Decizia nr. 29/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , excepție invocată de Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 3.579/1999 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților: Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. din Craiova, Floarea Tacu, Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Dolj și Ministerul Finanțelor.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, considerând ca prevederile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112 din 5 iunie 1998 , nu contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și în art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Considera ca, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, are latitudinea de a stabili prin lege anumite categorii de persoane sau de litigii scutite de plată taxei judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se creeze discriminări. Referitor la art. 21 din Constituție, indicat de autorul excepției ca fiind, de asemenea, încălcat prin textul de lege criticat, menționează că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitatea justiției. Pe de altă parte, prin art. 21 din Constituție nu se instituie nici o interdicție cu privire la aplicarea unor taxe judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile formulate în justiție. De asemenea, arata că nu au fost incalcate, prin dispozițiile legale criticate, nici prevederile constituționale referitoare la dreptul la apărare cuprinse în art. 24, întrucât scutirea de plată taxei judiciare de timbru acordată proprietarilor și succesorilor acestora pentru acțiunile în restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu încalcă în nici un mod dreptul la apărare al autorului excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.579/1999, Tribunalul Dolj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112 din 5 iunie 1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. din Craiova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 și 24 din Constituție. Autorul excepției considera ca, prin scutirea de plată taxelor judiciare de timbru a proprietarilor sau a succesorilor acestora, în cererile introduse pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se creează o discriminare vădită între cei care sunt scutiți de plată taxei de timbru și celelalte părți implicate în proces, obligate la plata acestei taxe, incalcandu-se astfel principiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și garantarea dreptului la apărare. Se mai invoca și încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil.

Exprimandu-și opinia, Tribunalul Dolj - Secția civilă apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, deoarece scutirea de taxele judiciare de timbru este acordată numai proprietarilor imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și deci nu și altor persoane, cărora li se va aplica dispoziția legală generală privind obligativitatea plății taxei judiciare de timbru. Textul de lege criticat nu este contrar prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acestuia, justiția fiind un serviciu public al statului, iar taxa judiciară de timbru, o problemă de fiscalitate. Este echitabil ca o parte din cheltuielile efectuate de stat pentru acest serviciu public să fie suportate de cei care recurg la acesta, prin plata taxei judiciare de timbru. Norma legală criticata nu aduce atingere nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi și nici dreptului la apărare garantat de Legea fundamentală prin art. 24. Pe de altă parte, autorul excepției, societate comercială, este reprezentat în justiție prin consilier juridic, care exercită, în mod legal, dreptul la apărare pentru persoana juridică.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încălcat dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 și 24. Voința legiuitorului rezultă în mod clar, și anume ca numai proprietarii imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sa beneficieze de scutirea prevăzută. În continuare, Guvernul considera că nu au fost incalcate nici dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece acest text nu prevede gratuitatea justiției sau interdicții cu privire la taxele în justiție, iar conform art. 138 alin. (1) din Constituție, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. În final Guvernul face referiri la jurisprudenta Curții Constituționale, și anume la Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 7/1993 și Decizia nr. 97/1995, prin care Curtea a statuat ca "accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia", justiția fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii". Totodată Guvernul menționează și dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 146/1997 , potrivit cărora Ministerul Finanțelor poate acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind legal sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , dispoziții care au următoarea redactare:

"Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente."

Aceste prevederi sunt considerate neconstituționale de autorul excepției, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), ale art. 21 și 24 din Constituție, precum și cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Textele constituționale invocate prevăd:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

De asemenea, art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticii privind încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată, deoarece instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi.

Curtea mai constata că nu au fost incalcate nici prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece nu se poate susține ca prin îndeplinirea de către justițiabili a unei obligații cetățenești, prevăzută de însăși Legea fundamentală în art. 53 alin. (1), și anume aceea de a plati taxe (în speta, taxe judiciare de timbru), s-a încălcat accesul liber la justiție. De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției potrivit căreia scutirile de taxe ar fi contrare Constituției, deoarece legiuitorul poate interveni oricând, în conformitate cu art. 138 alin. (1) din Constituție, prin stabilirea atât a unor impozite și taxe, cat și a unor scutiri, cu condiția ca acestea să fie dispuse prin lege. Prin urmare, constituie o prerogativa constituțională a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor de asigurări sociale de stat, prin lege, ci și orice excepții de la aceste obligații (cum este cea din prezenta cauza).

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate referitoare la taxele judiciare de timbru prin mai multe decizii, printre care: Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, stabilind ca "accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia", justiția fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii".

Curtea constata că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței sale, astfel încât soluția de respingere a excepției, cat și considerentele amintite își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Critica de neconstituționalitate este neîntemeiată și cu privire la încălcarea dreptului la apărare, deoarece textul de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apărare garantat de Constituție prin art. 24. Într-adevăr instituirea de către legiuitor a unor scutiri de plată taxelor judiciare de timbru nu este de natura sa aducă atingere dreptului unei părți de a se apara.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea, prin dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observa ca nici aceste prevederi nu au fost incalcate, deoarece prin stabilirea unor categorii de persoane și de acțiuni scutite de plată taxei judiciare de timbru nu se poate susține ca se încalcă dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de o instanța independenta și impartiala. Obligația părților de a plati taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor principii, ci, dimpotriva, creează premise pentru realizarea unui asemenea proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări și funcționari a serviciului public de realizare a justiției.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 3.579/1999 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2000.