Decizia nr. 228/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Marian Toader în Dosarul nr. 757/59/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 364D/2018.

2.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, doamna Denisa Chiurtu, consilier juridic în cadrul Direcției generale juridice, cu delegație depusă la dosar, lipsind autorul excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Agenția Națională de Integritate a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care subliniază că nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

5.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 212 din 17 aprilie 2018 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6.

Prin Încheierea din 16 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 757/59/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de Marian Toader, în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinței nr. 269 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, într-o cauză având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. 16.671/G/II/14.04.2016, întocmit de Agenția Națională de Integritate, în cuprinsul căruia s-a reținut că autorul excepției s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 2.12.2011-8.04.2014, întrucât a deținut funcția de primar simultan cu cea de titular al unei întreprinderi individuale.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale „în măsura în care simpla deținere a calității de titular al unei Întreprinderi Individuale, pur formală, în condițiile în care acea întreprindere nu a realizat niciun fel de venituri și nu a desfășurat niciodată niciun fel de activitate, concomitent cu exercitarea calității de ales local, în speță primar, este de natură să conducă în mod automat la starea de incompatibilitate reglementată de

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , fără ca starea de incompatibilitate să fie stabilită în raport de circumstanțele fiecărei cauze“.

8.

Se menționează că dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate și accesibilitate, deoarece modul de definire a stării de incompatibilitate se apreciază în abstract sau în concret, deci conduita care definește incompatibilitatea are legătură cu desfășurarea efectivă a unei activități sau cu deținerea pur formală a unei calități în cadrul întreprinderii individuale.

9.

Se arată că legiuitorul a stabilit o interdicție ce are un caracter general, iar dispozițiile criticate au un caracter ambiguu, existând posibilitatea aprecierii stării de incompatibilitate în abstract, fără o analiză reală a activității desfășurate de alesul local.

10.

În final, se apreciază că textul legal criticat este neconstituțional având în vedere că starea de incompatibilitate nu este apreciată în funcție de circumstanțele fiecărei cauze. Ca atare, starea de incompatibilitate ar trebui să intervină atunci când aceeași persoană deține calitatea de ales local și simultan exercită efectiv calitatea de comerciant persoană fizică, ca titular al unei întreprinderi individuale, și nu prin simpla deținere, în mod formal, a calității de titular al unei întreprinderi individuale.

11.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu contravin normelor constituționale indicate în cuprinsul cererii de sesizare, ci dimpotrivă instituie o garanție a exercitării funcției publice, în condiții de imparțialitate și transparență decizională, obiectiv ce urmărește protejarea interesului public, constând în apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. De altfel, Curtea Constituțională, prin

deciziile nr. 396/2013 ,

nr. 93/2015 ,

nr. 167/2015 ,

nr. 683/2015 ,

nr. 114/2016 ,

nr. 640/2016 ,

nr. 336/2017 ,

nr. 677/2017 , s-a pronunțat constant în sensul că „nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept“.

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat și reținut de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 ,

Decizia nr. 677 din 2 noiembrie 2017

și

Decizia nr. 173 din 21 martie 2017 , în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantei părții, notele scrise depuse de Agenția Națională de Integritate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

aveau, la data întocmirii raportului de evaluare de către Agenția Națională de Integritate, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...] g) calitatea de comerciant persoană fizică;“. Curtea reține că partea introductivă a

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

a fost modificată, prin

articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017

pentru modificarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, fără să păstreze soluția legislativă criticată de autorul excepției de neconstituționalitate. În prezent, dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

au următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: [...] g) calitatea de comerciant persoană fizică;.“ Însă, ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și de dispozițiile aplicabile cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, obiect al acesteia îl constituie dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017 .

17.

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

potrivit căruia „În România, respectarea

Constituției , a supremației sale și a legilor este obligatorie“, ale

art. 11 alin. (1)

și

(2)

privind dreptul internațional și dreptul intern, ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21 alin. (3)

privind accesul liber la justiție și ale

art. 53

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, se invocă

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și

Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției , adoptată la New York la 31 octombrie 2003.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 69 din 22 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018, paragraful 19, și

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, paragraful 19, a statuat, cu valoare de principiu, că instituirea incompatibilităților privind aleșii locali este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit

Constituției , în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. Totodată, prin

Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, paragraful 30, Curtea a reținut că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică ce obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp, o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. Prin

Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, paragraful 21, Curtea a reținut că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate, stabilind cu claritate incompatibilități specifice aleșilor locali, dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile publice care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public și a încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice.

19.

La paragraful 27 al

Deciziei nr. 336 din 11 mai 2017 , precitată, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 , prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice, în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitatea economică, în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.

20.

De asemenea, cu privire la înțelesul noțiunii de „comerciant“, prin

Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27, Curtea a statuat că înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale,

vizează interpretarea și aplicarea legilor, în cauza dedusă judecății. Totodată, așa cum a reținut Curtea, în

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , paragraful 28, calificarea unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată, de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun ( art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, și

art. 6 din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011) .

21.

Având în vedere acestea, prin

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, paragraful 39, Curtea a constatat că nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , sub aspectul lipsei de claritate și previzibilitate a normelor de lege criticate, nu este întemeiată.

22.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Constituție

și a celor ale

art. 6 din Convenție , prin

Decizia nr. 285 din 7 mai 2019 , precitată, paragraful 46, Curtea a statuat că acestea se referă la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială. Or, textele criticate instituie - fără a avea vreo legătură cu accesul la justiție - un caz de incompatibilitate a primarilor, viceprimarilor, președinților și vicepreședinților consiliului județean, nereferindu-se așadar la garanțiile dreptului la un proces echitabil.

23.

Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la

art. 53 din Constituție , Curtea a reținut că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care îndeplinesc funcții publice, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013, sau

Decizia nr. 336 din 11 mai 2017 , paragraful 31). Ca atare, norma constituțională invocată nu are incidență în cauză.

24.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a

art. 11 alin. (1)

și

(2) din Constituție , precum și invocarea

Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției , adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin

Legea nr. 365/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004, prin

Decizia nr. 456 din 4 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 16 noiembrie 2018, paragrafele 43 și 44, Curtea a statuat că, având în vedere dispozițiile cu privire la aplicarea convenției mai sus menționate, jurisprudența Curții Constituționale în materie de incompatibilități, precum și faptul că stabilirea standardelor de integritate constituie o chestiune de oportunitate care intră în marja de apreciere a legiuitorului, unica autoritate decizională în crearea cadrului legal corespunzător protejării acestei valori sociale, nu se poate reține presupusa încălcare a prevederilor constituționale invocate.

25.

În plus, Curtea a reținut, la paragraful 23 al

Deciziei nr. 212 din 17 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, că, prin

Legea nr. 87/2017 , legiuitorul a modificat substanțial soluția legislativă cuprinsă de

art. 87 din Legea nr. 161/2003

și criticată de autorul excepției, în sensul că a stabilit că funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, de președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu „exercitarea“ funcțiilor sau calităților prevăzute la

lit. a)-k) ale art. 87 din Legea nr. 161/2003 .

26.

Referitor la aspectele de fapt ale situației juridice a autorului excepției, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale incidente în materie, astfel încât soluția pronunțată să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , precitată,

Decizia nr. 114 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, și

Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017).

27.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Toader în Dosarul nr. 757/59/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în forma anterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 87/2017

pentru modificarea

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2020.