Decizia nr. 59/1996

Costica Bulai - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 1995, Judecătoria Giurgiu, județul Giurgiu, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Legii nr. 61/1991 , invocată de contravenientul Dumitriu Vasile. În sarcina contravenientului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute în

art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991 , pentru care, prin Procesul-verbal seria Z nr. 108.475 din 16 ianuarie 1995, încheiat de Poliția Municipiului Giurgiu, i s-a stabilit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 30.000 lei. Întrucît contravenientul n-a achitat amenda în termenul de 30 de zile prevăzut în

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , Poliția Municipiului Giurgiu a sesizat Judecătoria Giurgiu în vederea transformarii amenzii în închisoare contravențională. Cauza face obiectul Dosarului nr. 1.151/1995 al Judecătoriei Giurgiu, în fața căreia contravenientul a ridicat, în ședința din 8 decembrie 1995, excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 61/1995 în totalitatea sa, excepție care formează obiectul Dosarului nr. 21 C/1996 al Curții Constituționale.

Exprimindu-și opinia, judecătoria "considera neîntemeiată excepția ridicată de contravenient".

Prin Încheierea din 3 noiembrie 1995 a Judecătoriei Giurgiu, județul Giurgiu, Curtea Constituțională a fost sesizată în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a

Legii nr. 61/1991 , ridicată tot de contravenientul Dumitriu Vasile. În sarcina contravenientului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute în

art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991 , pentru care, prin Procesul-verbal seria A nr. 991.538 din 13 mai 1995, încheiat de Poliția Municipiului Giurgiu, i s-a stabilit sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 50.000 lei. Întrucît contravenientul nu și-a achitat nici aceasta amenda în termenul de 30 de zile prevăzut în

art. 16 din Legea nr. 61/1991 , Poliția Municipiului Giurgiu a sesizat din nou Judecătoria Giurgiu, în vederea transformarii amenzii în închisoare contravențională. Cauza face obiectul Dosarului nr. 3.643/1995 al Judecătoriei Giurgiu, în fața căreia contravenientul a ridicat, în ședința din 3 noiembrie 1995, excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 61/1991

în totalitatea sa, excepție care formează obiectul Dosarului nr. 22C/1996 al Curții Constituționale.

Exprimindu-și opinia, judecătoria, de asemenea, "considera neîntemeiată excepția ridicată de contravenient".

În fine, prin Încheierea din 3 noiembrie 1995 a Judecătoriei Giurgiu, Curtea Constituțională a fost sesizată în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a

Legii nr. 61/1991 , invocată de același contravenient în Dosarul nr. 3.245/1995. Obiectul acestui dosar îl formează plîngerea formulată de contravenient împotriva Procesului-verbal seria A nr. 991.538 din 13 mai 1995, prin care i s-a constatat cea de-a doua contravenție. În ședința din 3 noiembrie 1995, contravenientul a ridicat din nou excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 61/1991 , excepție care face obiectul Dosarului nr. 23C/1996 al Curții Constituționale.

Opinia exprimată de instanța este în același sens ca și în celelalte doua dosare.

Întrucît toate cele trei excepții de neconstituționalitate se referă la

Legea nr. 61/1991 , pentru o mai buna administrare a justiției, urmează ca dosarele nr. 22C/1996 și nr. 23C/1996 să fie conexate la Dosarul nr. 21C/1996.

CURTEA,

având în vedere încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile

Legii nr. 61/1991

raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

În temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate invocate, întrucît, chiar dacă dispozițiile legale contestate sunt anterioare Constituției, raporturile juridice stabilite pe baza lor sunt posterioare intrării în vigoare a acesteia.

Din încheierile de sesizare rezultă ca în cele trei dosare ale Curții se ridica aceeași excepție de neconstituționalitate, aceea a

Legii nr. 61/1991

"în totalitatea sa" și de către același autor, contravenientul Dumitriu Vasile, care a savirsit, la date diferite, de doua ori contravenția prevăzută în

art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991

și sancționată, potrivit art. 3 lit. a) din aceeași lege, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 55 din 19 august 1994, aprobată prin Legea nr. 129 din 20 octombrie 1994, cu amendă contravențională de la 20.000 la 50.000 lei.

Se constata, de asemenea, ca, în ambele situații, autorul excepției de neconstituționalitate a refuzat sa achite amenda contravențională ce i-a fost stabilită, iar în fața instanței judecătorești, sesizată cu cererea de transformare a amenzii în închisoare contravențională, a invocat neconstituționalitatea

Legii nr. 61/1991

în temeiul căreia a fost sancționat.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, contravenientul a depus la dosarul cauzei un memoriu, în care, după ce solicita declararea ca neconstitutionala a

Legii nr. 61/1991

în totalitatea ei, deoarece lezeaza o serie de drepturi fundamentale ale omului prevăzute în Constituția României și în convenții internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, se referă, concret, la doua dispoziții ale legii contestate, și anume la cele cuprinse în art. 12 alin. 2 și în art. 17 alin. 1.

Cu privire la dispoziția

art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991 , care prevede că, la judecarea plingerii contravenientului împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, "Agentul care a constatat contravenția sau organul din care acesta face parte nu se citeaza", autorul excepției afirma ca aceasta dispoziție "sintetizeaza gravele și multiplele încălcări ale Constituției României". Se considera ca dispoziția în discuție contravine prevederilor art. 10 alin. (1) și (2) [(în realitate, autorul excepției a vrut să se refere probabil la art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție)], deoarece instituie un privilegiu pentru organul de poliție care, deși constata fapte în sarcina unor persoane, nu are obligația de a le dovedi în fața instanței, deci se încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii. Se mai afirma ca aceeași dispoziție legală contravine prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituție, privitoare la prezumția de nevinovatie.

În ceea ce privește dispoziția cuprinsă în

art. 12 alin. 2 din Legea nr. 61/1991 , care prevedea ca agentul care a constatat contravenția sau organul din care acesta face parte nu se citeaza, dispoziție criticata de autorul excepției ca neconstitutionala, trebuie precizat ca aceasta este în prezent abrogată implicit prin Ordonanța Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994 pentru modificarea și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 25 ianuarie 1994. Potrivit dispoziției art. 31 alin. 1 din Legea nr. 32/1968, astfel modificată, împotriva actului de constatare a contravenției și de aplicare a amenzii se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, iar, în conformitate cu dispozițiile alin. 3 și 4 ale aceluiași articol, plîngerea se soluționează de judecătoria în a carei raza teritorială a fost săvârșită contravenția și are ca efect imediat suspendarea executării amenzii.

Prin aceeași Ordonanța a Guvernului nr. 12/1994 a fost modificat și art. 37 din Legea nr. 32/1968, în sensul că "Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citeaza pe cel care a făcut plîngerea, organul care a aplicat sancțiunea, precum și orice altă persoană în măsura să contribuie la rezolvarea justa a cauzei".

De altfel, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, retinind ca acestea au rămas fără obiect în raport cu modificările aduse textului respectiv prin Ordonanța Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994. În acest sens se citeaza deciziile nr. 8 din 24 ianuarie 1994 și nr. 42 din 4 mai 1994.

În fine, potrivit art. 38 din lege, astfel cum a fost modificat, "Judecătoria care soluționează plîngerea, după ce constata ca aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii".

Aceste dispoziții legale își găsesc aplicare și în cazul contravențiilor prevăzute de

Legea nr. 61/1991 , deoarece, conform dispozițiilor art. 18 din această lege, ea se completează cu dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor. Prin modificarea dispozițiilor acesteia din urma au fost modificate implicit și dispozițiile corespunzătoare din

Legea nr. 61/1991 , iar prin aplicarea noilor dispoziții au fost inlaturate din cuprinsul ei toate prevederile care contraveneau Constituției.

Fața de modificările aduse indirect

Legii nr. 61/1991 , ca urmare a modificării Legii nr. 32/1968, se constată că excepțiile de neconstituționalitate au rămas fără obiect.

În legătură cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 17 din lege, privitoare la contravențiile săvârșite de militari, considerate de autorul excepției discriminatorii, deoarece ar conveni prevederilor art. 16 din Constituție, nu pot face obiectul contenciosului constituțional, întrucît, în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate să priveasca numai dispozițiile legale de care depinde judecarea cauzei.

Autorul excepției considera ca Judecătoria Giurgiu, cu ocazia soluționării plingerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, ar fi încălcat mai multe dispoziții din lege, însă, potrivit practicii jurisdicționale constante a Curții, cenzurarea modului de aplicare și de interpretare a unor prevederi legale de către instanțele judecătorești excede competentei sale, controlul realizindu-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Cu privire la excepția invocată, este de menționat ca, asa cum s-a mai arătat, în sarcina lui Dumitriu Vasile s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute în

art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991 , sancționată potrivit art. 3 lit. a) din aceeași lege, modificat prin Ordonanța Guvernului nr. 55 din 19 august 1994, aprobată prin Legea nr. 129 din 20 decembrie 1994, cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei.

În cazul neachitarii amenzii în termenul legal, potrivit

art. 16 alin. 6 din Legea nr. 61/1991 , transformarea amenzii în închisoare contravențională se va face socotind o zi de închisoare pentru 300 lei, fără a putea depăși 6 luni închisoare contravențională.

Referitor la Ordonanța Guvernului nr. 55/1994, se retine ca aceasta a mai făcut obiectul controlului Curții care, prin Decizia nr. 91 din 10 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare, a constatat ca prevederile art. 3 lit. b) raportate la

art. 2 lit. s) din Legea nr. 61/1991 , astfel cum au fost modificate prin ordonanța, sunt neconstituționale în măsura în care se aplică pentru transformarea amenzii neachitate în închisoare contravențională, urmînd ca aceasta transformare să se facă fără a se tine seama de coeficientul de majorare a limitelor amenzii contravenționale conform Ordonanței Guvernului nr. 55/1994.

În conformitate cu prevederile art. 145 alin. (2) din Constituție și ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. Rezultă deci ca, în caz de admitere a excepției, decizia Curții produce efectele sus-menționate și, drept consecința, textul apreciat ca neconstitutional nu mai poate fi aplicat.

Este adevărat ca, în speta, s-a solicitat transformarea amenzilor de 30.000 lei și, respectiv, de 50.000 lei, aplicate lui Dimitriu Vasile pentru săvârșirea contravenției prevăzute în

art. 2 lit. a) din Legea nr. 61/1991 . Aceasta împrejurare nu poate justifica însă o alta soluție decît aceea pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 91/1995, deoarece criteriul de transformare a amenzii neachitate în închisoare contravențională este cel stabilit de

art. 16 alin. 6 din Legea nr. 61/1991 , indiferent de contravenția săvârșită. Ca atare, considerentele reținute în decizia sus-menționată subzistă și în cauza de fața.

În consecința, excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 61/1991

urmează a fi respinse ca vadit nefondate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate:

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Conexarea dosarelor nr. 22C/1996 și nr. 23C/1996 la Dosarul nr. 21C/1996.

2. Respinge ca vadit nefondate excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 61/1991 , invocate de Dumitriu Vasile în dosarele nr. 1.151/1995, nr. 3.643/1995 și nr. 3.245/1995 ale Judecătoriei Giurgiu.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 14 mai 1996.