Decizia nr. 114/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) și art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale art. 25 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) și
art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale
art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Ion Dulduruc în Dosarul nr. 2.565/2/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 916D/2015.
2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegație depusă la dosar, lipsind autorul excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, deoarece funcțiile publice se exercită în condițiile legii, iar dispozițiile de lege criticate nu contravin Legii fundamentale. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.
5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 93 din 3 martie 2015
și nr. 347 din 7 mai 2015.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
6. Prin Încheierea din 23 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.565/2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) și
art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale
art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Ion Dulduruc, în calea de atac a recursului declarat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă acțiunea privind anularea unui raport de evaluare, întocmit de Agenția Națională de Integritate.
7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că se impune interpretarea
art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 , iar dispozițiile cuprinse în
art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010
sunt contrazise atât de prevederile alin. (4) al aceluiași articol, cât și de normele legale cuprinse în
art. 91 din Legea nr. 161/2003 . De asemenea consideră că dispozițiile de lege criticate adaugă la textul art. 121 din Constituție.
8. Autorul excepției apreciază că
Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009
face referire la distincția dintre funcțiile prevăzute în Constituție și cele prevăzute în legi. De asemenea arată că, "prin considerentele
Deciziei nr. 460 din 13 noiembrie 2013 , se evidențiază incompleta reglementare și se relevă confuziile care apar, în condițiile în care alineatele
art. 25 din Legea nr. 176/2010
se contrazic între ele, din punct de vedere al unicității sancțiunii, dar și cu cele cuprinse în
art. 91 din Legea nr. 161/2003 , cu consecințe asupra judecării cauzei, a recursului declarat și a legalității și previzibilității normelor juridice". Totodată, consideră că "insuficienta reglementare a noțiunii de incompatibilitate și de stabilire a regimului sancționator diferențiat, în raport de faptă și de interferența cu atribuțiile de primar ales, cu prejudiciul material creat de aplicarea nediferențiată, lipsa de proporționalitate între răspundere, în raport de natura penală sau administrativă a faptei imputabile persoanei evaluate, de pericolul social efectiv, sunt generate de o legislație incompletă și contradictorie".
9. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și fiscal își exprimă opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu sunt contrare scopului legii și normelor constituționale, ci instituie o garanție a exercitării funcției publice, în condiții de imparțialitate și transparență decizională, obiectiv ce urmărește protejarea interesului public, constând în apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
10. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) și
art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum și ale
art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Însă, din notele autorului excepției, depuse în motivarea criticii de neconstituționalitate, rezultă că, în realitate, obiect al excepției îl constituie și alin. (4) al
art. 25 din Legea nr. 176/2010 . Prin urmare, Curtea va reține spre analiză excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) și
art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003 , precum și ale
art. 25 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 176/2010 , având următorul cuprins:
-
Articolul 87
alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 : "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]
g) calitatea de comerciant persoană fizică;";
-
Articolul 91
alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003 : "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. [...]
(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4) În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.
(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă.
(6) În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali și consilierilor județeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor
privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.";
-
Articolul 25
alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 176/2010 : "(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.
(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.
(4) Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment."
14. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (3) privind egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea, în condițiile legii, a funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, art. 37 alin. (2) referitor la dreptul de a fi ales și art. 121 privind autoritățile comunale și orășenești. De asemenea sunt invocate
Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, și
Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 decembrie 2013.
15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea, de către autorul excepției, a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.
16. Prin raportare la cele reținute în jurisprudența sa, Curtea observă că, deși în cauza de față autorul excepției indică doar textele legale criticate și cele de referință, fără a motiva relația de contrarietate existentă între cele două, va analiza pe fond excepția ridicată, având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituționalitate vizată de autorul excepției.
17. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) și
art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003 , Curtea reține că aceste norme au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate și, prin
Decizia nr. 93 din 3 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015,
Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, și
Decizia nr. 683 din 20 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 10 februarie 2016, a constatat conformitatea lor cu prevederile Legii fundamentale. Astfel, referitor la invocarea
art. 121 din Constituție, prin Decizia nr. 93 din 3 martie 2015
(paragraful 33), Curtea a reținut că instituirea prin lege a unor incompatibilități pentru funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean, nu încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii și consiliile locale funcționează în condițiile legii. În același timp, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție, demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, astfel încât activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene, a consilierilor locali și a consilierilor județeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcționare a acestora. Totodată, Curtea nu a reținut încălcarea dreptului de a fi ales, întrucât persoanele care ocupă aceste funcții publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Ca atare, Curtea nu a putut reține susținerea autorului excepției, în sensul că, prin stabilirea unor incompatibilități în cazul aleșilor locali, dispozițiile art. 87 și
art. 91 din Legea nr. 161/2003
adaugă la art. 121 din Constituție.
18. Referitor la dispozițiile
art. 25 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 176/2010 , prin
Decizia nr. 550 din 16 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015,
Decizia nr. 347 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, și
Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate.
19. Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, a statuat că prevederile
art. 25 din Legea nr. 176/2010
se integrează scopului legii, anume asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, și nu contravin normelor constituționale privind dreptul de a fi ales și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, și
Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015).
20. Autorul excepției apreciază că, potrivit
Deciziei nr. 460 din 13 noiembrie 2013 , se impune interpretarea
art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 . Față de aceste susțineri, Curtea constată că, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 , raportat la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 16, a statuat că aceste dispoziții sunt constituționale în măsura în care sintagma "aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Ca atare, cele statuate de Curte în jurisprudența sa își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
21. De asemenea, prin
Decizia nr. 167 din 17 martie 2015
(paragraful 27), Curtea a statuat că înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății. Curtea a precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate, în cazul funcțiilor publice la care textele de lege criticate fac referire, revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, de protejare a interesului public și evitare a conflictului de interese.
22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Dulduruc în Dosarul nr. 2.565/2/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) și
art. 91 alin. (1), (3), (4), (5) și (6) din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale
art. 25 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 martie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.