Decizia nr. 30/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112 din 5 iunie 1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. - Sucursala de distribuție Craiova în Dosarul nr. 7.011/1998 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic Marinela Petrescu, pentru autorul excepției, și Nanca Barbu, lipsind Consiliul local al comunei Goicea și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Dolj, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției și constatarea neconstitutionalitatii

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112 din 5 iunie 1998 , deoarece contravine prevederilor art. 16 și 21 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi și la accesul liber la justiție. Considera ca textul de lege criticat creează o discriminare în cadrul aceluiași proces, deoarece persoanele prevăzute la

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

sunt scutite de plată taxei judiciare de timbru, iar celelalte părți au obligația plății acestei taxe. Totodată considera ca este îngrădit și accesul liber la justiție prevăzut la art. 21 din Constituție, deoarece, fiind obligate la plata unor taxe judiciare de timbru foarte mari, părțile renunța la exercitarea căilor de atac.

Nanca Barbu arata ca imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de stat, iar tatăl sau, fostul proprietar, a fost și privat de libertate. În final, lasă la aprecierea Curții modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

nu contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 și 21. Mai arata ca textul de lege criticat nu creează o inegalitate între părți și nu contravine principiului constituțional prevăzut în art. 16, ci instituie doar o excepție de la regula plății taxelor judiciare de timbru, legiuitorul având libertatea de a stabili, prin lege, impozite și taxe, precum și scutiri de la plata acestora în temeiul art. 138 alin. (1) din Constituție. În final, arata ca în temeiul art. 53 alin. (1) din Constituție cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, or, îndeplinirea acestei obligații constituționale nu contravine nici principiului egalității în drepturi și nici accesului liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 7.011/1998, Tribunalul Dolj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. - Sucursala de distribuție Craiova.

În motivarea excepției se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât încalcă prevederile art. 16 și 21 din Constituție. Prin scutirea de plată a taxelor judiciare de timbru a proprietarilor și succesorilor acestora, care cer restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se creează, în opinia autorului excepției, o discriminare vădită între persoanele care revendica imobilele scutite de plată taxelor judiciare de timbru și actualii deținători ai acestor imobile, care au obligația de a plati aceste taxe. Se arata, în final, ca în acest mod se încalcă principiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și la accesul liber la justiție.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța de judecată apreciază ca aceasta este neîntemeiată, deoarece scutirea de plată taxei judiciare de timbru a proprietarilor și succesorilor acestora în cererile privind restituirea imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este de stricta interpretare, urmând ca părțile care nu beneficiază de scutire să se supună regulii generale privind obligativitatea plății taxei judiciare de timbru. Se menționează că, întrucât aceasta a fost voința legiuitorului expres prevăzută de textul de lege criticat, celelalte părți nu pot beneficia de scutirea de taxa, fără a se putea considera ca prin aceasta se încalcă principiul egalității în drepturi. Totodată instanța considera că nu s-a încălcat nici principiul constituțional referitor la accesul liber la justiție, cuprins în art. 21 din Constituție, deoarece accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia, iar justiția fiind un serviciu public al statului, costurile sale se suporta de la bugetul de stat, la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii. În final, instanța apreciază ca, potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, contribuția justițiabilului la plata taxei judiciare de timbru poate fi recuperată de la partea care cade în pretenții, suma fiind inclusă în cheltuielile de judecată. De asemenea, nu poate fi considerată ca o lipsire de apărare obligarea autorului excepției la plata taxei judiciare de timbru, întrucât, fiind persoana juridică, autorul excepției este reprezentat în instanța prin consilier juridic, care exercită, în mod legal, dreptul la apărare pentru acesta.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat este în deplina concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora: "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", legiuitorul având astfel libertatea de a statua în aceste domenii. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece acest text nu prevede gratuitatea justiției sau interdicții cu privire la taxele judiciare de timbru. Textul trebuie corelat cu dispozițiile art. 138 alin. (1) din Constituție, care prevăd obligativitatea stabilirii prin lege a taxelor, impozitelor și a oricăror alte venituri ale bugetului de stat. Curtea Constituțională, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, prin Decizia nr. 7/1993 și prin Decizia nr. 97/1995, a considerat ca "accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia", justiția fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii".

În fine, potrivit dispozițiilor

art. 21 din Legea nr. 146/1997 , Ministerul Finanțelor poate acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind legal sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998

și aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , dispoziții care au următorul cuprins: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente."

Aceste prevederi sunt considerate neconstituționale de autorul excepției, în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 21 din Constituție.

Textele constituționale invocate prevăd:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticii privind încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată, deoarece instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind, asadar, la latitudinea legiuitorului sa stabilească, în raport și cu politica statului într-o anumită perioada, scutiri de taxe sau impozite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost incalcate prevederile art. 16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi.

Curtea mai constata că nu au fost incalcate nici prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece nu se poate susține ca prin îndeplinirea de către justițiabili a unei obligații cetățenești, prevăzută de însăși Legea fundamentală în art. 53 alin. (1), și anume aceea de a plati taxe (în speta, taxe judiciare de timbru), s-a încălcat principiul accesului liber la justiție. De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției potrivit căreia scutirile de taxe ar fi contrare Constituției, deoarece legiuitorul poate interveni oricând, în conformitate cu art. 138 alin. (1) din Constituție, prin stabilirea atât a unor impozite și taxe, cat și a unor scutiri, cu condiția ca acestea să fie dispuse prin lege. Prin urmare, constituie o prerogativa constituțională a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor de asigurări sociale de stat, prin lege, ci și orice excepții de la aceste obligații (cum este cea din prezenta cauza).

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate referitoare la taxele judiciare de timbru prin mai multe decizii, printre care: Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, stabilind ca "accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia", justiția fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii".

Curtea constata că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței sale, astfel încât atât decizia de respingere a excepției, cat și considerentele amintite își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Critica de neconstituționalitate este neîntemeiată și cu privire la încălcarea dreptului la apărare, deoarece textul de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apărare garantat de Constituție prin art. 24. Într-adevăr, instituirea de către legiuitor a unor scutiri de plată taxelor judiciare de timbru nu este de natura sa aducă atingere dreptului unei părți de a se apara.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1998 , aprobată prin

Legea nr. 112/1998 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. - Sucursala de distribuție Craiova în Dosarul nr. 7.011/1998 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2000.