Decizia nr. 621/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Claudiu Laurențiu Tescu în Dosarul nr. 5.611/99/2018 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 477D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că dispozițiile legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 36 din 23 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.611/99/2018, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Claudiu Laurențiu Tescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui apel în cadrul căruia a fost invocată excepția nulității apelului.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece permit anularea cererii de apel pentru că aceasta a fost depusă direct la instanța de control judiciar, și nu la instanța a cărei hotărâre se atacă.

6.

Totodată, autorul excepției apreciază că nu există niciun raționament juridic în dispozițiile legale criticate, având în vedere că instanța de fond este inferioară din punctul de vedere al competenței materiale și teritoriale față de curtea de apel care exercită controlul judiciar asupra unei sentințe a instanței de fond.

7.

Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În reglementarea exercitării accesului la justiție, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, dar fără însă ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Or, dispoziția legală criticată, care sancționează cu nulitatea absolută depunerea cererii de apel la o altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă, este de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție al părții.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 21

- Accesul liber la justiție și în

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică prevederile

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

sub aspectul sancționării cu nulitatea absolută a depunerii cererii de apel la altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă.

15.

Astfel cum reiese din actele dosarului, Curtea constată că obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă care a respins contestația formulată și precizată de autorul excepției. Împotriva acestei sentințe autorul excepției de neconstituționalitate a formulat apel, solicitând anularea sa. Se observă că, deși prima instanță a menționat în dispozitivul sentinței atacate că apelul se va depune la Tribunalul Iași, autorul excepției de neconstituționalitate a depus apelul la Curtea de Apel Iași.

16.

Referitor la criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența sa recentă, aplicabilă mutatis mutandis și în cauza de față (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 85 din 27 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2018, și

Decizia nr. 775 din 28 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 16 aprilie 2020, sau

Decizia nr. 173 din 26 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 iulie 2020), Curtea a reținut că, potrivit

art. XIII din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015

pentru prorogarea unor termene prevăzute de

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016

pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispozițiile

art. XIV - XVII

se aplică și proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a

Legii nr. 2/2013

și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

17.

Curtea reține că relevanță în cauză reprezintă

art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 , care prevede că: „(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.“

18.

Astfel, raportat la data inițierii procesului, sunt aplicabile prevederile

art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 , text legal care nu este identic, din punctul de vedere al conținutului, cu cel al

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , neprevăzând sancțiunea nulității apelului în cazul nedepunerii la instanța a cărei hotărâre se atacă.

19.

Prin urmare, la data pornirii procesului, sub aspectul criticat, textul

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

nu era în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019. Așadar, Curtea constată că textul criticat, nefiind în vigoare, nu are legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, având în vedere

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

este inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau

Decizia nr. 108 din 7 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 22).

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Claudiu Laurențiu Tescu în Dosarul nr. 5.611/99/2018 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 noiembrie 2024.