Decizia nr. 401/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Oana-Cristina Puică
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 335 alin. (4) , ale
art. 339 alin. (1) ,
(2)
și
(5)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
prin raportare la prevederile art. 335 alin. (2) din același act normativ, excepție ridicată de Vasile Chițu și Ecaterina Chițu în Dosarul nr. 480/32/2018/a1 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 167D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că ordonanța de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale nu este supusă controlului judecătoresc, întrucât, spre deosebire de ordonanța de redeschidere a urmăririi penale, o asemenea soluție nu presupune existența unei acuzații în materie penală,
astfel că nu schimbă cu nimic situația juridică a persoanelor care au avut calitatea de părți sau de subiecți procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 21 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 480/32/2018/a1, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 335 alin. (4) , ale
art. 339 alin. (1) ,
(2)
și
(5)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
prin raportare la prevederile
art. 335 alin. (2)
din același act normativ. Excepția a fost ridicată de Vasile Chițu și Ecaterina Chițu într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate la judecătorul de cameră preliminară împotriva unei ordonanțe prin care a fost respinsă o cerere de redeschidere a urmăririi penale.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Astfel, arată că soluția legislativă care asigură exercitarea controlului judiciar numai în cazul admiterii unei cereri de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanței prin care este respinsă o astfel de cerere, creează un tratament juridic diferit pentru situații similare, împiedicând accesul la justiție al persoanelor interesate. Consideră că soluțiile dispuse de procuror cu privire la cererile de redeschidere a urmăririi penale trebuie să aibă un regim unitar, mai exact să fie supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară, indiferent dacă ordonanțele dispuse sunt de admitere sau de respingere. Autorii excepției susțin că, în condițiile în care legalitatea și temeinicia ordonanțelor de respingere a cererii de redeschidere a urmăririi penale nu sunt supuse controlului judecătorului de cameră preliminară, se creează premisele unei aplicări discreționare a normelor procesual penale.
6.
Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că soluția legislativă care asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar doar în cazul admiterii cererii de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanței prin care este respinsă o astfel de cerere, nu încalcă principiul egalității în drepturi și accesul liber la justiție. În acest sens, arată că ordonanța de respingere a unei cereri de redeschidere a urmăririi penale nu presupune o acuzație în materie penală, astfel că nu schimbă cu nimic situația juridică a persoanelor care au avut calitatea de părți sau de subiecți procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 335 alin. (4) , ale
art. 339 alin. (1) ,
(2)
și
(5)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
prin raportare la prevederile
art. 335 alin. (2)
din același act normativ. Din notele scrise ale autorilor excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește numai dispozițiile
art. 335 alin. (4)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală , modificate prin prevederile
art. II pct. 84
și
89 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ,
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra dispozițiilor
art. 335 alin. (4)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins:
–
Articolul 335
alin. (4): „(4) Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea suspectului sau, după caz, a inculpatului și cu participarea procurorului, asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedică soluționarea cererii de confirmare.“;
–
Articolul 340
alin. (1): „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform
art. 339
poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.“
11.
În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității, ale
art. 16 alin. (1)
și
(2)
referitor la egalitatea în drepturi, ale
art. 21 alin. (1)-(3)
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale
art. 53
referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale
art. 126 alin. (1)
privind realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, precum și a prevederilor
art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 335 alin. (4)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din
Constituție
și din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
- invocate și în prezenta cauză - și față de critici similare.
13.
Astfel, prin
Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 14 noiembrie 2017, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 335 alin. (4)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală . Prin această decizie, paragrafele 17-23 și 26, Curtea a reținut că procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acțiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei soluții de neurmărire sau netrimitere în judecată (clasare, respectiv renunțare la urmărirea penală), tot o modalitate de finalizare a urmăririi penale fiind și încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, reglementată distinct, ca procedură specială. Terminarea urmăririi penale are însă un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca aceasta să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat.
14.
În ceea ce privește instituția redeschiderii urmăririi penale, prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că aceasta constituie, potrivit dispozițiilor
art. 332 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală , un caz de reluare a urmăririi penale. Sediul materiei îl reprezintă prevederile
art. 335 din Codul de procedură penală , potrivit cărora redeschiderea urmăririi penale vizează situațiile în care urmărirea penală a fost finalizată printro ordonanță de clasare sau prin una de renunțare la urmărirea penală. Redeschiderea se dispune atât de către procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția, dacă ulterior constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, cât și de către însuși procurorul care a dispus soluția, dacă au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea ori dacă se constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu reacredință obligațiile stabilite conform dispozițiilor
art. 318 alin. (6) din Codul de procedură penală . De asemenea, potrivit prevederilor
art. 335 alin. (5)
din același cod, redeschiderea urmăririi penale are loc și atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției de clasare și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, sens în care dispozițiile judecătorului de cameră preliminară sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală.
15.
Așa cum a reținut Curtea Constituțională - prin
Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017 , citată anterior, - ca regulă generală, redeschiderea urmăririi penale este, sub sancțiunea nulității, supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile. O astfel de abordare a fost desprinsă din necesitatea punerii de acord a instituției cu exigențele
art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Astfel, prin
hotărârile din 22 mai 1998 ,
3 iunie 2003
și
4 august 2005 , pronunțate în cauzele Vasilescu împotriva României, paragraful 41, Pantea împotriva României, paragraful 236, și Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 20, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că procurorii români, care acționează în calitate de magistrați ai Ministerului Public, nu îndeplinesc condiția de independență față de executiv. Totodată, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 20, Curtea de la Strasbourg a subliniat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanțe naționale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul aprecierii dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că lipsurile care apar în realizarea anchetelor inițiale nu sunt imputabile reclamanților și nu trebuie să îi pună pe aceștia în situații defavorabile. Așadar, procedura confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale reprezintă un remediu împotriva puterii discreționare a procurorului de a reactiva procesul penal.
16.
În continuare, prin
Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017 , mai sus menționată, Curtea Constituțională a observat că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale, conform prevederilor
art. 285 și următoarele din Codul de procedură penală . În acest sens, dispozițiile
art. 335 alin. (1)
din același cod prevăd că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale, prevederile
art. 317 din Codul de procedură penală
urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale are ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile
art. 327 din Codul de procedură penală , respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, a fost săvârșită de inculpat și acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunțarea la urmărire. Dacă ultimele două potențiale soluții nu schimbă situația juridică a persoanei în privința căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluția de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, are ca efect supunerea acesteia cercetării judecătorești. Dar, în oricare dintre cele trei situații juridice analizate, împotriva persoanei în privința căreia este confirmată soluția de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzație în materie penală.
17.
De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale, astfel reglementată, constituie o garanție procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanților la procesul penal, conform prevederilor
art. 21 alin. (3) din Constituție
și celor ale
art. 6 paragraful 1 din Convenție . Ca urmare a instituirii acestor garanții, atât persoana în privința căreia este formulată o acuzație în materie penală, cât și ceilalți participanți la procesul penal au dreptul de a-și apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale, instituite prin lege. Totodată, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor
art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală , legiuitorul a instituit o excepție de la regula potrivit căreia ordonanțele de redeschidere trebuie supuse confirmării judecătorului de cameră preliminară. Astfel, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. O astfel de soluție își găsește justificare în prevederile constituționale ale
art. 132 alin. (1)
referitoare la principiile care guvernează activitatea procurorilor, conform cărora „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic“. În acord cu dispozițiile
art. 304 alin. (2) din Codul de procedură penală
privind infirmarea actelor procesuale sau procedurale, când constată că un act sau o măsură procesuală a procurorului ierarhic inferior nu este dată cu respectarea dispozițiilor legale sau este neîntemeiată, procurorul ierarhic superior o infirmă motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate. De aceea, dacă procurorul ierarhic superior constată necesitatea infirmării soluției, pronunță o ordonanță al cărei efect imediat constă în necomunicarea ordonanței de clasare. Fiind infirmată și necomunicată, ordonanța de clasare nu există și, deci, nu produce niciun efect cu privire la drepturile procesuale ale persoanelor interesate și, cu precădere, cu privire la dreptul acestora de a se adresa cu plângere judecătorului de cameră preliminară. Un astfel de drept nu a fost însă suprimat, ci numai prorogat până la pronunțarea unei noi soluții în cauză, fie de clasare ori renunțare la urmărirea penală, fie de trimitere în judecată, situații în care persoana interesată se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, după comunicare, în termenul stabilit prin prevederile
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală , urmând ca, în situația emiterii unui rechizitoriu, toate aspectele relevate să fie supuse judecătorului de cameră preliminară în procedura de filtru prevăzută de dispozițiile
art. 342 și următoarele
din același cod. În plus, este posibil ca, după infirmare, procurorul să pronunțe tot o soluție de clasare, care, ulterior, să fie din nou infirmată de către procurorul ierarhic superior. Dacă infirmarea intervine ca urmare a unei plângeri formulate după comunicarea soluției, atunci o asemenea ordonanță va fi supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Dacă însă infirmarea intervine din oficiu, anterior comunicării soluției de clasare, vor fi aplicabile dispozițiile
art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală , care dau expresie principiului subordonării ierarhice, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiție. Astfel, Curtea a reținut că dispozițiile de lege anterior menționate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, asigură exercitarea acestuia, prin aceea că au menirea de a garanta soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin eficientizarea activității de urmărire penală.
18.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea Constituțională nu a reținut critica potrivit căreia soluția legislativă care asigură posibilitatea exercitării controlului judiciar doar în cazul admiterii cererii de redeschidere a urmăririi penale, cu excluderea ordonanței prin care este respinsă o astfel de cerere, încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Ordonanța de respingere a unei cereri de redeschidere a urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, întrucât - spre deosebire de ordonanța de redeschidere a urmăririi penale - o asemenea soluție nu presupune o acuzație în materie penală, astfel că nu schimbă cu nimic situația juridică a persoanelor care au avut calitatea de părți sau de subiecți procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată. Totodată, așa cum reiese din analiza prevederilor
Codului de procedură penală
și a jurisprudenței recente a Curții Constituționale, accesul la justiție al persoanelor interesate este asigurat, oricare ar fi soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de către procuror - clasare, respectiv renunțare la urmărirea penală.
19.
Astfel, în ceea ce privește ordonanțele de clasare, persoana interesată are la dispoziție procedura plângerii la procurorul ierarhic superior, reglementată de dispozițiile
art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală , potrivit cărora, în cazul soluțiilor de clasare, plângerea se poate face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția. Ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că actele prin care procurorul pune capăt conflictului de drept penal, fiind modalități de înfăptuire a justiției, trebuie să fie supuse cenzurii judecătorului ( Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998), legiuitorul a reglementat, prin prevederile
art. 340
și
341 din Codul de procedură penală , procedura plângerii la judecătorul de cameră preliminară. În acest sens, chiar dispozițiile
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
- criticate în prezenta cauză - stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform
art. 339
poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Dacă judecătorul de cameră preliminară - în temeiul dispozițiilor
art. 341 alin. (6) lit. b)
sau
alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală
- admite plângerea împotriva soluției de clasare și trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale, atunci, potrivit prevederilor
art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală , devine incidentă instituția redeschiderii urmăririi penale.
20.
Așa fiind, Curtea - prin
Decizia nr. 603 din 28 septembrie 2017 , mai sus menționată - a constatat că dispozițiile
art. 335 alin. (4)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
prevăd în mod clar și previzibil actele procurorului supuse controlului judiciar și asigură accesul la justiție al persoanelor interesate, fără a crea un tratament juridic diferit pentru situații similare.
21.
În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile de lege ce constituie obiectul excepției, a prevederilor
art. 53 din Legea fundamentală , nici această critică nu a fost reținută de Curte, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu sa constatat în cauză.
22.
În același sens sunt și
Decizia nr. 454 din 11 iulie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 928 din 18 noiembrie 2019, și
Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 21 iunie 2022.
23.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
24.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Chițu și Ecaterina Chițu în Dosarul nr. 480/32/2018/a1 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile
art. 335 alin. (4)
și ale
art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.