Decizia nr. 113/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Bogdan Grabowski în Dosarul nr. 16.034/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se prezintă Victoria Iagar și Constantin Iagar, personal și asistați de avocat Gheorghe Simionica, lipsind autorul excepției, Bogdan Grabowski. Procedura este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul aparatorului părților Victoria Iagar și Constantin Iagar, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sustinand ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu sunt contrare prevederilor constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate arătând ca scopul acestei ordonanțe este asigurarea protecției atât a proprietarilor, cat și a chiriașilor. Potrivit art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, sunt de competența exclusiva a legiuitorului atât instituirea regulilor de desfășurare a procesului, cat și modul de exercitare a căilor de atac. În litigiile dintre proprietari și chiriași, legiuitorul a stabilit ca hotărârile pronunțate de judecătorie pot fi atacate numai cu recurs în vederea soluționării cu celeritate a acestora. Atacarea numai cu recurs a hotărârii nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece, potrivit art. 304^1 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată nu este legată de motivele ridicate de parte, ci poate să pună în discuție din oficiu și alte motive.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 16.034/1999, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Bogdan Grabowski într-o cauza având ca obiect evacuarea din locuinta prin ordonanța președințială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

contravin prevederilor art. 21 alin. (1) și ale art. 24 din Constituție, deoarece aduc îngrădiri exercitării drepturilor și libertăților cetățenești prin restrangerea căilor de atac, în sensul eliminării apelului, în situația hotărârilor pronunțate de judecătorie în litigiile privind schimbul obligatoriu de locuințe.

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece "prin dispozițiile art. 25 nu sunt incalcate prevederile constituționale referitoare la liberul acces la justiție, precum și cele privind dreptul la apărare. Ratiunea excluderii caii de atac a apelului a urmărit urgentarea rezolvarii pricinilor privind folosință imobilelor și asigurarea stabilitatii raporturilor juridice, nefiind afectate drepturile fundamentale ale părților și nici calitatea actului de justiție".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât din prevederile constituționale referitoare la competența instanțelor de judecată, la procedura de judecată și la exercitarea căilor de atac "nu rezultă ca reglementările privitoare la înfăptuirea justiției trebuie să prevadă, în toate cazurile, folosirea tuturor căilor de atac și angajarea competentei tuturor instanțelor judecătorești". În consecința, se susține ca eliminarea unei cai de atac, prin prevederile art. 25 din ordonanța criticata, nu contravine art. 21 din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Dispozițiile

art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, au următorul cuprins: "Litigiile dintre proprietari și chiriași, legate de schimbul obligatoriu de locuinta sunt de competența judecătoriei în raza căreia se afla imobilul. Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instanței de recurs este definitivă și irevocabilă".

"Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 21 și 24 din Constituție, prin aceea ca se inlatura posibilitatea atacarii cu apel a sentinței judecătoriei, reducându-se astfel cele doua cai ordinare de atac la una singura, cea a recursului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată cu raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție [potrivit cărora "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept"], Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată.

În jurisprudenta sa anterioară Curtea Constituțională a examinat dacă liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat ca liberul acces la justiție presupune și accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. Instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusiva a legiuitorului. Aceasta soluție decurge din dispozițiile constituționale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", precum și din cele ale art. 128, în conformitate cu care "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În considerentele aceleiași decizii se retine ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a stabilit nici o categorie sau grup social. Însă legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite - asa cum sunt acelea din prezenta speta -, reguli speciale de procedura, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.

Soluțiile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, neexistand ratiuni pentru modificarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Cu privire la susținerea încălcării principiului constituțional al dreptului la apărare, consacrat prin art. 24 din Constituție, Curtea constata ca dispozițiile

art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu contravin acestui principiu, deoarece reglementarea unei singure cai de atac nu împiedica exercitarea dreptului la apărare.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Bogdan Grabowski în Dosarul nr. 16.034/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2000.