precitată, paragraful 28, calificarea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată, de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun ( art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, și

art. 6 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011).

17.

Având în vedere acestea, prin

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , paragraful 21, precum și prin

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, paragraful 39, Curtea a constatat că nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , sub aspectul lipsei de claritate și previzibilitate a normelor de lege criticate, nu este întemeiată.

18.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Constituție

și a celor ale

art. 6 din Convenție , prin

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , precitată, paragraful 46, Curtea a statuat că acestea se referă la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială. Or, textele criticate instituie - fără a avea vreo legătură cu accesul la justiție - un caz de incompatibilitate a primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților consiliului județean, nereferindu-se așadar la garanțiile dreptului la un proces echitabil (a se vedea și

Decizia nr. 228 din 2 iunie 2020 , paragraful 22).

19.

Referitor la dispozițiile

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 , criticate din perspectiva încălcării proporționalității sancțiunilor, parte a principiului legalității, consacrat de

art. 1 alin. (5) din Constituție , și a încălcării principiului proporționalității, consacrat de

art. 53 alin. (2) din Constituție

și de

art. 6 din Convenție , prin

Decizia nr. 279 din 4 iunie 2020 , precitată, paragraful 22, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă potrivit căreia prevederile

art. 25 din Legea nr. 176/2010

se integrează scopului legii, și anume asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, și nu vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014,

Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, sau

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , paragraful 43).

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lică Novac în Dosarul nr. 44.357/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017

pentru modificarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale

art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2021.