Decizia nr. 227/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Vital Arsis GSM - S.R.L. din București în Dosarul nr. 22.444/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.150D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât necesitatea autorizării ce revine tuturor comercianților persoane fizice sau persoane juridice și care desfășoară activități în sectorul comercial sau al serviciilor de piață se impune în scopul creării unui cadru organizat care să asigure caracterul loial al sistemului concurențial și protecția consumatorului, sens în care menționează și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 3.811 din 26 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22.444/4/2018, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Vital Arsis GSM - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții întemeiată pe dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor

art. 45 din Constituție

cu privire la libertatea economică, întrucât restricționează dreptul de a desfășura anumite activități legale de comerț, autorizate prin actele de înființare, funcționare și autorizare a societății. De asemenea, sunt în contradicție și cu prevederile

Legii societăților nr. 31/1990 , care stabilește modul de înființare, autorizare și funcționare a societăților. În contextul criticilor de neconstituționalitate este prezentată situația particulară a speței.

6.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: „(1) Orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii.“

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 45

- Libertatea economică.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia este nemulțumită, în esență, de faptul că autorizarea activităților de comercializare a produselor și serviciilor de piață este supusă unor exigențe specifice prevăzute de anumite acte normative și care sunt distincte de cerințele cuprinse în

Legea nr. 31/1990

care stă la baza înființării, autorizării și funcționării societăților, aspect care ar contraveni principiului libertății economice.

13.

Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că

art. 45 din Constituție

garantează exercitarea în condițiile legii a accesului liber al persoanelor la o activitate economică. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora ( Decizia nr. 362 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Mai mult, Curtea a învederat că principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011).

14.

Prin urmare, legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele libertății economice, în condițiile în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 25, și

Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005).

15.

În acest context, Curtea are în vedere jurisprudența sa cu privire la aplicarea drepturilor și libertăților fundamentale prin care a reținut că acestea se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional, iar exigențele unor drepturi sau libertăți fundamentale, spre exemplu, accesul liber la justiție, libertatea individuală, dreptul de proprietate privată ori libertatea economică, se aplică și în privința persoanelor juridice. În consecință, exigențele și garanțiile rezultate din drepturile și libertățile fundamentale reglementate prin Constituție sunt aplicabile și în privința persoanelor juridice în măsura în care conținutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul și particularitățile ce caracterizează regimul juridic al persoanei juridice (în acest sens, a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 485 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, paragraful 27,

Decizia nr. 498 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, și

Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996).

16.

Aplicând considerentele de principiu mai sus enunțate la normele criticate, Curtea observă că, în contextul dat, libertatea economică trebuie privită în coroborare cu dispozițiile

art. 135 alin. (2) lit. a)

și

b) din Constituție , potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și protejarea intereselor naționale în activitatea economică.

17.

Or,

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

este o aplicare a dispozițiilor constituționale antereferite, întrucât stabilește principiile generale privind desfășurarea activității comerciale și urmărește dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului. Astfel, prevederile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , criticate în prezenta cauză, fac parte din capitolul II - Cerințe și criterii necesare desfășurării activității comerciale și au un caracter general, în sensul că, de principiu, orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii, regulile generale privind comercializarea produselor și serviciilor de piață fiind stabilite prin normele cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 .

18.

Așadar, normele criticate nu constituie, în realitate, o limitare sau o restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți economice, ci dau expresie principiului legalității, consacrat de prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , potrivit căruia „În România, respectarea

Constituției , a supremației sale și a legilor este obligatorie“, și conferă rigoare cerințelor constituționale cu privire la libertatea comerțului, la protecția concurenței loiale și la protejarea interesului general (pentru identitate de rațiune, a se vedea

Decizia nr. 190 din 31 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 5 septembrie 2022, paragraful 18).

19.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Vital Arsis GSM - S.R.L. din București în Dosarul nr. 22.444/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2023.