Decizia nr. 543/2023

Articolul 8

alin. (2) din Legea nr. 14/2003: „Înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie de drept demisie din partidul al cărui membru a fost anterior.“;

–

Articolul 160

alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019:

Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: (...)

h)

pierderea, prin demisie, a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales;.

11.

În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 2 alin. (1)

privind suveranitatea,

art. 8

privind pluralismul și partidele politice,

art. 30

privind libertatea de exprimare și

art. 121

privind autoritățile comunale și orășenești.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul excepției consideră că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, având în vedere sancțiunea încetării înainte de termen a mandatului de primar, în cazul în care are loc pierderea calității de membru al partidului politic pe a cărui listă a fost ales.

13.

Curtea reține că dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 14/2003

instituie regula potrivit căreia înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie de drept demisie din partidul al cărui membru a fost anterior. Această reglementare, analizată în contextul normativ din care face parte, se integrează în regimul juridic configurat de legiuitor cu privire la membrii unui partid politic, aflându-se în conexiune logico-juridică cu celelalte prevederi cuprinse în

art. 8 din Legea nr. 14/2003 . Astfel, un cetățean român nu poate face parte în același timp din două sau mai multe partide politice [ art. 8 alin. (1) din Legea nr. 14/2003 ], iar la înscrierea într-un partid politic orice persoană este obligată să declare în scris, pe propria răspundere, dacă are sau nu calitatea de membru al unui alt partid politic [ art. 8 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ]. De asemenea, membrii au dreptul de a demisiona din partid în orice moment, cu efect imediat [ art. 16 alin. (2)

din același act normativ].

14.

Sub acest aspect, Curtea reține că, în temeiul dreptului de asociere, garantat de

art. 40 din Constituție , dobândirea calității de membru al unui partid politic este expresia manifestării de voință liberă și conștientă a cetățeanului, în considerarea unor rațiuni comune, de natură ideologică, și a unor interese și scopuri politice comune ca finalitate, exprimate în programul politic propriu fiecărui partid.

15.

În același timp, Curtea reține că dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Constituție

permit legiuitorului să stabilească condițiile în care se constituie și își desfășoară activitatea partidele politice.

16.

În aceste condiții, Curtea constată că opțiunea legiuitorului în stabilirea unor reguli privind membrii partidelor politice, care apar nu numai ca firești, dar și necesare într-o societate democratică, caracterizată prin pluralism politic, este expresia dispozițiilor constituționale evocate. În consecință, Curtea constată că prevederile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 14/2003

nu încalcă dispozițiile

art. 8 din Constituție .

17.

În continuare, din analiza conținutului normativ al dispozițiilor

art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , Curtea observă că acestea stabilesc unul dintre cazurile în care intervine încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar, constând în pierderea, prin demisie, a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărui/cărei listă a fost ales.

18.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , Curtea observă, totodată, că aceste norme preiau soluția legislativă cuprinsă de

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum a fost completat prin

art. I pct. 6 din Legea nr. 249/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, în prezent abrogată potrivit

art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 . Prevederile

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

au constituit obiectul controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 153 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

19.

Astfel, cu privire la soluția legislativă criticată, Curtea a reținut că rațiunea sa rezidă în faptul că, în urma demisiei din partidul politic care i-a susținut candidatura, primarul pierde, consecutiv, și girul alegătorilor, obținut inițial în virtutea candidaturii sale pe o listă susținută în campania electorală de un anumit partid politic și votată în final de aceștia. Legiuitorul a optat pentru o astfel de reglementare urmărind diminuarea migrației politice și a oportunismului politic. Schimbarea, pe parcursul mandatului, a apartenenței politice a primarului riscă să afecteze înseși interesele comunității, pe de o parte, prin perturbațiile și instabilitatea pe care le poate genera în cadrul aparatului administrativ prin intermediul căruia își exercită prerogativele de putere cu care a fost învestit prin lege și care pot afecta eficacitatea acțiunilor întreprinse în îndeplinirea competențelor sale, iar, pe de altă parte, prin lipsa de certitudine în ceea ce privește realizarea obiectivelor promovate în timpul campaniei electorale, în considerarea cărora alegătorii i-au acordat votul.

20.

De asemenea, Curtea a reținut că, deși dispozițiile legale criticate reprezintă o reflectare a

art. 8 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia „partidele politice contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor“, textul constituțional nu impune în mod obligatoriu o atare soluție legislativă, lăsând legiuitorului posibilitatea de a condiționa sau nu păstrarea mandatului celor aleși prin scrutin uninominal de pierderea calității de membru al partidului politic prin demisie.

21.

Aplicând aceste considerente în prezenta cauză, Curtea constată că dispozițiile

art. 160 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ

dau expresie opțiunii legiuitorului în materia alegerii și funcționării primarilor, fără a fi de natură să încalce dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Constituție .

22.

Totodată, Curtea reține că instituirea prin lege a unui caz de încetare de drept, înainte de termen, a mandatului de primar nu încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești, care, prin

art. 121 alin. (2) , stabilesc că primarii funcționează în condițiile legii. De asemenea, potrivit

art. 16 alin. (3) din Constituție , demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii, astfel încât activitatea primarilor trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora (a se vedea, spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 300 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 9 iulie 2015, sau

Decizia nr. 175 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016). Cu alte cuvinte,

Constituția

nu garantează păstrarea mandatului pe toată durata pentru care acesta este acordat, iar menținerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiționează deținerea acestuia.

23.

În același timp, Curtea constată că încetarea mandatului de primar, prin modalitatea prevăzută de textul de lege criticat, nu încalcă libertatea de exprimare a persoanei fizice care a deținut o asemenea funcție. Astfel, libertatea de exprimare presupune exteriorizarea, prin orice mijloace, a gândurilor, a opiniilor, a credințelor religioase sau a creațiilor de orice fel și se află în strânsă legătură cu libertatea de asociere care reprezintă forma de manifestare colectivă a acesteia. Or, prevederile

art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

nu conțin norme de natură să îngrădească exercitarea libertății fundamentale invocate.

24.

În final, Curtea precizează că invocarea dispozițiilor

art. 2 din Constituție

este lipsită de relevanță în cauză, deoarece autorul excepției nu motivează în ce constă pretinsa contrarietate a reglementărilor criticate cu normele de referință menționate.

25.

Totodată, susținerile autorului referitoare la caracterul nelegal al ordinului prefectului privind constatarea încetării de drept a mandatului de primar se circumscriu unor aspecte ce vizează interpretarea și aplicarea legii, a căror soluționare excedează contenciosului constituțional, fiind de competența instanței judecătorești.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Gogoriță în Dosarul nr. 1.289/91/2020 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

și ale

art. 160 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.