Decizia nr. 83/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, excepție ridicată de Adrian Macovei în Dosarul nr. 8.678/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, autorul excepției, Adrian Macovei, și Ministerul de Interne, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca susținerea autorului excepției în sensul că prin dispozițiile criticate a fost încălcat principiul liberului acces la justiție, consfintit de art. 21 din Constituție, nu este fondată, deoarece contravenientul are posibilitatea de a contesta în instanța procesul-verbal de constatare a contravenției. Totodată, se mai arata că nu au fost incalcate nici dispozițiile art. 23 alin. (2) din Constituție, care prevăd ca reținerea sau arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege, întrucât textul acestuia nu face distincție între dispozițiile cuprinse în Codul de procedură penală, care prevăd luarea măsurii arestării, și dispozițiile cu același caracter cuprinse în legi speciale. Se apreciază, de asemenea, că nu au fost incalcate nici dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, întrucât prin prevederile

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , republicată, s-a urmărit sancționarea faptelor prin care se încalcă regulile de conviețuire socială, iar nu realizarea unor venituri la bugetul de stat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 1999 Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, excepție ridicată de Adrian Macovei în Dosarul nr. 8.678/1999 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , republicată, contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2), ale art. 23 și ale art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituția României, arătând ca "unul din principiile de baza ale desfășurării procesului civil este contradictorialitatea, or, în acțiunea intentată de organele de poliție de transformare a unei amenzi neachitate în închisoare contravențională, cetățeanul amendat care nu achită amenda în termenul prevăzut de lege are doua posibilități, fie achitarea amenzii, fie executarea unui număr de zile de închisoare contravențională, fără a avea dreptul de a pune în discuție legalitatea și temeinicia procesului-verbal, de a solicita și administra probe în contradictoriu cu cealaltă parte".

Judecătoria Sectorului 2 București, exprimandu-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, a apreciat ca

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , republicată, nu contravine art. 21 alin. (1) și (2), art. 23 și art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție. Astfel, cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, se considera ca

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , republicată, nu contravine principiului liberului acces la justiție, întrucât procedura de transformare a amenzii în închisoare contravențională este o procedură derogatorie de la dreptul comun în materie contravențională, care asigura totuși respectarea contradictorialității, prin aceea ca art. 16 alin. 3 din aceeași lege dispune citarea contravenientului. Totodată,

art. 17 din Legea nr. 61/1991 , republicată, prevede că, în completarea acestei legi, sunt aplicabile prevederile

Legii nr. 32/1968 , care, prin art. 17 alin. 3 teza ultima, prevede posibilitatea constatării, chiar din oficiu, de către instanța de judecată a nulității absolute pentru vicii a procesului-verbal de constatare a contravenției. Pe de altă parte, conform

art. 8 din Legea nr. 61/1991 , republicată, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției prin care s-a aplicat sancțiunea amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (2) din Constituție, se apreciază ca, întrucât textul nu distinge în privinta legii care prevede cazurile și procedura arestării, aceasta putând fi atât Codul de procedură penală, cat și orice alta lege care conține dispoziții referitoare la libertatea persoanei (asa cum este cazul

Legii nr. 61/1991 ), nu se poate retine încălcarea textului constituțional. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, instanța retine ca amenda aplicată conform dispozițiilor

Legii nr. 61/1991 , republicată, reprezintă sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, prin calificarea acestor fapte ca fiind contravenții și prin instituirea de sancțiuni corespunzătoare, urmărindu-se de către legiuitor nu realizarea de creanțe bugetare, ci reprimarea unor atitudini ce contravin ordinii și liniștii publice.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca prevederile

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , republicată, sunt conforme dispozițiilor constituționale. În esenta, în motivarea acestui punct de vedere se susține ca întreaga procedura prevăzută de textul criticat pentru neconstituționalitate "se desfășoară în cadrul unui control judiciar", în virtutea căruia "instanța competența examinează întrunirea condițiilor legale care determina convertirea sancțiunii contravenționale". În cadrul procedurii prevăzute la

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , republicată, instanța judecătorească "nu realizează, pur și simplu, convertirea amenzii în închisoare contravențională", ea având la dispoziție "o paleta de soluții aplicabile în funcție de situația personală a contravenientului". Astfel, instanța poate acorda contravenientului un termen de grație sau poate esalona plata amenzii într-un interval de cel mult 3 luni. De asemenea, art. 16 alineatul ultim prevede că "instanța va inceta acțiunea de transformare a amenzii în închisoare contravențională, în situația în care contravenientul achită amenda până la pronunțarea hotărârii". Totodată, se mai arata ca prin efectul

Legii nr. 82/1999

contravenientul poate beneficia de înlocuirea sancțiunii închisorii contravenționale cu sancțiunea obligării sale la prestarea unei activități în folosul comunității. În aceste condiții persoana vinovata de săvârșirea unei contravenții "are asigurata - în etapa procesuala a executării amenzii contravenționale - posibilitatea de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime". Pe de altă parte, atât

Legea nr. 61/1991 , cat și

Legea nr. 82/1999 , "se subordonează exigențelor formulate de art. 23 alin. (2) și (9) din Constituție, reglementand în mod strict cazurile, condițiile și procedura prin care se adoptă o măsura privativă de libertate, subsecventa săvârșirii unei contravenții". Referitor la invocarea, în motivarea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, se apreciază ca aceasta "nu este pertinenta, deoarece nu rezultă o conexiune între procedura reglementată de

art. 16 din Legea nr. 61/1991

și obligația statului de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară".

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, conform

art. 18 din Legea nr. 61/1991 , republicată, dispozițiile acestei legi se intregesc cu prevederile

Legii nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, lege care prevede la art. 31 posibilitatea pentru persoana sancționată să facă plângere în termen de 15 zile împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care se soluționează de instanța competența. Totodată, conform

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , republicată, instanța este cea care dispune transformarea amenzii în închisoare contravențională sau munca în folosul comunității, în cazul în care contravenientul nu achită amenda, acesta având posibilitatea sa invoce atât nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției, cat și aplicarea sancțiunii, astfel că nu este fondată critica de neconstituționalitate a art. 16 din lege în sensul că ar fi încălcat principiul liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 23 din Constituție, Guvernul considera ca textul art. 23 alin. (2), care prevede că reținerea sau arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege, nu este cu nimic nesocotit, întrucât textul constituțional nu distinge între Codul de procedură penală și legile speciale, ci statuează pentru ambele categorii de legi. Pe de altă parte, în legătură cu restrangerea exercițiului unor drepturi prin aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale, Guvernul arata ca "art. 49 alin. (1) din Constituție prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune printre alte cauze enumerate limitativ, pentru apărarea ordinii, sănătății sau moralei publice", astfel ca "sancțiunea are pe deplin un suport constituțional". În sfârșit, referitor la critica de neconstituționalitate intemeiata pe încălcarea art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție, Guvernul susține ca "în cadrul procesului contraventional nu este vorba despre o activitate economică, ci de activitatea judiciară de infaptuire a actului de justiție, astfel încât nu poate fi reținută nici o corelatie între textele

art. 16 din Legea nr. 61/1991

și art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituție".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 24 ianuarie 1997, text de lege care are următorul conținut: "Contravenientul are obligația sa achite amenda și să depună recipisa de achitare a acesteia la organul constatator, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii.

Dacă amenda nu a fost achitată în acest termen, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe raza căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea transformarii amenzii în închisoare contravențională.

Instanța fixează termen de urgenta, cu citarea contravenientului, procedând la transformarea amenzii în închisoare contravențională.

Pentru motive temeinice, în mod excepțional, instanța poate acorda un nou termen de plată de cel mult 30 de zile sau poate dispune eșalonarea plății într-un termen de cel mult 3 luni.

Dacă amenda nu a fost achitată până la expirarea termenului fixat, instanța va dispune transformarea acesteia în închisoare contravențională, ținând seama de partea din amenda rămasă neachitata.

Transformarea amenzii în închisoare contravențională se va face socotind o zi de închisoare pentru 10.000 lei, fără a putea depăși maximul special al închisorii contravenționale prevăzute ca sancțiune alternativa la contravenția săvârșită.

Pentru contravențiile săvârșite de minorii care au împlinit 16 ani, maximul închisorii contravenționale, rezultat prin transformarea amenzii, nu poate depăși 3 luni.

Instanța va inceta acțiunea de transformare a amenzii în închisoare contravențională în situația în care contravenientul achită amenda până la pronunțarea hotărârii."