Decizia nr. 13/2025

Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, care sunt detașați sau delegați în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detașării, de următoarele drepturi:

a)

diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare; (...)

10.

Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ( Legea nr. 303/2004 ):

Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător. (...)

11.

Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ( Legea-cadru nr. 153/2017 ):

Aplicarea tranzitorie

Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.

În situația în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcție similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, indemnizației de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, se stabilește prin înmulțirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradația corespunzătoare vechimii în muncă.

În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate. (...)

III.

Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

12.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 4 octombrie 2023, cu nr. 26.865/3/2022, reclamanții - personal de specialitate asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul Ministerului Justiției au solicitat să se dispună obligarea pârâtului Ministerul Justiției la recalcularea și plata efectivă a drepturilor lor salariale, începând cu 16 octombrie 2018 și în continuare pentru viitor, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit

art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , drept acordat în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, în temeiul

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 , fără limitarea prevăzută de

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 ; obligarea pârâtului să le plătească diferențele dintre drepturile salariale pe care ar fi trebuit să le încaseze începând cu data de 16 octombrie 2018 până la zi, cu includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit

art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , fără limitarea prevăzută de

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 , și drepturile salariale care le-au fost efectiv plătite în această perioadă, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

13.

Prin încheierea de ședință din 21 februarie 2023 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei secții cu nr. 26.865/3/2022*.

14.

Prin Sentința civilă nr. 5.725 din 19 octombrie 2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca fiind prescrise, pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 4 octombrie 2019, iar în rest, pe fond, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

15.

Pentru a pronunța această soluție, pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în cadrul Ministerului Justiției, nefiind judecători sau procurori, astfel că nu sunt îndreptățiți a fi salarizați la nivelul procurorilor din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, nefiind beneficiari ai dispozițiilor

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 .

16.

Prima instanță a apreciat că din textul

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004

rezultă că beneficiul drepturilor de detașare în cazul unor procurori numiți, iar nu detașați, a fost reglementat expres doar în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

17.

În ce privește presupusa discriminare invocată de reclamanți, aceasta reprezintă opțiunea legiuitorului de a recunoaște expres aceste drepturi numai procurorilor numiți în Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

18.

S-a mai avut în vedere că Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție și Ministerul Justiției (unde activează reclamanții din prezenta cauză, în calitate de personal asimilat) au competențe diferite, astfel încât procurorii numiți în cadrul lor nu desfășoară aceeași activitate, existând diferențe și în privința condițiilor de numire, condiții de vechime și de grad.

19.

Prin urmare, prima instanță a conchis că procurorii numiți în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și personalul asimilat din cadrul Ministerului Justiției nu se află în condiții identice, astfel încât să fie supuși unui tratament identic.

20.

De asemenea, s-a reținut că, prin raportare la practica instanței de contencios constituțional, instanța de judecată nu este competentă să dispună extinderea sferei de aplicare a dispozițiilor

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004

și în privința personalului asimilat din cadrul Ministerului Justiției, pe argumentul încălcării principiului egalității în fața legii și a nediscriminării.

21.

În ceea ce privește susținerea reclamanților referitoare la principiul salarizării la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, corespunzător fiecărei/fiecărui funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 71/2015

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice ( Legea nr. 71/2015 ) și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările și completările ulterioare ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 ), astfel cum a fost amendată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, s-a arătat că nici din această perspectivă nu sunt întemeiate pretențiile reclamanților, nivelul maxim în plată fiind dat de cuantumul indemnizației de încadrare de care se bucură persoane cu funcții similare, iar nu de cuantumul venitului salarial lunar.

22.

În analiza temeiniciei drepturilor solicitate, prima instanță a apreciat că prezintă relevanță

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, avându-se în vedere considerentele de la paragrafele 145-149, 172-175 prin care s-au stabilit, plecând de la analiza principiilor nediscriminării și egalității salariale, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca reclamanții să poată beneficia de drepturile solicitate.

23.

În acest context, prima instanță a constatat că numai judecătorii (care ocupă o funcție similară în cadrul autorității judecătorești) și procurorii (care ocupă o funcție similară în cadrul aceleiași instituții publice) care, în intervalul de referință 16 octombrie 2018-14 martie 2022, au îndeplinit, în mod cumulativ, cel puțin gradul de judecător de curte de apel sau procuror de parchet de pe lângă curtea de apel și o vechime efectivă de minimum 18 ani în funcția de judecător sau procuror ar putea pretinde că aplicarea normei de la

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004

a creat efecte discriminatorii în privința lor, întrucât legiuitorul s-a abătut de la principiile de la

art. 6 lit. b) - nediscriminarea - din Legea-cadru nr. 153/2017

și, ca atare, să invoce respectarea principiului egalității -

art. 6 lit. c) din același act normativ , prin acordarea echivalentului indemnizației de încadrare suplimentar recunoscut doar în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, pe durata funcționării acestei structuri.

24.

Referitor însă la modalitatea de reparare a acestei discriminări, a constatat prima instanță că judecătorului nu îi este permis să creeze norme juridice (sens în care s-a statuat prin

deciziile Curții Constituționale nr. 818 ,

nr. 819 ,

nr. 820

și

nr. 821 din 3 iulie 2008 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), dar nici nu îi este îngăduit să refuze a judeca pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă, potrivit

art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă .

25.

Astfel, instanța a reținut că vechimea în calitatea de personal asimilat din cadrul Ministerului Justiției nu poate fi avută în vedere, câtă vreme dispozițiile art. 88^5 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost interpretate prin

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fac trimitere expresă la vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror, ceea ce exclude valorificarea la calculul acestei vechimi a altor perioade asimilate.

26.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel una dintre reclamante, arătând că și-a întemeiat acțiunea nu numai pe criteriul discriminării salariale, ci, în mod special, pe acela al apartenenței la familia ocupațională „Justiție“.

27.

S-a arătat că prin

Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016

s-a reținut că personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

28.

Apoi, a invocat cele reținute la paragraful 75 din

Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, precum și cele statuate prin

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

29.

Concluzionând, apelanta a susținut, contrar celor reținute de instanța de fond, că atât Curtea Constituțională, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au statuat în sensul obligativității egalizării la maximum a indemnizațiilor magistraților/personalului asimilat acestora, care beneficiază de aceleași condiții și trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

30.

Totodată, a învederat că au fost deja pronunțate soluții definitive cu privire la aceste aspecte, unele chiar de Curtea de Apel București, pronunțate în favoarea persoanelor care îndeplinesc aceste funcții, referitoare chiar la personal asimilat judecătorilor și procurorilor din Ministerul Justiției.

31.

Același tip de soluție a fost pronunțat, în mod definitiv, și față de judecători care îndeplineau condițiile prevăzute cu titlu cumulativ de

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe considerente de discriminare față de procurori.

32.

A concluzionat apelanta că, întrucât prin hotărâri definitive, instanțele au admis cererile celor care îndeplineau condițiile prevăzute în

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, la data de 16 octombrie 2018 (data înființării Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și acordării de drepturi către procurorii din această structură de parchet), orice soluție contrară ar fi în prezent nu doar în contradicție cu această soluție obligatorie, dar și vădit discriminatorie față de persoanele din aceeași categorie de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, iar nu doar față de procurorii Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 .

33.

Așadar, având în vedere că și pentru judecătorii din instanțe și procurorii din celelalte parchete decât Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție acordarea drepturilor de diurnă de 2% se realizează prin asimilare de funcții cu procurorii din cadrul fostei Secții pentru investigarea infracțiunilor din justiție, pe baza principiului nediscriminării, astfel cum a decis instanța supremă prin hotărârea prealabilă sus-menționată, același raționament se impune a fi utilizat și pentru personalul care are statut de personal asimilat judecătorilor și procurorilor și care a desfășurat activitate numai în această funcție, obținând grad profesional similar (minimum grad de curte de apel), aceștia fiind asimilați, potrivit legii, inclusiv cu procurorii din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, în condiții identice de vechime și grad.

34.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică, susținând în esență că este neîntemeiată cererea reclamantei privind acordarea unei indemnizații egale cu cele ale procurorilor din cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție care, pe lângă îndeplinirea unor atribuții specifice, au promovat, în vederea numirii, pe perioadă determinată, în urma unui concurs, fiind selectați, printre alte criterii, pe baza unei vechimi efective în funcția de procuror de minimum 18 ani și având cel puțin gradul de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel.

IV.

Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

35.

Completul de judecată al instanței de sesizare, având în vedere obiectul acțiunii, motivele de apel formulate și dispozițiile imperative ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , a constatat că litigiul privește stabilirea și plata drepturilor de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar asupra chestiunii litigioase privind dreptul personalului asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției la beneficiul diurnei de detașare în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, stabilită potrivit

art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, instanța supremă nu a statuat, apreciind astfel că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept în discuție.

V.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

36.

Părțile nu au prezentat un punct de vedere, lipsind la termenul de judecată când s-a dispus sesizarea instanței supreme.

37.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor

art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă , a fost formulat un punct de vedere de către intimatul-pârât Ministerul Justiției, prin care a apreciat că sesizarea este inadmisibilă, întrucât există o statuare anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar chestiunea de drept nu este nouă și nu prezintă un grad suficient de dificultate.

VI.

Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

38.

Completul de judecată al instanței de trimitere a opinat că drepturile reglementate de

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004

nu se cuvin personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției.

39.

În ceea ce privește raționamentul care justifică această opinie, se arată că acesta este același cu cel reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 , în considerentele de la paragrafele 165-175, care se aplică mutatis mutandis.

40.

Astfel, față de specificul activității pe care o desfășoară, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor nu ar fi putut îndeplini cumulativ condițiile legale pentru a putea fi numit în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, respectiv de a avea cel puțin gradul de judecător de curte de apel sau procuror de parchet de pe lângă curtea de apel și o vechime efectivă de minimum 18 ani în funcția de judecător sau procuror.

41.

Așa fiind, personalul asimilat nu ar putea pretinde în mod întemeiat că aplicarea normei de la

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 , prin acordarea unui drept salarial statuat în favoarea procurorilor numiți în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, a creat în ceea ce îi privește efecte discriminatorii, care se impun a fi reparate.

42.

De asemenea, față de condițiile legale restrictive care se impun a fi respectate pentru a dobândi pe cale judecătorească dreptul la includerea unui procent de 2% pe zi din indemnizațiile de încadrare brută lunară, reprezentând echivalentul diurnei stabilite potrivit

art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , printre care o vechime efectivă de minimum 18 ani în funcția de judecător sau procuror, nici

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

nu poate fi interpretat în sensul că asimilarea în drepturi cu judecătorii și procurorii înseamnă acordarea în mod automat a acestui beneficiu și personalului asimilat.

VII.

Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

43.

Potrivit răspunsurilor transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o opinie majoritară, s-a apreciat că drepturile reglementate de

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004

nu se cuvin și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției.

44.

În susținerea acestei opinii s-a motivat că Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o dezlegare referitoare la interpretarea acestor dispoziții legale în privința magistraților (judecători și procurori), prin

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Vechimea în calitatea de personal asimilat din cadrul Ministerului Justiției nu poate fi avută în vedere, câtă vreme dispozițiile

art. 88^5 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 304/2004 , astfel cum au fost interpretate prin decizia menționată, fac trimitere expresă la vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror, ceea ce exclude valorificarea la calculul acestei vechimi a altor perioade asimilate. S-a arătat că personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției nu este discriminat, întrucât nu se află într-o situație analoagă sau comparabilă.

45.

În sensul acestei opinii a fost identificată practică judiciară, fiind exprimate și puncte de vedere teoretice de către judecători.

46.

Într-o altă opinie, minoritară, regăsită în cuprinsul deciziei invocate de reclamantă prin motivele de apel, s-a apreciat că personalul de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției este asimilat judecătorilor și procurorilor sub aspectul drepturilor și obligațiilor, aceasta fiind chiar rațiunea asimilării de către legiuitor, ceea ce justifică și asimilarea din punct de vedere salarial, susținută de evoluția legislativă și de jurisprudență.

47.

Într-o opinie nuanțată, s-a arătat că instanța învestită cu soluționarea unei astfel de cauze trebuie să verifice dacă titularul cererii îndeplinește condițiile cumulative stabilite prin dezlegările date prin

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și cu respectarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 .

48.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

VIII.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

49.

În procedurile de unificare a practicii judiciare a fost pronunțată

Decizia nr. 13 din 13 martie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.542/120/2021 pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în interpretarea dispozițiilor

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile

art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 45/2007 , cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că: „Dreptul reglementat de

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004

are natura juridică a indemnizației de încadrare brute lunare pentru procurorii care și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, iar garanțiile principiului nediscriminării și ale principiului egalității, prevăzute de

art. 6 lit. b)

și

c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pot fi invocate doar de către magistrații care ocupau o «funcție similară» cu a acestora, astfel cum este definită la

art. 7 lit. g) din același act normativ

coroborat cu

art. 8 din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 .“

50.

Prin

Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, s-a stabilit că „În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor

art. 6 lit. b)

și

c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale“.

IX.

Jurisprudența Curții Constituționale

51.

Prin

Decizia Curții Constituționale nr. 352 din 22 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, respingându-se, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45 din Legea nr. 303/2004 , s-a reținut în considerentele de la paragrafele 28-30 că: „28. (...) magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție.

29.

În acest sens, deși personalul de specialitate juridică este asimilat magistraților în ceea ce privește drepturile și obligațiile acestora, există însă deosebiri esențiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activității efectiv desfășurate.

30.

Deși

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , republicată, stabilește că, «Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător», această asimilare nu presupune însă stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuțiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speță, precum și activitatea efectiv desfășurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii.“

52.

Aceste considerente au fost reluate și în

Decizia Curții Constituționale nr. 337 din 23 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 12 august 2019, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 45

și

art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 .

53.

Prin

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile

art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

54.

Semnificative pentru chestiunea de drept în discuție sunt, în special, considerentele de la paragrafele 26 și 32 din această decizie, prin care s-a reținut că:

26.

Curtea reține că hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte inter partes, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, și în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica și a limpezi sensul exact al normei, și pentru a defini, cu toată precizia, voința legiuitorului. Or, Curtea constată că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și respectiv 11% acordate magistraților și personalului asimilat, au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care o persoană a avut recunoscut sporul de doctorat). (...)

32.

(...) «nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare», la care se face egalizarea prevăzută de

art. 31 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

(introdus prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 ), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

X.

Raportul asupra chestiunii de drept

55.

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă, soluția propusă asupra fondului chestiunii de drept fiind următoarea: Dreptul la diurnă cuvenit procurorilor care și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, reglementat de

art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 , coroborat cu

art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , nu se cuvine personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției.

XI.

Înalta Curte de Casație și Justiție