Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 7/1996

privind excepția de neconstituționalitate a art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat

prezumat în vigoare

Data actului
24 ianuarie 1996
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 94 din 9 mai 1996
Citat de
4 acte
Citează
7 acte
Structură
1 articol · 14.221 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Respinge 1

  • Decizia nr. 23/1995 1 martie 1995 pentru soluționarea recursului împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 41 din 4 mai …

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Decizia nr. 41/1994 4 mai 1994 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/…

Are ca temei 1

  • Decretul-lege nr. 61/1990 7 februarie 1990 privind vînzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație

Mihai Constantinescu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol pronunțarea asupra excepțiilor de neconstituționalitate a

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 ianuarie 1996, la care au participat Nechifor Dumitru și Popa Vasilica personal, precum și procurorul, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 24 ianuarie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 8.260/1993, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 , ridicată de Nechifor Dumitru și Nechifor Mariana, care formează obiectul Dosarului nr. 41C/1994 al Curții Constituționale. În motivarea excepției se arata ca

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) și ale art. 78, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor și intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la data prevăzută în textul ei.

Judecătoria Iași, exprimindu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate a

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

este intemeiata, deoarece din modul de redactare a articolului criticat rezultă ca sunt supuse nulității absolute parte dintre contractele de vînzare-cumpărare încheiate în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990, care este anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 85/1992 , și prin aceasta se încalcă prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 78 din Constituție. Pe fond, apreciază ca, pe de o parte, pentru contractele de vînzare-cumpărare încheiate sub imperiul Decretului-lege nr. 61/1990 operează principiul aparentei în drept, dacă la acea data a existat publicitate, notorietate și persistenta, iar pe de altă parte, statul, prin administratorul sau locativ, ar invoca propria culpa la întocmirea unor acte nelegale, ceea ce nu este permis.

Judecătoria Tirgu Mures, prin Încheierea civilă nr. 4.686 din 27 aprilie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 9.084/1992, a sesizat, de asemenea, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , ridicată de Oprea Ioan și Oprea Margareta, care formează obiectul Dosarului nr. 54C/1994 al Curții Constituționale. În motivarea excepției se arata ca

art. 19 din Legea nr. 85/1992

încalcă art. 41 din Constituție, care garantează și ocrotește dreptul de proprietate.

În opinia exprimată, Judecătoria Tirgu Mures apreciază ca

art. 19 din Legea nr. 85/1992

este conform Constituției, întrucît, potrivit prevederilor legale, dreptul de proprietate dobândit printr-un act translativ de proprietate nu este sigur pentru dobânditor decît prin confirmarea expresă a actului juridic sau prin expirarea termenului de prescripție a acțiunii în anulare, iar în speta, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală și Locativă Tirgu Mures nu a făcut decît sa ceara anularea contractului de vînzare-cumpărare în condițiile legii.

Tot Judecătoria Tirgu Mures, prin Încheierea civilă nr. 4.585 din 27 aprilie 1994, pronunțată în Dosarul nr. 9.092/1992, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , ridicată de Moldovan Gabor Ioan Augustin și Moldovan Maria, care formează obiectul Dosarului nr. 55C/1994 al Curții Constituționale. În susținerea excepției se arata ca, potrivit dispozițiilor art. 1 din Codul civil și ale art. 15 alin. (2) din Constituție, legea nu dispune decît pentru viitor, iar actele juridice încheiate sub regimul unei anumite legi continua să fie guvernate de acea lege, chiar dacă între timp ea ar ieși din vigoare.

Opinia instanței în legătură cu excepția de neconstituționalitate a

art. 19 din Legea nr. 85/1992

este ca acesta nu contravine Constituției. Într-adevăr, art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituție consacra principiul neretroactivitatii legii, dar legiuitorul poate prevedea, ca în cazul

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , printr-o dispoziție legală expresă, retroactivitatea.

Neconstituționalitatea

art. 19 din Legea nr. 85/1992

este invocată și de Niculescu Gheorghe în Dosarul nr. 2.908/1994 al Judecătoriei Iași, cu care Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea din 8 iunie 1994 a acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului nr. 61C/1994 al Curții Constituționale. În susținerea excepției, Niculescu Gheorghe arata ca

art. 19 din Legea nr. 85/1992

contravine principiului neretroactivitatii legii, astfel încât prevederile acestui articol pot fi aplicate numai contractelor încheiate după data publicării legii în Monitorul Oficial al României, respectiv data de 29 iulie 1992.

În legătură cu excepția de neconstituționalitate invocată, Judecătoria Iași apreciază ca aceasta este neîntemeiată, prevederile

art. 19 din Legea nr. 85/1992

fiind constituționale, deoarece acest articol nu face decît sa consacre în mod expres nulitatea contractelor încheiate cu încălcarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990, iar

Legea nr. 85/1992

nu a adăugat nici o condiție de valabilitate contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare, respectiv sub imperiul decretului-lege menționat.

Judecătoria Iași, prin Încheierea din 20 februarie 1995, pronunțată în Dosarul nr. 17.954/1994, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992

- ridicată de Onisoru Aglaita, cu motivarea ca, potrivit art. 1 din Codul civil, legea civilă nu poate retroactivă - și care formează obiectul Dosarului nr. 58C/1995 al Curții Constituționale.

Opinia instanței este în sensul că dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 85/1992

contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României. De asemenea, în Dosarul nr. 70C/1995 al Curții Constituționale,

art. 19 din Legea nr. 85/1992

formează obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate din oficiu de Judecătoria Oradea, în Dosarul nr. 4.205/1993, în principal pentru următoarele argumente: potrivit art. 135 din Constituție, statul ocrotește proprietatea, iar conform art. 1.339 din Codul civil vânzătorul nu se poate sustrage de la răspunderea pentru evicțiunea ce ar rezultă dintr-un fapt personal al său, orice convenție contrară fiind nulă. În consecința, statul a încălcat aceste dispoziții legale, neasumându-și nici o obligație în cazul în care, din culpa societății specializate în vânzarea locuințelor construite din fondurile sale, se creează cumpărătorului o situație juridică în urma căreia ar fi evins de adevăratul proprietar. La aceasta se adauga sancțiunea nulității absolute, imprescriptibile, prevăzută de

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , care face ca oricând cumpărătorul să poată fi evins. Inechitatea creata prin prevederea legală atacată ca neconstitutionala este cu atât mai grava cu cît vânzătorul creează o aparenta de drept, referitoare la dreptul de proprietate al statului asupra apartamentului vîndut, cumpărătorul nemaifiind obligat sa verifice situația din cartea funciară.

În vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere exprimat, Guvernul apreciază ca din modul de redactare a textului nu rezultă ca prevederile

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

s-ar aplica și contractelor perfectate înainte de intrarea în vigoare a legii și deci nu sunt incalcate prevederile art. 1 din Codul civil și ale art. 15 alin. (2) din Constituție.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

Întrucît excepțiile de neconstituționalitate privesc aceleași dispoziții legale -

art. 19 din Legea nr. 85/1992

-, pentru mai buna administrare a justiției și pronunțarea unei singure decizii, prin Încheierea din ședința publică din 13 decembrie 1995 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 54C/1994, nr. 55C/1994, nr. 61C/1994, nr. 58C/1995 și nr. 70C/1995 la Dosarul nr. 41C/1994.

CURTEA,

având în vedere încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 76/1994, ale Decretului-lege nr. 61/1990, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine:

*) Definitivă prin nerecurare.

Antonie Iorgovan - președinte

Articolul 19

din Legea nr. 85/1992 , care face obiectul excepțiilor de neconstituționalitate la data când au fost invocate, prevedea: "Contractele de vînzare-cumpărare ale locuințelor care nu au fost construite din fondurile statului, ci au fost trecute în aceasta proprietate, cele de vînzare-cumpărare ale locuințelor de serviciu aparținând societăților comerciale și regiilor autonome, care contravin prevederilor prezentei legi, precum și orice alt contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 sunt lovite de nulitate absolută.

Nulitatea poate fi invocată de orice persoană și pe orice cale.

Prefectii vor organiza depistarea acestor cazuri și sesizarea instanțelor judecătorești pentru constatarea nulității și restabilirea situației anterioare. Din sumele ce se restituie cumparatorilor se va retine chiria aferentă perioadei de la contractare și până la restituire. Sumele restituite nu sunt purtătoare de dobinzi și nici nu se actualizează".

Până la soluționare, dispozițiile

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

au fost modificate prin art. I pct. 12 al Legii nr. 76 din 23 iulie 1994 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/1992 , astfel: "Contractele de vînzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută".

Rezultă ca, în noua sa redactare, textul

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

menține soluția legislativă de principiu, anterioară modificării, astfel încât motivele de neconstituționalitate fiind aceleași, potrivit celor statuate prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea constata ca este legal sesizată și competența să soluționeze excepțiile.

Prevederile

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

au mai făcut obiectul controlului de neconstituționalitate și Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia nr. 23 din 1 martie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995.

Prin deciziile menționate, Curtea Constituțională a stabilit ca prevederile

art. 19 din Legea nr. 85/1992

sunt constituționale, respingând, în consecința, excepția invocată, în esenta, pentru următoarele motive:

Sancțiunea nulității absolute a înstrăinării de către stat a locuințelor pe care nu le-a construit din fondurile sale proprii, prevăzută de

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 , se întemeiază pe nulitatea absolută stabilită anterior prin Decretul-lege nr. 61/1990. Fiind vorba de preluarea unei sancțiuni anterioare, nu se pune problema retroactivitatii. Pentru a retroactivă, ar fi trebuit ca între cele doua motive de nulitate - potrivit prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990 și, respectiv, ale

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

- să fie o diferența, iar noua reglementare să se aplice situațiilor anterioare intrării sale în vigoare. În cazul de fața, însă, nulitatea este aceeași, astfel încât continuitatea exclude, prin ipoteza, retroactivitatea. Bineînțeles, alta era soluția dacă, potrivit legii anterioare, nulitatea ar fi fost doar relativă, nu absolută ca în legea posterioară.

Desigur, măsura în care au fost respectate prevederile

art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

și, respectiv, constatarea nulității înstrăinării de către stat a unei locuințe ce nu intra sub incidența Decretului-lege nr. 61/1990, sunt de competența instanței de judecată, în raport cu probele administrate în fiecare dosar în parte. Totodată, este necesar a fi avute în vedere și dispozițiile art. 54 din Constituție, potrivit cărora cetățenii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți. În ce privește incidența principiului aparentei în drept, conform adagiului error communis facit res, aceasta este o problemă de interpretare, de competența exclusiva a instanței judecătorești.

Fața de cele arătate, excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/1994, urmează a fi respinse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , invocate de Nechifor Dumitru și Nechifor Mariana în Dosarul nr. 8.260/1993 al Judecătoriei Iași, de Oprea Ioan și Oprea Margareta în Dosarul nr. 9.084/1992 al Judecătoriei Tirgu Mures, de Moldovan Gabor Ioan Augustin și Moldovan Maria în Dosarul nr. 9.092/1992 al Judecătoriei Tirgu Mures, de Niculescu Gheorghe în Dosarul nr. 2.908/1994 al Judecătoriei Iași, de Onisoru Aglaita în Dosarul nr. 17.954/1994 al Judecătoriei Iași, și, din oficiu, de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 4.205/1993 al acesteia.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 1996.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. Antonie Iorgovan
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.