Decizia nr. 108/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. 1 lit. d) și ale

art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979

privind recuperarea și valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea și circulația ambalajelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea în Dosarul nr. 5.072/Com/1999 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și comercial.

La apelul nominal răspunde Marian Tabacutu, în calitate de reprezentant al autorului excepției - Societatea Comercială "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea, lipsind Societatea Comercială "Siderurgica" - S.A. din Hunedoara și Regionala C.F. Timișoara, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societății Comerciale "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea arata ca, deși

Decretul nr. 465/1979

este abrogat implicit prin prevederile art. 150 din Constituție, instanța care judeca fondul a obligat societatea comercială la unele prestații în conformitate cu prevederile acestui decret. Se mai arata ca

Decretul nr. 465/1979

se referă la unitățile socialiste, care functionau în urma ordinelor primite de la forurile conducatoare. Astăzi aceste unități nu mai exista, iar societățile comerciale funcționează potrivit legilor economiei de piața, orientandu-se spre acele activități care sunt eficiente și care aduc profit. În consecința, se susține admiterea excepției ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile

Decretului nr. 465/1979

au fost abrogate parțial prin

Ordonanța Guvernului nr. 33/1995 , aprobată prin

Legea nr. 137/1996 . Întrucât textele criticate au fost abrogate, acestea nu pot face obiectul controlului de constituționalitate. În ceea ce privește hotărârile pronunțate de instanțele de judecată, prin care s-a dispus obligarea autorului excepției să execute anumite prestații în baza prevederilor abrogate ale acestui decret, acestea pot face obiectul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu al controlului de constituționalitate. Se solicita respingerea excepției ca fiind inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 5.072/Com/1999, Curtea de Apel Timișoara Secția contencios administrativ și comercial a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. 1 lit. d) și ale

art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979

privind recuperarea și valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea și circulația ambalajelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. d) și ale

art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979

privind recuperarea și valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea și circulația ambalajelor contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Prin dispozițiile legale, a căror neconstituționalitate se invoca, se stabilea obligația pentru fostele întreprinderi socialiste de a prelua, în cadrul activității de recuperare a resurselor materiale refolosibile, operațiile de "[...] prelucrarea resturilor metalice, [...] maruntirea acestora în scopul reducerii volumelor de transport și a spațiilor de depozitare [...]". Autorul excepției considera ca aceste obligații, specifice fostelor unități socialiste, nu mai corespund, în ceea ce privește o societate comercială, cerințelor specializării, care presupun dezvoltarea activității pentru obținerea cu maxima eficienta a produselor finite și nu pentru recuperarea deșeurilor metalice pe care le preda pentru valorificare la întreprinderi specializate sau otelarii. În fine, se arata ca dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. d) și ale

art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 , care prevăd obligația pentru agenții economici de a face activități pe care în mod normal "le fac societățile specializate în colectarea materialelor refolosibile și a fierului vechi", contravenind dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, au fost abrogate implicit potrivit dispozițiilor art. 150 din Constituție.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și comercial, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, conform

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, apreciază ca aceasta este nefondata.

Potrivit

art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și putea exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca

Decretul nr. 465/1979

a fost expres abrogat prin prevederile

art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 33/1995

privind măsuri pentru colectarea, reciclarea și reintroducerea în circuitul productiv a deșeurilor refolosibile de orice fel, aprobată prin

Legea nr. 137/1996 ; se considera însă ca soluția legislativă cuprinsă în textele criticate pentru neconstituționalitate a fost reluată în unele texte ale

Ordonanței Guvernului nr. 33/1995 , astfel ca, potrivit practicii Curții Constituționale, este admisibilă examinarea constituționalității textelor noului act normativ, care au reluat reglementările la care se referă excepția de neconstituționalitate. Președintele Camerei Deputaților considera ca "prevederile înscrise în art. 7 și în

art. 9-12 din Ordonanța Guvernului nr. 33/1995

își regăsesc un temei constituțional în dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. e) din Legea fundamentală, care obliga statul să asigure refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic". Se mai arata ca aceasta idee este exprimată în chiar art. 1 al ordonanței, în care se prevede "cerința reintroducerii materialelor supuse colectării în circuitul productiv, fără risc pentru mediul înconjurător și/sau sănătatea populației". Pe de altă parte, potrivit aceluiași punct de vedere, "crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, astfel cum o impune art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, are în vedere inclusiv punerea în valoare a deșeurilor refolosibile de orice fel și care fac obiectul reglementării cuprinse în

Ordonanța Guvernului nr. 33/1995 ". În concluzie, se considera ca "dispozițiile art. 7 și

art. 9-12 din Ordonanța Guvernului nr. 33/1995

privind măsuri pentru colectarea, reciclarea și reintroducerea în circuitul productiv a deșeurilor refolosibile de orice fel (aprobată prin

Legea nr. 137/1996 ), în contextul evoluției legislative [...], se conformează întru totul Constituției".

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile

Decretului nr. 465/1979

au fost abrogate prin

art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 33/1995

privind măsuri pentru colectarea, reciclarea și reintroducerea în circuitul productiv a deșeurilor refolosibile de orice fel, astfel ca instanța judecătorească trebuia să facă aplicarea

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, și să constate ca excepția de neconstituționalitate era inadmisibila, la data invocarii sale, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. 1 lit. d) și ale

art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979

privind recuperarea și valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea și circulația ambalajelor.

Autorul excepției susține ca prevederile art. 25 alin. 1 lit. d) și ale

art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979

contravin dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta privește dispoziții legale preconstitutionale, cuprinse într-un decret al fostului Consiliu de Stat, și anume

Decretul nr. 465/1979

privind recuperarea și valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea și circulația ambalajelor, dispoziții care au fost abrogate expres anterior formulării excepției prin

Ordonanța Guvernului nr. 33/1995

privind măsuri pentru colectarea, reciclarea și reintroducerea în circuitul productiv a deșeurilor refolosibile de orice fel, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 august 1995, aprobată prin

Legea nr. 137 din 28 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996. Având în vedere ca dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate au fost abrogate expres prin

Ordonanța Guvernului nr. 33/1995 , în cauza se pune problema inadmisibilitatii excepției de neconstituționalitate, în raport cu dispozițiile cuprinse în

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei". De altfel, în lumina prevederilor alin. (6) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța însăși ar fi trebuit sa respingă, prin încheiere motivată, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

În consecința, Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată este inadmisibila și urmează să fie respinsă ca atare.

Curtea Constituțională nu poate retine teza potrivit căreia ar fi trebuit sa procedeze la soluționarea pe fond a excepției ridicate, sub cuvânt ca unele dintre dispozițiile abrogate ale

Decretului nr. 465/1979

au fost reluate în

Ordonanța Guvernului nr. 33/1995 .

Este adevărat ca în jurisprudenta sa Curtea a admis ca se poate pronunța asupra excepțiilor de neconstituționalitate care priveau texte de lege care, ulterior ridicării excepției, au fost modificate. Astfel, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, s-a stabilit ca "În cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării". Aceasta soluție de principiu a fost menținută și prin Decizia nr. 7 din 24 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, precum și prin Decizia nr. 47 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 9 iunie 1999.

Curtea constata însă ca aceasta soluție nu se poate aplica și în cazurile în care dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate au fost abrogate expres, întrucât examinarea în acest caz a constituționalității dispozițiilor noi cuprinse în actul normativ abrogator, chiar dacă acestea ar prezenta unele asemanari cu cele abrogate, ar echivala cu ridicarea din oficiu de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate cu privire la alte texte decât cele criticate de autorul excepției, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, din care rezultă ca excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate numai în fața instanțelor judecătorești și numai de către părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată.

De asemenea, soluția inadmisibilitatii excepției de neconstituționalitate se întemeiază și pe prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care nu permit Curții Constituționale să se pronunțe asupra modului de interpretare și aplicare a legii. Or, problema stabilirii corecte a temeiului juridic al cererii de chemare în judecata fiind o problemă de interpretare și aplicare a legii, revine instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. 1 lit. d) și ale

art. 37 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 465/1979 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Vilmar" - S.A. din Ramnicu Valcea în Dosarul nr. 5.072/Com/1999 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și comercial.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2000.