Decizia nr. 41/1994

Mihai Constantinescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, invocată de pârâtul Dragan Ovidiu în Dosarul nr. 13.987/1992 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal au răspuns reclamanții Barbalata Iulian, Barbalata Alla și pârâtul Dragan Ovidiu, lipsa fiind Regia Autonomă "Locuinta" Iași, Prefectura Iași și Consiliul Local al Municipiului Iași.

Procedura completa.

Fața de declarația părților că nu mai au alte probe de administrat, completul constata ca dosarul este în stare de judecată și președintele acorda cuvintul pârâtului Dragan Ovidiu pentru susținerea excepției.

Dragan Ovidiu arata, în esenta, ca reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 85/1992, dispoziții ce sunt neconstituționale, fiind contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, și, în consecința, solicita admiterea excepției.

Barbalata Iulian și Barbalata Alla solicita respingerea excepției, invederind ca și Decretul-lege nr. 61/1990 interzicea înstrăinarea unor astfel de locuințe, situație în care nu se poate susține ca s-a încălcat principiul neretroactivitatii legii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, susținând ca, în speta, nu se pune o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și de aplicare a legii în timp, de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.

Președintele completului declara închise dezbaterile în acest dosar.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Reclamanta Barbalata Gloria Cristina, în calitate de procurator pentru Barbalata Iulian și Barbalata Alla, a solicitat ca, în contradictoriu cu piritii Dragan Ovidiu, Regia Autonomă "Locuinta" Iași, Prefectura Iași și Consiliul Local al Municipiului Iași, să se constate nulitatea absolută a Contractului de vînzare-cumpărare nr. 4273/1991 prin care Regia Autonomă "Locuinta" Iași a înstrăinat chiriașului Dragan Ovidiu apartamentul nr. 1, parter, situat în Iași, Aleea Grigore Ghica Voda nr. 45. În drept, acțiunea a fost intemeiata pe prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992.

Cererea formează obiectul Dosarului nr. 13.987/1992 al Judecătoriei Iași în fața căreia pârâtul Dragan Ovidiu a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992.

În susținerea excepției, Dragan Ovidiu arata ca art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, pe care se întemeiază acțiunea, încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituție. Totodată, invedereaza ca Legea nr. 4/1973 permitea asemenea înstrăinări, iar Decretul-lege nr. 61/1990 nu viza decît înstrăinarea locuințelor construite din fondurile statului. Apreciază ca, prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu nu s-a încălcat nici o norma de drept imperativa, astfel ca dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 sunt neconstituționale.

Judecătoria Iași, prin Încheierea din 14 mai 1993, a suspendat judecata și, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a trimis dosarul Curții Constituționale pentru soluționarea excepției. Exprimindu-și opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din aceeași lege, instanța considera ca excepția este intemeiata, textul contestat incalcind art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.

În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se arata, în esenta, ca nulitatea prevăzută de art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 preia nulitatea ce rezultă din prevederile Decretului-lege nr. 61/1990 potrivit cărora numai locuintele construite din fondurile statului puteau fi înstrăinate către chiriași. Pe cale de consecința, art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 nu are caracter retroactiv, iar dacă s-ar considera ca este neconstitutional, sub aspectul neretroactivitatii, ar insemna, în fond, să se considere ca însăși nulitatea absolută ce sancționează înstrăinarea locuințelor ce nu sunt construite din fondurile statului, potrivit Decretului-lege nr. 61/1990, să fie apreciată ca neconstitutionala. În concluzie, se susține ca excepția invocată nu este de competența Curții Constituționale întrucît, în realitate, ea vizează o nulitate anterioară, rezultind dintr-o lege preconstitutionala. În concluzie, solicita respingerea excepției.

Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea Constituțională constata ca este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate care privește o dispoziție legală adoptată după intrarea în vigoare a Constituției, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție.

În raport cu lucrările dosarului se retine ca prevederile legale de care depinde, în sensul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, soluționarea litigiului privesc nulitatea absolută a contractului de înstrăinare de către stat a locuințelor, altele decît cele pe care le-a construit din fondurile sale. Deoarece, potrivit Decretului-lege nr. 61/1990, numai locuintele construite din fondurile statului puteau fi înstrăinate de către acesta chiriașilor, per a contrario, rezultă ca celelalte locuințe nu puteau fi înstrăinate. Fiind o regulă de ordine publică, încălcarea ei atrage sancțiunea nulității absolute. O prima constatare este aceea ca sancțiunea nulității absolute a înstrăinării de către stat a locuințelor pe care nu le-a construit din fondurile sale proprii se întemeiază pe insesi prevederile Decretului-lege nr. 61/1990. O a doua constatare este aceea ca art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, referindu-se la înstrăinarea locuințelor cu încălcarea prevederilor Decretului-lege nr. 61/1990, a preluat nulitatea absolută anterioară. Pentru a exista retroactivitate, ar fi trebuit ca între cele doua motive de nulitate - potrivit Decretului-lege nr. 61/1990 și, respectiv, art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 - să fie o diferența, iar noua reglementare să se aplice situațiilor anterioare intrării sale în vigoare. În cazul de fața însă, nulitatea este aceeași, astfel încât continuitatea exclude, prin ipoteza, retroactivitatea. Desigur, alta era soluția dacă, potrivit legii anterioare, nulitatea ar fi fost doar relativă, nu absolută, ca în legea posterioară. Ținând seama de nulitatea invocată în procesul de fond, aceasta ipoteza însă se exclude, în lumina art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucît soluționarea procesului depinde numai de aprecierea instanței cu privire la nulitatea înstrăinării de către stat a unei locuințe ce nu intra sub incidența Decretului-lege nr. 61/1990.

Având în vedere considerentele arătate, prevederile art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992 și ale art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 85/1992, invocată de către pârâtul Dragan Ovidiu, în fața Judecătoriei Iași, în Dosarul nr. 13.987/1992 al acestei instanțe.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 mai 1994.