Decizia nr. 33/2022
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488 alin. (1) și ale art. 489 alin. (2) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 privind Codul de procedură civilă
Mona-Maria Pivniceru
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 488 alin. (1)
și ale
art. 489 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Babylon Overseas (FZE) din Saif, Emiratele Arabe Unite, în Dosarul nr. 1.027/89/2018/a1 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.243D/2018.
2.
La apelul nominal se prezintă domnul avocat Teodor Popescu, în calitate de curator, pentru a asigura reprezentarea intereselor autoarei excepției de neconstituționalitate, cu privire la care procedura de înștiințare a fost îndeplinită prin afișarea citației la ușa Curții Constituționale și pe pagina de internet a acesteia. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat din data de 23 noiembrie 2021 pentru refacerea procedurii de înștiințare cu privire la autoarea excepției de neconstituționalitate.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul curatorului, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că autoarea excepției critică dispozițiile legale ale
art. 488 alin. (1)
și ale
art. 489 alin. (2) din Codul de procedură civilă , întrucât consideră că acestea limitează posibilitatea de verificare a hotărârii recurate strict la aspectele de nelegalitate cuprinse în ipotezele normative prevăzute de punctele
alin. (1) al art. 488 din Codul de procedură civilă . Această limitare a controlului pe care îl exercită instanța superioară este în contradicție cu dispozițiile constituționale ale
art. 21
și
129 . Respectarea acestor principii constituționale presupune existența posibilității ca hotărârea primei instanțe să poată fi atacată și verificată nu numai sub aspecte de legalitate, ci și de netemeinicie.
5.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Stabilirea modalității de exercitare a căilor de atac, precum și a domeniului de incidență este de competența exclusivă a legiuitorului. Așadar, modul prin care a fost reglementat recursul, ca o cale de atac nedevolutivă, circumstanțiat cazurilor de casare, nu încalcă dispozițiile
Legii fundamentale .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6.
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.027/89/2018/a1, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 488 alin. (1)
și ale
art. 489 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Babylon Overseas (FZE) din Saif, Emiratele Arabe Unite, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare pronunțate într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii împotriva rezoluției directorului Oficiului Registrului Comerțului.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate se aplică în toate cazurile în care fie Codul de procedură civilă, fie o dispoziție dintr-o lege specială prevede drept cale de atac a hotărârii pronunțate în primă instanță recursul. Acesta este și cazul dispozițiilor
art. 414 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă . Or, în aceste cazuri în care calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este recursul, dispozițiile legale criticate limitează posibilitatea de verificare a hotărârii recurate strict la aspectele de legalitate indicate în ipotezele normative ale punctelor cuprinse în
alin. (1) al art. 488 din Codul de procedură civilă .
8.
Această limitare a controlului pe care instanța superioară îl poate exercita este în contradicție cu prevederile
art. 21
și
129 din Constituție . Accesul liber la justiție presupune asigurarea de către legiuitor a unor exigențe care să permită oricărei persoane să supună analizei unei instanțe apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în cadrul unei proceduri care să respecte toate garanțiile unui proces echitabil, garantat de
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată,
art. 129 din Legea fundamentală
garantează posibilitatea exercitării căilor de atac corespunzătoare.
9.
În continuare, se arată că în
Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 , Curtea Constituțională a recunoscut principiul dublului grad de jurisdicție, care înseamnă că orice persoană are posibilitatea de a supune pretențiile sale analizei pe fond a două instanțe de grade diferite. Respectarea acestui principiu presupune existența posibilității ca hotărârea primei instanțe să poată fi atacată și verificată nu doar pe aspecte de nelegalitate, ci și pe acelea de netemeinicie. Limitarea controlului pe care instanța de recurs îl poate efectua doar la aspectele de nelegalitate, în situația hotărârilor pronunțate de judecători care acționează ca primă instanță - cum este și cazul hotărârii pronunțate în temeiul
art. 413 din Codul de procedură civilă
-, încalcă grav exigențele impuse de dublul grad de jurisdicție.
10.
Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, excepția ridicată fiind neîntemeiată.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile curatorului autoarei excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 488 alin. (1)
și ale
art. 489 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins:
–
Articolul 488
alin. (1) :
(1)
Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
1.
când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
2.
dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
3.
când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
4.
când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
5.
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității;
6.
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
7.
când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
8.
când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.;
–
Articolul 489
alin. (2) : „Aceeași sancțiune [s.n. nulitatea recursului] intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la
art. 488. “
15.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale
art. 21
- Accesul liber la justiție și ale
art. 129
- Folosirea căilor de atac. Din motivarea excepției, Curtea reține că în susținerea acesteia sunt invocate și prevederile
art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia deduce neconstituționalitatea prevederilor legale criticate din perspectiva faptului că încheierea prevăzută la
art. 414 din Codul de procedură civilă
de suspendare a judecării procesului poate fi atacată doar cu recurs și doar pentru motive de nelegalitate, nu și pentru motive de netemeinicie. Astfel, consideră că se limitează posibilitatea de verificare a hotărârii pronunțate în primă instanță strict la aspectele de legalitate prevăzute de
art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă .
17.
Curtea reține că suspendarea procesului reprezintă un incident procedural care constă în oprirea temporară a procedurii de judecată. Suspendarea poate fi voluntară, de drept și facultativă, potrivit
art. 411-413 din Codul de procedură civilă , și se dispune de instanța judecătorească în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege. Așadar, prin încheierea pronunțată potrivit
art. 414 alin. (1) din Codul de procedură civilă , instanța judecătorească soluționează un incident procedural și constată existența împrejurării care a condus la dispunerea acestei măsuri. Împotriva acestei încheieri se poate declara calea de atac extraordinară a recursului, în motivarea căreia vor fi formulate doar critici de nelegalitate circumscrise motivelor de casare prevăzute de
art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civilă .
18.
Prin urmare, suspendarea judecării procesului nu reprezintă o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv, ci un incident ce are loc în cursul desfășurării procesului și care se dispune pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege. Faptul că împotriva încheierii de suspendare nu se poate formula apel, ci doar recurs, nu este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiție, întrucât instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești și modalitatea de exercitare a căilor de atac sunt de competența exclusivă a legiuitorului, iar principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea celor interesați de a le exercita, în condițiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2011, sau
Decizia nr. 741 din 23 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 19 aprilie 2018). De altfel, accesul liber la justiție, aspect esențial al dreptului la un proces echitabil, este asigurat chiar prin reglementarea căii de atac a recursului, care, însă, potrivit
art. 129 din Constituție , se exercită în condițiile legii.
19.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile
art. 489 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care prevăd sancțiunea nemotivării recursului, se circumscriu cerințelor prevederilor constituționale invocate referitoare la exercitarea căilor de atac în condițiile legii. Prin reglementarea instituției nulității, ca sancțiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de recurs care nu a fost motivată cu respectarea cerințelor impuse de lege, nu este încălcat accesul liber la justiție și nici dreptul la un recurs efectiv. Accesul liber la justiție poate fi supus unor condiționări, iar exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 423 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 septembrie 2014).
20.
În fine, Curtea constată că acele considerente pe care s-au bazat soluțiile de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate ce au format obiectul
Deciziei nr. 500 din 15 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, și al
Deciziei nr. 967 din 20 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, nu sunt aplicabile și în prezenta cauză, deoarece acestea se referă la eliminarea singurei căi de atac, și anume a recursului, în materia contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice și a cauzelor cu obiect evaluabil la o anumită valoare, cale de atac care viza fondul cauzei.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Babylon Overseas (FZE) din Saif, Emiratele Arabe Unite, în Dosarul nr. 1.027/89/2018/a1 al Curții de Apel Iași - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 488 alin. (1)
și ale
art. 489 alin. (2) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 ianuarie 2022.
PREȘEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.