Decizia nr. 774/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și

art. 92 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 500/32/2015 al aceleiași instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.715D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Vasile Ouatu, avocat David Butnariu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului avocat Vasile Ouatu, care, cu titlu prealabil, invocă lipsa punctelor de vedere ale autorităților, arătând că la dosarul cauzei este doar punctul de vedere al Guvernului și, în opinia sa, cel al Avocatului Poporului era necesar pentru soluționarea prezentei excepții. Pe fondul cauzei, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând, pe larg, criticile de neconstituționalitate cuprinse în actul de sesizare al instanței.

4. Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, comunicarea de către autorități a punctelor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate nu este obligatorie. Pe fondul excepției, pune concluzii de respingere a acesteia, ca neîntemeiată, întrucât există jurisprudență în materie și nu au intervenit elemente noi pentru reconsiderarea practicii instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 500/32/2015, Curtea de Apel Bacău - Secția a ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și

art. 92 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existența stării de incompatibilitate, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, cu titlu prealabil, instanța menționează că invocarea excepției de neconstituționalitate s-a făcut având în vedere exclusiv particularitățile cauzei de față, vizate fiind doar două ipoteze, și anume: cea în care consilierul local are calitatea de acționar cu cotă nesemnificativă de participare la beneficii și pierderi (de 0,1942% reclamantul și de 0,146%, fiul său) la o societate pe acțiuni cu capital privat care a încheiat contracte de asociere (două contracte) cu Municipiul Piatra-Neamț, prin Consiliul Local al Municipiului Piatra-Neamț, ori contracte de prestări servicii (45 de contracte) cu societăți aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Piatra-Neamț, precum și situația în care contractul (unicul) dintre societatea la care reclamantul este asociat și administrator, iar soția sa administrator și o societate specializată aflată în subordinea autorității publice locale a fost încheiat pentru prestarea de către cea din urmă societate în favoarea celei dintâi a unor servicii de dezinsecție pentru care este autorizată. De asemenea, instanța precizează că, atunci când a invocat excepția de neconstituționalitate, nu a omis din vedere faptul că asupra dispozițiilor art. 90 și

art. 92 din Legea nr. 161/2003

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat anterior, prin

deciziile nr. 1.076 din 14 iulie 2011 , nr. 305 din 13 iunie 2013 și nr. 401 din 8 octombrie 2013. Însă instanța consideră că, în ipotezele anterior menționate, aplicarea fără distincție a textelor vizate conduce la soluții care vin în contradicție cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și art. 45 alin. (1), coroborat cu art. 53 alin. (2) din Constituție, fără a se mai reține încălcarea art. 41 alin. (1), având în vedere argumentele Curții Constituționale cuprinse în

deciziile nr. 1.076 din 14 iulie 2011

și nr. 305 din 13 iunie 2013.

7. Instanța arată că art. 1 alin. (3) din Constituție, care prevede că România este stat de drept, asigură supremația Constituției și corelarea actelor normative cu Constituția, având drept scop evitarea tendințelor abuzive pe care organele statului le pot manifesta atunci când aplică legea. Din această perspectivă se are în vedere faptul că

art. 90 și 92 din Legea nr. 161/2003

se referă la calitatea de acționar la societăți cu capital privat, fără a face vreo distincție referitoare la cota de participare la profit și pierderi, așa cum se face în art. 89 din aceeași lege, ori la calitatea pe care o astfel de societate o are în raporturile comerciale, respectiv de furnizor/prestator/ executant ori de achizitor/beneficiar. În plus, susține că noțiunile de "raporturi comerciale" și de "societate comercială" nu mai sunt definite în legislația actuală, prin

Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă fiind modificată însăși denumirea

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale în "Legea societăților". Ca atare, se apreciază că lipsa de claritate a legii conduce la o interpretarea extensivă din partea autorității statului chemate să aplice legea în contrapondere cu o interpretare restrictivă din partea destinatarului actului emis de autoritate.

8. În continuare, autoarea excepției arată că în cazul în care contractele au fost încheiate de o societate pe acțiuni, în care cota de participare la beneficii și pierderi a alesului local este nesemnificativă - cum evident este cazul în litigiul de față -, renunțarea la contracte nu depinde de voința alesului local care are calitatea de acționar. Practic, în situația unui acționar cu o cotă nesemnificativă, acesta se află în situația de a nu putea să își îndeplinească obligația legală prescrisă de

art. 92 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 , întrucât acțiunile deținute nu îi conferă drepturi de vot care să poată influența voința societății, în sensul renunțării la contracte.

9. Autoarea excepției apreciază că alesul local, care are calitatea de acționar sau asociat la o societate cu capital privat, cu o cotă de participare la profit și pierderi care nu îi permite să influențeze hotărârile societății, astfel încât nu poate nici încheia și nici renunța la contracte, nu se află în aceeași situație cu cel care are calitatea de "președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere" ori de acționar majoritar. Prin urmare, limitarea dreptului său constituțional, prevăzut de art. 45 alin. (1), de exercitare a unei activități economice, este discriminatorie în primul caz în raport cu cel din urmă, astfel încât nu sunt respectate dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție.

10. De asemenea, autoarea excepției apreciază că, atâta vreme cât nu există o interdicție a alesului local de a fi asociat sau acționar, cu o anumită cotă de participare la profit și pierderi, la o societate comercială cu capital privat, a nu permite, fără distincții, încheierea de "contracte comerciale" - noțiune imprecisă din perspectiva legislației actuale - cu societățile enumerate în partea finală a

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

este de natură a leza dreptul prevăzut de art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (2) din Constituție.

11. În ceea ce privește situația în care consilierul local (și/sau membrii familiei sale conform textului) are calitatea de asociat/acționar și administrator al unei societăți cu capital privat și beneficiază de bunuri și servicii furnizate/prestate de instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori de societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective, dispozițiile art. 90 și

art. 92 din Legea nr. 161/2003

depășesc ceea ce este necesar atingerii obiectivului urmărit de legiuitor prin aceste dispoziții și sunt disproporționate în raport cu scopul urmărit.

12. În final, autoarea excepției susține că trebuie avut în vedere faptul că societatea al cărei acționar/asociat este alesul local are nevoie de servicii și bunuri care pot fi prestate/furnizate doar de societăți specializate și autorizate prin legi speciale și care fac parte din categoria celor enumerate în partea finală a

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003

(energie termică, energie electrică, servicii de salubritate, servicii de dezinsecție etc.).

13. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale menționate, ci vin să întregească cadrul legal în care sunt îndeplinite atribuțiile specifice demnității publice și dau expresie principiilor amintite în

art. 71 din Legea nr. 161/2003 , respectiv imparțialitatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Prin urmare, consideră că incompatibilitatea reglementată de

art. 90 din Legea nr. 161/2003

nu are ca efect îngrădirea accesului persoanei la o activitate în alte domenii, întrucât activitatea consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat pentru funcționarea acestora. În final, apreciază că opțiunea aparține exclusiv consilierului local care poate opta pentru exercitarea funcției de autoritate publică cu respectarea regimului juridic al incompatibilităților sau al conflictului de interese ori pentru deținerea unor funcții sau calități în cadrul societăților cu capital privat.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 și

art. 92 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins:

- Art. 90: "(1) Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local.";

- Art. 92: "(1) Încălcarea dispozițiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

(2) Consilierii locali și consilierii județeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligația ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunțe la contractele încheiate. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.

(3) Încălcarea obligației prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local.

(4) Constatarea încetării mandatului de consilier local sau consilier județean se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale.

(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă.

(6) Prevederile alin. (1) și (3) nu se aplică dacă, până la emiterea ordinului de către prefect, se face dovada că încălcarea dispozițiilor art. 90 a încetat."

18. În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 41 alin. (1) referitor la munca și protecția socială a muncii, art. 45 privind libertatea economică și art. 53 alin. (2) care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

19. Curtea Constituțională a mai examinat problema incompatibilităților privind aleșii locali și a statuat, cu valoare de principiu, că acestea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. A se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011,

Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și

Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013.

20. Totodată, prin

Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reținut că incompatibilitatea funcției de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate în raport cu art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, Curtea reține că, referitor la invocarea principiului securității raporturilor juridice, în jurisprudența sa, a statuat că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate. În ceea ce privește aceste condiții, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României), iar cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit). De asemenea, în privința incidenței normelor de tehnică legislativă în cadrul controlului de constituționalitate, Curtea a constatat că, deși acestea nu au valoare constituțională, prin reglementarea lor legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare ( Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acest sens, a se vedea

Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, sau

Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015. Din analiza textelor de lege deduse controlului de constituționalitate, Curtea constată că acestea îndeplinesc cerințele mai sus menționate, fiind norme clare, previzibile și care stabilesc cât se poate de precis conduita aleșilor locali.

22. Cu privire la susținerea instanței judecătorești că noțiunile de "societate comercială" și "contracte comerciale" nu mai sunt definite în legislația actuală, Curtea observă că, potrivit

art. 77 din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, "Ori de câte ori prin legi și prin alte acte normative se face trimitere la [...] «societatea comercială/societățile comerciale», [...], trimiterea se consideră a fi făcută la «societatea/societățile reglementată/reglementate de

Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare»." De asemenea, potrivit

art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2011

pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată, sintagma "contract comercial" sau "contracte comerciale" se înlocuiește cu sintagma "contract civil" sau, după caz, "contracte civile", iar sintagma "contracte sau acte de comerț", cu termenul "contracte".

23. Curtea nu poate reține nici critica de neconstituționalitate raportată la prevederile constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, deoarece, potrivit normei constituționale, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Or, incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce activitatea aleșilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. În acest sens, a se vedea

Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011,

Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, și

Decizia nr. 401 din 8 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 27 noiembrie 2013.

24. Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la

art. 45 din Constituție, prin Decizia nr. 13 din 19 ianuarie 2016

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 18 martie 2016, Curtea a reținut că prin textul de lege criticat este limitat accesul liber al persoanei la o activitate economică. Însă această limitare respectă principiul proporționalității, deoarece scopul urmărit de legiuitor este justificat de necesitatea exercitării funcției de viceprimar în condiții de integritate și transparență decizională; prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit, fiind apte să ducă la atingerea acestuia. Cu privire la caracterul necesar al măsurii, se observă că acesta este justificat, întrucât exclude exercitarea unei funcții private, specifice mediului de afaceri, care ar putea aduce atingere interesului public și încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice în condițiile în care funcția de viceprimar poate să presupună atribuții referitoare la bugetul local. S-a mai observat, de asemenea, că există un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general referitoare la buna administrare a banilor publici și protecția dreptului fundamental la accesul liber la o activitate economică. De altfel, prin textul constituțional pretins încălcat se reglementează cu privire la garantarea acestuia în condițiile legii. Ca atare, având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate, cele reținute de instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa se aplică mutatis mutandis și în ceea ce privește prezenta cauză.

25. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 53 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți, ci o garanție de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care au calitatea de consilieri locali și consilieri județeni, prin asigurarea imparțialității, protejarea interesului social și evitarea conflictului de interese (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). Ca atare, Curtea reține că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are incidență în cauză.

26. Față de cele menționate, Curtea constată că dispozițiile legale supuse analizei instanței de contencios constituțional nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate, ci contribuie la crearea cadrului legal pentru îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor specifice demnității publice de ales local.

27. În final, Curtea reține că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt

Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, și

Decizia nr. 114 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 500/32/2015 și constată că dispozițiile art. 90 și

art. 92 din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2016.