Decizia nr. 125/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Marin Istrati în Dosarul nr. 438/1999 al Tribunalului Vaslui.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arata ca, prin Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, ridicată în alt dosar. Se mai arata ca, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, concluziile puse sunt de respingere a excepției ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 438/1999, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Marin Istrati în acel dosar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca prevederile art. 146 din Codul penal sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 23 alin. (9), art. 123 și ale art. 150 alin. (1) din Constituție. Se mai arata ca, în condițiile unei cresteri continue a inflației, limita de 50.000.000 lei, prevăzută în art. 146 din Codul penal, care determina înțelesul agravantei "consecințe deosebit de grave", nu mai reprezintă o valoare constanta în funcție de care să se impună un regim sanctionator mai sever.

Tribunalul Vaslui, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata. Deși dispozițiile art. 146 din Codul penal nu mai sunt de actualitate, având în vedere rata inflației și declinul economiei românești, acestea nu încalcă, totuși, nici una dintre prevederile constituționale menționate de autorul excepției. Art. 1 alin. (3) din Constituție se referă la principiile generale ale statului de drept, art. 23 alin. (9) se referă la legalitatea pedepsei, art. 123 se referă la înfăptuirea justiției, iar art. 150 conține dispoziții privind conflictul temporal de legi. Deși criteriul folosit de legiuitor de a fixa o limita, de la care se apreciază ca o faptă a produs consecințe deosebit de grave, nu este cel mai potrivit, în condițiile unei rate ridicate a inflației și a unei deprecieri accentuate a monedei naționale, aceasta nu înseamnă ca prevederile art. 146 din Codul penal contravin acelor dispoziții ale Constituției invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile art. 146 din Codul penal nu sunt de natura a încalcă vreunul dintre textele constituționale invocate de autorul excepției. După cum rezultă din prevederile art. 146 din Codul penal, legiuitorul a prevăzut doua criterii pentru stabilirea consecințelor deosebit de grave produse prin infracțiunile contra patrimoniului, unul fiind valoarea pagubei materiale produse, iar celălalt constând în perturbarea deosebit de grava a activității uneia dintre unitățile la care se referă art. 145 din Codul penal sau a altei persoane juridice sau fizice, cauzate prin infracțiune. Fața de noile realitati economice, Guvernul apreciază ca, deși nu se poate trage concluzia ca dispozițiile art. 146 din Codul penal sunt neconstituționale, totuși actualul criteriu de evaluare a consecințelor deosebit de grave, în funcție de producerea unei pagube mai mari de 50.000.000 lei, este necesar să fie reapreciat. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, arătându-se ca "în condițiile unei rate ridicate a inflației, limita de 50.000.000 lei, prevăzută la art. 146 din Codul penal, care defineste agravantă "consecințe deosebit de grave", nu mai reprezintă o valoare fixa față de care se impune un regim sanctionator mai sever". Guvernul mai arata ca, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a statuat ca, "potrivit competentei sale stabilite prin

art. 144 din Constituție, dar și prin Legea nr. 47/1992 , verifica, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului", precizându-se totodată ca ea "nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal". În concluzie, Guvernul arata ca, deși modificarea dispozițiilor art. 146 din Codul penal este necesară pentru realizarea unei corecte individualizari a pedepselor și pentru satisfacerea cerințelor de practica judiciară, aceste dispoziții nu contravin Constituției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 146 din Codul penal, care au următorul conținut: "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice".

Prevederile constituționale care, în opinia autorului excepției, ar fi incalcate de textul criticat sunt următoarele:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 23 alin. (9): "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.";

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 150 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții."

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, Curtea constata ca a fost sesizată în mai multe randuri cu excepții privind acest text de lege, asupra căruia s-a pronunțat prin mai multe decizii, printre care Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, și Decizia nr. 140 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999. Prin toate deciziile pronunțate în aceasta materie, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, statuand ca acestea nu sunt contrare dispozițiilor sau principiilor Constituției și nici prevederilor cuprinse în pactele și convențiile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Totodată, prin Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, Curtea Constituțională a reținut ca "în condițiile unei rate ridicate a inflației, limita de 50.000.000 lei prevăzută la art. 146, care defineste agravantă consecințe deosebit de grave, nu mai reprezintă o valoare fixa față de care se impune un regim sanctionator mai sever". Dar aceasta nu poate duce la concluzia ca dispoziția legală criticata ar fi în contradictie cu art. 24 din Constituție. Într-adevăr, Curtea Constituțională, potrivit competentei sale stabilite prin

art. 144 din Constituție și prin Legea nr. 47/1992 , verifica, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor și ordonanțelor, conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Asa fiind, întrucât ea nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art. 146 din Codul penal, argumentele prezentate în acest sens nu pot fi reținute.

Atât soluțiile pronunțate prin deciziile anterioare privitoare la excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, cat și considerentele pe care se întemeiază acestea își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Întrucât nu exista elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă.

La aceasta soluție conduce, de altfel, și constatarea împrejurării ca textele constituționale invocate de autorul excepției nu sunt incidente în cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Marin Istrati în Dosarul nr. 438/1999 al Tribunalului Vaslui.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 2000.