Decizia nr. 94/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) teza finala și ale

art. 35 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , excepție ridicată de Ion Gongea și Lilica Toma în Dosarul nr. 3.491/1996 al Curții de Apel București Secția I penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arata ca autorul, deși a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) teza finala din

Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , critica de fapt legalitatea pedepselor prevăzute de acest act normativ. Din analiza textului criticat reiese ca legiuitorul a prevăzut în mod clar faptele incriminate, iar formularea acestuia nu este de natura sa dea naștere la interpretări. Dispoziția legală, considerată a fi neconstitutionala, conține, în realitate, suficiente repere pentru a se considera ca textul legal este previzibil și suficient de clar în definirea faptei și a scopului ilicit al acesteia. Se mai arata ca

Legea nr. 103/1996

a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Constituție. În concluzie, se solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 1999, Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) teza finala și ale

art. 35 din Legea nr. 103/1996 , excepție ridicată de Ion Gongea și Lilica Toma în Dosarul nr. 3.491/1996, aflat pe rolul acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile art. 34 alin. (1) teza finala încalcă dispozițiile art. 23 alin. (1), (5) și (9) și ale art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție. Se mai susține ca teza finala din conținutul art. 34 alin. (1), și anume "orice alta activitate având drept scop dobândirea acestuia" [a vânatului], contravine prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (1), (5) și (9), întrucât "este mai mult decât evident ca este lipsită de concretete, de claritate, este echivoca, lăsând loc la interpretări foarte largi și diverse, oferind posibilitatea autorităților publice sa săvârșească o serie de abuzuri ce vizează, în ultima instanța, libertatea persoanei, ca în speta dedusă judecații". În continuare, autorii excepției dau ca exemplu interpretarile conținute în motivele de recurs ale Parchetului, în cauza care-i privește, interpretări care, în opinia acestora, ar fi de natura să le pună în pericol libertatea. Autorii excepției mai susțin, de asemenea, ca, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, "infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora" sunt stabilite prin lege organică, iar

Legea nr. 103/1996

nu a fost adoptată de Parlament ca o lege organică.

Curtea de Apel București - Secția I penală, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, prin teza finala din art. 34 alin. (1) și prin dispozițiile

art. 35 din Legea nr. 103/1996 , nu sunt incalcate dispozițiile constituționale privind libertatea persoanei, asa cum susțin autorii excepției, iar textul de lege criticat de aceștia "nu lasă loc la interpretarea extensiva care să ducă în final la încălcarea vreunui drept constituțional".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca, din perspectiva ambelor critici, excepția este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu critica privind faptul ca legiuitorul folosește o tehnica legislativă flexibila atunci când incrimineaza braconajul, în punctul de vedere sus-amintit, se considera ca "o modalitate legislativă relativ frecvent utilizata este cea a subsumarii faptelor nedeterminate (dar determinabile) unui scop ilicit, prevăzut expres de lege", asigurându-se în felul acesta cerința stabilirii prin lege a faptelor ce constituie infracțiuni. Acest lucru este valabil în cazul prevederilor legale criticate. În ceea ce privește a doua critica, aceasta nu poate fi reținută, având în vedere faptul ca

Legea nr. 103/1996

a fost adoptată cu respectarea cvorumului, cerut de art. 74 alin. (1) din Constituție, pentru legile organice.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca textul

art. 34 alin. (1), teza finala, din Legea nr. 103/1996

nu contravine dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Constituție. Autorii excepției de neconstituționalitate redau fragmentar textul de lege, sustinand ca acesta se referă "la orice activitate, excluzând partea referitoare la circumstantierea acestor acțiuni în raport cu scopul urmărit, și anume: obținerea vânatului". Se mai arata ca dispozițiile alin. (5) și (9) ale art. 23 din Constituție nu au incidența în cauza. În final, Guvernul arata ca

Legea nr. 103/1996 , fiind adoptată cu respectarea art. 74 alin. (1) din Constituție, nu se poate pune problema încălcării dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, astfel ca și aceasta sustinere a autorilor excepției este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorilor excepției, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 34 alin. (1) și ale

art. 35 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , care au următorul cuprins:

- Art. 34 alin. (1): "Constituie infracțiune de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei căutarea, urmărirea, haituirea, uciderea, ranirea sau capturarea vânatului sau orice alta activitate având drept scop dobândirea acestuia, dacă fapta a fost săvârșită:

a) fără permis de vânătoare și autorizație legală sau, după caz, fără autorizație legală;

b) asupra animalelor a căror vanare este interzisă sau în perioade în care, potrivit legii, vanarea nu este permisă;

c) noaptea, prin utilizarea autovehiculelor și farurilor sau dispozitivelor care permit ochirea sau tragerea pe intuneric;

d) prin utilizarea curentului electric, explozibililor, otravurilor, narcoticelor, aparaturii electronice, a capcanelor care pun în pericol viața oamenilor și a animalelor, a armelor, altfel decât ținute în mana, și a altor arme decât cele omologate pentru vânătoare în România.";

- Art. 35 alin. (1): "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 2 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei:

a) scoaterea din țara a trofeelor de vanat sau a vânatului viu, fără respectarea dispozițiilor legale;

b) eliberarea și folosirea permiselor sau a autorizațiilor de vânătoare, în alte condiții decât cele prevăzute la art. 26 și 27.

(2) Tentativa se pedepsește.".

Textele constituționale invocate ca fiind incalcate prin dispozițiile legale menționate sunt următoarele:

- Art. 23 alin. (1), (5) și (9): "(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile. [...];

(5) Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștința, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștința numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. [...];

(9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.";

- Art. 72 alin. (3) lit. f): "(3) Prin lege organică se reglementează: [...]

f) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca art. 23 alin. (9) din Constituție consacra principiul legalității pedepsei, statuand ca "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii". Autorii excepției pretind ca prevederea legală cuprinsă în art. 34 alin. (1) teza finala, conform căreia constituie infracțiune de braconaj și "orice alta activitate având drept scop dobândirea acestuia" (a vânatului), este neconstitutionala, raportată la dispoziția constituțională sus-amintita. Motivul neconstitutionalitatii îl constituie, în opinia autorilor excepției, faptul ca în aceasta redactare "textul este lipsit de concretete, de claritate, este echivoc, putând da naștere la o interpretare foarte larga".

Curtea retine ca aceasta motivare nu poate constitui, prin ea însăși, un temei de neconstituționalitate, întrucât ea privește, în ultima analiza, interpretarea legii în procesul aplicării sale, atribuție ce revine instanței de judecată în fața căreia se desfășoară procesul, neputând face obiectul controlului de constituționalitate.

Totodată, Curtea constata ca principiul legalității incriminării și cel al legalității pedepsei impune prevederea în legea penală atât a faptei, cat și a pedepsei. Din aceasta perspectiva, analizând în întregime, iar nu în mod fragmentar, asa cum procedează autorii excepției, textul

art. 34 din Legea nr. 103/1996 , nu se poate ajunge la constatarea ca legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotriva, potrivit textului legii, căutarea, urmărirea, haituirea, uciderea sau capturarea vânatului sau orice alta activitate având drept scop dobândirea acestuia constituie infracțiunea de braconaj și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei.

De asemenea, legiuitorul descrie, limitativ și extrem de precis, circumstanțele faptei, constând în săvârșirea acesteia, în scopul dobândirii vânatului, în patru împrejurări: fără permis de vânătoare și autorizație legală sau, după caz, fără autorizație legală; asupra animalelor a căror vanare este interzisă sau în perioade în care, potrivit legii, vanarea lor nu este permisă; noaptea, prin utilizarea autovehiculelor și farurilor sau dispozitivelor care permit ochirea sau tragerea pe intuneric; prin utilizarea curentului electric, explozibililor, otravurilor, narcoticelor, aparaturii electronice, a capcanelor care pun în pericol viața oamenilor sau a animalelor, a armelor, altele decât cele ținute în mana și a altor arme decât cele omologate pentru vânătoare în România. În acest sens, Curtea constata ca dispozițiile criticate conțin suficiente repere pentru a se putea considera ca acestea sunt "previzibile" și suficient de clare în definirea faptei și a scopului ilicit al acesteia. În consecința, sub acest aspect, excepția urmează să fie respinsă.

Aspectele de tehnica legislativă țin de activitatea legiuitorului, care trebuie să construiască norma juridică într-un mod inteligibil, cu un înțeles neîndoielnic. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant în jurisprudenta sa faptul ca una dintre exigențele notiunii de "lege" este "previzibilitatea". Astfel, ulterior amplei argumentari conținute în hotărârea privind cauza "Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord" 1979, într-o cauza recenta "Reckvenyi contra Ungariei", 1999 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat din nou ca "Nu poate fi considerată <<lege>> decât o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite individului să-și regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsura sa prevadă consecințele ce pot decurge dintr-un act determinat". Totodată, în aceeași speta, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut ca "Asemenea consecințe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine (absolută), oricât de dorita ar fi, este imposibil de realizat și, mai mult, poate da naștere la o rigiditate excesiva a reglementării".

În ceea ce privește raportarea textelor

art. 34 și 35 din Legea nr. 103/1996

la dispozițiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, Curtea constata ca această lege, tocmai pentru motivul ca prevede infracțiuni și pedepse, a fost adoptată de Parlament cu respectarea cvorumului necesar pentru legile organice, ceea ce rezultă din însuși textul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 27 septembrie 1996. De aceea, nici sub acest aspect excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) teza finala și ale

art. 35 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996 , excepție ridicată de Ion Gongea și Lilica Toma în Dosarul nr. 3.491/1996 al Curții de Apel București - Secția I penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 mai 2000.