Decizia nr. 36/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, precum și a dispozițiilor art. 287 și 288^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Oprea Dragomir în Dosarul nr. 3.089/1999 al Tribunalului Teleorman, având ca părți pe autorul excepției, Iordana Dragomir, Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman și Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Zimnicea.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, asistat de avocatul Alexandru Pantea, lipsind celelalte părți, pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției considera ca prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

care au modificat Codul de procedură civilă, referitor la procedura apelului, sunt neconstituționale. Se susține ca, prin aceste modificări, instanțele de judecată aplica diferit prevederile referitoare la termenul de depunere a motivelor de apel, în condițiile în care Codul de procedură civilă nu putea fi modificat decât printr-o lege organică, în conformitate cu art. 72 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, deoarece prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

au mai fost examinate de Curtea Constituțională și s-a stabilit ca acestea nu fac parte din categoria legilor organice.

În legătură cu critica prevederilor art. 287 și 288^1 din Codul de procedură civilă reprezentantul Ministerului Public considera ca autorul excepției nu a indicat textul constituțional care a fost încălcat, iar în ceea ce privește practica neunitara a instanțelor, aceasta nu poate face obiectul controlului de constituționalitate a legilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.089/1999, Tribunalul Teleorman a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 287 și 288^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , excepție ridicată de Oprea Dragomir într-o cauza civilă având ca obiect soluționarea apelului declarat de autorul excepției împotriva sentinței civile prin care s-a respins plângerea acestuia, formulată împotriva hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a susținut ca potrivit art. 107 alin. (3) din Constituție Guvernul poate emite ordonanțe numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta și în conformitate cu art. 72 alin. (3) din Constituție. Totodată se considera ca Guvernul nu are competența ca printr-o ordonanța sa modifice o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă. Procedând în acest mod, Guvernul, prin modificarea art. 287 din Codul de procedură civilă, a modificat însăși deosebirea de esenta dintre apel și recurs. Prin eliminarea posibilității ca motivarea apelului să se facă până la prima zi de înfățișare este afectată însăși natura legală a apelului, având în vedere ca în perioada cuprinsă între comunicarea hotărârii instanței de fond și prima zi de înfățișare la instanța de apel pot aparea elemente noi, ce nu mai pot fi invocate la instanța de control.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera ca excepția este neîntemeiată,

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

fiind constituțională. Art. 287 din Codul de procedură civilă a fost într-adevăr modificat, însă prevederea din vechiul text nu mai era necesară atâta timp cat prevederile art. 105 din Codul de procedură civilă sunt în vigoare.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția de neconstituționalitate a reglementărilor cuprinse în art. 287 și 288^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

sunt constituționale. Din prevederile art. 72 alin. (3) din Constituție nu rezultă ca reglementările referitoare la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. În acest sens este invocată și practica Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Analizând încheierea de sesizare, precum și susținerile formulate în dosarul cauzei de autorul excepției, Curtea retine ca obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate îl constituie, în principal, două categorii de aspecte:

1. neconstituționalitatea

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 , în raport cu prevederile art. 107 alin. (3) și ale art. 72 alin. (3) din Constituție;

2. neconstituționalitatea art. 287 și 288^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 .

1. În legătură cu critica potrivit căreia modificarea Codului de procedura civilă, lege organică, a fost facuta printr-o ordonanța a Guvernului, Curtea constata următoarele:

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, a fost emisă în temeiul art. 107 alin. (1) și (3) din Constituție și al

art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea unor prevederi din legea de abilitare. Astfel, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, Curtea a constatat ca toate prevederile din lege care au făcut obiectul sesizării, inclusiv aspectele menționate de autorul excepției, sunt constituționale. În sesizare au fost criticate, ca fiind neconstituționale, acele dispoziții legale prin care Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanțe în domenii considerate ca făcând obiectul de reglementare al legilor organice. Printre aceste prevederi sunt menționate și cele cuprinse în

art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997 , potrivit cărora Guvernul era abilitat sa modifice și sa completeze, prin ordonanța, Codul de procedură civilă. În legătură cu aceste critici formulate de autorii sesizării Curtea a stabilit, prin decizia menționată, ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice", în condițiile în care Legea fundamentală reglementează, expres și limitativ, domeniile rezervate legilor organice, între care nu figurează și dispoziții legale privind procedura civilă.

De altfel Curtea Constituțională s-a pronunțat și în alte cauze asupra excepției de neconstituționalitate având ca obiect, de asemenea, conținutul

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 , respingând excepția. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, s-a statuat ca, potrivit sistemului constituțional actual, calificarea legilor ca fiind organice se face, în mod expres, prin textul constituțional, iar nu pe cale de interpretare. În acest sens s-a reținut ca "art. 72 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat și în celelalte articole ale Constituției, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi".

Având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, precum și faptul că nu au intervenit elemente noi care să determine o schimbare a acesteia, soluția adoptată de Curte își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

2. Autorul excepției considera ca art. 287 și 288^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale. Aceste texte au următorul cuprins:

- Art. 287: "Cererea de apel va cuprinde:

1. numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în Registrul comerțului, codul fiscal, contul bancar, numărul de telefon și numărul de fax;

2. arătarea hotărârii care se ataca;

3. semnatura.

Cerințele de la alin. 1 pct. 2 și 3 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condițiile art. 133 alin. 2.";

- Art. 288^1 : "După comunicarea motivarii hotărârii potrivit art. 288, părțile vor motiva apelul în fapt și în drept, prezentând și dovezile invocate în susținerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevăzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socotește de la comunicarea hotărârii.

Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanța, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 112 pct. 5.

Președintele va inainta instanței de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate părțile.

Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată, dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanțe."

În susținerile sale autorul excepției considera ca aceste reglementări inlatura posibilitatea ca motivarea apelului să se facă până la prima zi de înfățișare, ceea ce a determinat existenta unor interpretări diferite ale instanțelor judecătorești.

Analizând susținerile menționate, Curtea Constituțională constata ca acestea nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, deoarece autorul excepției critica prevederile legale menționate fără sa indice textul constituțional pe care acestea îl încalcă. Asa fiind, excepția nu este motivată sub acest aspect, nefiind respectate dispozițiile

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora: "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate."

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, precum și a dispozițiilor art. 287 și 288^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Oprea Dragomir în Dosarul nr. 3.089/1999 al Tribunalului Teleorman.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 februarie 2000.