Decizia nr. 40/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație, construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, invocată din oficiu în Dosarul nr. 879/1997, aflat pe rolul Tribunalului Ialomita.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a reprezentantului Prefecturii Ialomita și a reprezentantului Consiliului Local al Comunei Movila și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 martie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 879/1997, Tribunalul Ialomita a sesizat din oficiu Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație, construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată.

În motivarea excepției se susține ca prin dispozițiile

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , republicată, se prevede sancțiunea nulității absolute asupra unor acte juridice încheiate anterior acestei reglementări, deși unele abateri de la Decretul-lege nr. 61/1990, la data săvârșirii lor, atrageau nulitatea relativă, incalcandu-se astfel principiul constituțional al neretroactivitatii legii, prevăzut de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

În temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului asupra excepției invocate.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990, unitățile specializate pot vinde populației numai "locuințe construite din fondurile statului". Per a contrario, celelalte locuințe nu puteau face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, ceea ce reprezenta o regulă de ordine publică care atragea sancțiunea nulității absolute. În continuare, se mai arata ca

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , republicată, nu face altceva decât sa preia nulitatea absolută anterioară.

Nu se pune astfel problema retroactivitatii, deoarece între cele doua reglementări nu exista diferențe, fiind vorba de o continuitate care exclude retroactivitatea. Chiar în lipsa dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , republicată, acțiunea în nulitate a unor contracte, care ar fi avut ca obiect locuințe construite din alte fonduri decât cele la care se referă Decretul-lege nr. 61/1990, era admisibilă, deoarece, potrivit art. 5 din Codul civil, nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, precum și prevederile

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , republicată, care fac obiectul excepției, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost sesizată.

Potrivit dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , republicată, "contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor din Decretul-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi sunt lovite de nulitate absolută".

Mențiunea expresă din aceasta dispoziție, a nerespectării prevederilor decretului-lege, care atrage nulitatea absolută, nu are caracter retroactiv, deoarece aceeași sancțiune privea, în egala măsura, încălcarea dispozițiilor din decretul-lege și înainte de modificare.

Asupra constituționalității prevederilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992 , republicată, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 23 din 1 martie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995, și prin Decizia nr. 7 din 24 ianuarie 1996, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 9 mai 1996, în sensul că acestea nu contravin dispoziției art. 15 alin. (2) din Constituție.

În cauza neintervenind elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței Curții Constituționale, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă.

Fața de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu alta destinație, construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, invocată din oficiu prin Încheierea din 27 octombrie 1997, pronunțată de Tribunalul Ialomita în Dosarul nr. 879/1997.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 1998.