Decizia nr. 153/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali și ale

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Vasile Câmpulungeanu în Dosarul nr. 2.073/98/2012 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.321D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, precizează că soluția legislativă cuprinsă în

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

a fost adoptată în scopul instituirii unui tratament juridic egal pentru toate categoriile de aleși locali. Consideră că cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu privire la consilierii locali își mențin, mutatis mutandis, valabilitatea și în ceea ce privește primarii, menționând, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 55 din 26 ianuarie 2012 . De asemenea, cu privire la prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , consideră că sunt constituționale, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 239 din 4 martie 2008

și prin

Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.554/F din 7 iunie 2012, completată prin Decizia civilă nr. 1.865F din 9 august 2012, pronunțate în Dosarul nr. 2.073/98/2012, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali și ale

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Vasile Câmpulungeanu într-o cauză având ca obiect anularea unui ordin al Prefectului Județului Ialomița.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

contravin art. 15 alin. (1) din Constituție, întrucât, prin pierderea mandatului de primar ca urmare a demisiei din partidul pe a cărui listă a fost ales, se încalcă dreptul constituțional de a beneficia de prevederile altor legi, în speță, de

art. 8 alin. (6) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

potrivit căruia "Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic nu creează privilegii sau restrângeri în exercitarea drepturilor cetățenești". Or, demisia primarului din calitatea de membru al partidului pe listele căruia a fost ales atrage pierderea dreptului cetățenesc de a fi ales și de a-și exercită mandatul legal de 4 ani, prin încetarea acestuia înainte de termen. Arată că primarul este constrâns să facă parte perpetuu din acel partid, chiar dacă nu mai corespunde opțiunilor sale politice. Mai precizează că primarul este în serviciul colectivității locale, în ansamblul său, potrivit

art. 20 din Legea nr. 393/2004 , nemaifiind în serviciul partidului pe a cărui listă a fost ales și nici a votanților acelui partid, astfel că nu se justifică dependența funcției de primar de apartenența la partidul care l-a propus și susținut în alegeri.

Mai arată că, dacă primarul nu mai este de acord cu doctrina partidului, poate întreprinde acțiuni de natură să conducă la excluderea sa din partid, dar aceasta nu va atrage încetarea de drept a mandatului. Se promovează astfel o apartenență formală a primarului la partidul pe lista căruia a fost ales, fără a fi însă voința sa liberă și fără a fi expresia libertății sale de gândire, opinie și asociere.

Precizează că libertatea de asociere în partide politice trebuie interpretată nu numai în sens restrâns de opțiune de asociere sau nu în partide, ci și ca libertate de asociere într-un partid sau altul. De altfel, comunitatea locală nu este interesată de orientarea politică ulterioară a primarului, ci de exercitarea cu bună-credință, eficiență și loialitate a mandatului.

În fine, susține că textul de lege criticat creează o discriminare referitoare la statutul aleșilor prin scrutin uninominal, întrucât parlamentarii, aleși uninominal, dar ca membri ai unui partid politic ce îi promovează și îi susține, pot demisiona pe parcursul mandatului, fără a-și pierde mandatul, pe când primarilor, aleși, de asemenea, uninominal, cu sprijin politic, li se refuză acest drept și sunt penalizați cu pierderea mandatului.

Referitor la dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , arată că împiedicarea primarului la exercitarea oricărei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate în fond cu privire la anularea ordinului prin care prefectul a luat act de încetarea mandatului este de natură a crea consecințe grave pentru acesta, prin posibilitatea pierderii dreptului său la exercitarea mandatului, printr-un singur grad de jurisdicție. Susține că sunt absolut necesare două grade de jurisdicție în această materie prin care se înfrânge voința populară liber exprimată prin alegeri.

Tribunalul Ialomița - Secția civilă, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată. Arată că prevederile

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

nu nesocotesc dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât aplicarea principiului egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că la situații diferite se aplică soluții diferite. Or, primarii și parlamentarii sunt două categorii supuse unui statut diferit, care justifică existența unor deosebiri în ce privește cazurile de încetare a mandatului. Consideră că prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001

nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, care nu presupune accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. Așadar, nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate stabilirea unor modalități diferite de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, în funcție de anumite situații speciale, care justifică prin natura lor instituirea unei proceduri de judecată diferite. În ce privește celelalte prevederi constituționale pretins încălcate, apreciază că nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, referitor la criticile formulate împotriva prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 , invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, în sensul că încetarea de drept a mandatului de primar în urma demisiei din partidul pe a cărui listă a fost ales este o consecință a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor. Electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcție publică la nivelul administrației locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii și pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau județean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întrunește condițiile de reprezentativitate și legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menținerea acestuia în funcția publică. Altfel spus, pierderea calității de membru al unui partid politic pe a cărui listă a candidat și a fost ales de corpul electoral are drept consecință și pierderea calității de consilier local sau consilier județean. Cu privire la dispozițiile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , arată că excluderea căilor de atac în acest caz a fost impusă de necesitatea soluționării prompte a unei situații foarte importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a încetării înainte de termen a mandatului de primar. Precizează că, din aceleași rațiuni de celeritate, legiuitorul a instituit obligația ca instanța de contencios administrativ să se pronunțe în 30 de zile de la data la care ordinul prefectului a fost atacat, amintind, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 239 din 4 martie 2008 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum a fost completat prin

art. I pct. 6 din Legea nr. 249/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, care au următoarea redactare:

- Art. 15 alin. (2) lit. g^1): "(2) Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: (...)

g^1) pierderea, prin demisie, a calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales."

De asemenea, obiect al excepției îl constituie și prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 69 alin. (5): "(5) Instanța de contencios administrativ este obligată să se pronunțe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă."

Textul de lege menționat se referă la acțiunea pe care primarul al cărui mandat a încetat de drept poate să o introducă în vederea anulării ordinului prin care prefectul a luat act de această încetare. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică doar ultima teză a textului de lege citat, privitoare la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârii pronunțate în primă instanță.

În opinia autorului excepției, sunt nesocotite următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 15 alin. (1) teza întâi, potrivit căreia cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - "Libertatea de întrunire și asociere", dispozițiile art. 18 și art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice care consacră libertatea gândirii, conștiinței și religiei, respectiv dreptul de asociere, precum și prevederile art. 7 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei locale, potrivit cărora statutul aleșilor locali trebuie să asigure liberul exercițiu al mandatului lor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate aduse prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 , Curtea observă că acestea reglementează un caz special de încetare de drept, înainte de termen, a mandatului primarului, atunci când pierderea calității de membru al partidului politic sau al organizației minorității naționale pe a cărei listă a fost ales este voluntară, intervenind prin demisie. Rațiunea acestui text rezidă în faptul că, în urma demisiei din partidul politic care i-a susținut candidatura, primarul pierde, consecutiv, și girul alegătorilor, obținut inițial în virtutea candidaturii sale pe o listă susținută în campania electorală de un anumit partid politic și votată în final de aceștia. Legiuitorul a optat pentru o astfel de reglementare urmărind diminuarea migrației politice și a oportunismului politic, fenomene a căror existență a fost demonstrată de realitățile ultimilor ani. Schimbarea, pe parcursul mandatului, a apartenenței politice a primarului riscă să afecteze înseși interesele comunității, pe de o parte, prin perturbațiile și instabilitatea pe care le poate genera în cadrul aparatului administrativ prin intermediul căruia își exercită prerogativele de putere cu care a fost învestit prin lege și care pot afecta eficacitatea acțiunilor întreprinse în îndeplinirea competențelor sale, iar, pe de altă parte, prin lipsa de certitudine în ce privește realizarea obiectivelor promovate în timpul campaniei electorale, în considerarea cărora alegătorii i-au acordat votul.

Autorul excepției susține că, prin pierderea mandatului de primar ca urmare a demisiei din partidul pe a cărui listă a fost ales s-ar încălca dreptul constituțional de a beneficia de prevederile altor legi, mai exact de cele ale

art. 8 alin. (6) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 , republicată, ulterior invocării excepției, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, care prevăd că "Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic nu creează privilegii sau restrângeri în exercitarea drepturilor cetățenești". Susține, așadar, cu alte cuvinte, că pierderea calității de membru al partidului conduce la o restrângere a dreptului cetățenesc de a fi ales și de a-și exercită mandatul legal de 4 ani, prin încetarea mandatului înainte de termen. Curtea constată că nu se pune problema încălcării art. 15 alin. (1) din Constituție, la care, în contextul prezentat, autorul excepției își raportează critica de neconstituționalitate, întrucât încetarea mandatului de primar nu are drept consecință încălcarea vreunui drept garantat de Legea fundamentală. Curtea constată, în acest sens, că textul constituțional menționat conține o prevedere de principiu prin care se garantează cetățenilor beneficiul drepturilor și libertăților consacrate prin Constituție și prin alte legi. Curtea reține, totodată, că textul constituțional invocat precizează, cu aceeași valoare de principiu, faptul că cetățenilor le revin și obligațiile instituite prin Constituție și prin alte legi, ca termen generic pentru actele normative care reglementează conduita subiectelor de drept. Or, Constituția nu garantează păstrarea mandatului pe toată durata pentru care acesta este acordat. Menținerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiționează deținerea acestuia. Curtea reține, de asemenea, că nu se aduce nicio atingere dreptului de a alege sau de a fi ales, de vreme ce, după încetarea mandatului de primar, înainte de termen, persoana în cauză are deplina libertate atât de a-și exercită dreptul de vot, consacrat de art. 36 alin. (1) din Legea fundamentală, precum și dreptul de a candida pentru orice altă funcție publică, dacă îndeplinește exigențele legii, instituite în aplicarea art. 37 alin. (1) din Constituție.

Din criticile formulate, se deduce că autorul excepției motivează pretinsa neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

și prin comparație cu situația în care primarul își pierde calitatea de membru al partidului politic pe a cărui listă a fost ales ca urmare a excluderii, situație care nu se regăsește, în prezent, în cuprinsul textului de lege supus controlul de constituționalitate. Ipoteza evidențiată de autorul excepției, și anume că, atunci când primarul nu mai este de acord cu doctrina partidului, poate întreprinde acțiuni de natură să conducă la excluderea sa din partid, dar aceasta nu va atrage încetarea de drept a mandatului, nu poate constitui obiect al controlului exercitat de instanța de contencios constituțional, care nu are competența nici de a complini eventualele lacune ale legii, nici de a impune legiuitorului să elaboreze o reglementare care să includă și situația respectivă, atât timp cât această omisiune nu este de natură să aducă atingere vreunui drept fundamental.

Curtea constată că nu poate reține nici criticile prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, argumentate pe existența unui pretins tratament discriminatoriu al primarilor față de parlamentari, în cazul acestora din urmă neaplicându-se aceeași sancțiune a încetării mandatului de parlamentar ca o consecință a pierderii calității de membru al partidului politic care i-a susținut candidatura. În acest sens, Curtea reține că parlamentarii sunt reprezentanții întregului popor, prin care acesta exercită suveranitatea națională, potrivit art. 2 alin. (1) din Constituție și care acționează în virtutea unui mandat reprezentativ acordat de întreaga națiune, potrivit art. 69 din Constituție. Tot astfel, în ceea ce privește aleșii locali (categorie în care se includ și primarii),

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 393/2004

garantează "libertatea de opinie și de acțiune în exercitarea mandatului alesului local", caracterul reprezentativ al mandatului fiind prestabilit de art. 3 alin. (2) din lege, care prevede că "aleșii locali sunt în serviciul colectivității locale". Cu toate acestea, deosebirea se justifică prin statutul constituțional diferit al celor două categorii de aleși, fiecare fiind reprezentanți ai unor autorități distincte, respectiv ai autorității legiuitoare și ai celei executive, care funcționează în baza principiului separației și echilibrului puterilor în stat, în cadrul democrației constituționale, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Curtea remarcă, totodată, că legiuitorul constituant a înțeles să reglementeze în chiar textul Legii fundamentale cazurile în care încetează calitatea de deputat sau de senator, acestea fiind enumerate în mod limitativ în art. 70 alin. (2) din Constituție.

II. Cât privește prevederile

art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 , Curtea constată că acestea au mai format obiect al excepției de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 239 din 4 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, a stabilit că acestea conțin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție și care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac și nu contravin nici principiului accesului liber la justiție. Totodată, Curtea a reținut că modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situații impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea considerentele și soluția pronunțate cu acel prilej.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali și ale

art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Vasile Câmpulungeanu în Dosarul nr. 2.073/98/2012 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2013.