Decizia nr. 649/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) și (3) , ale art. 34 alin. (1) și (2) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 33 alin. (1)
și
(3) , ale
art. 34 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Florentina Liciu în Dosarul nr. 37.259/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 540D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că instituirea unor termene în interiorul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor le pot soluționa, după expirarea cărora persoanele interesate au posibilitatea de a se adresa instanței de judecată, nu încalcă dreptul de acces liber la justiție. Curtea a mai precizat că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești în cazul în care drepturile sau interesele legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări. Apreciază că nu este nesocotit nici
art. 1 alin. (5) din Constituție , întrucât prevederile criticate sunt suficient de clare și precise.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 4 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 37.259/3/2018, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 33 alin. (1)
și
(3) , ale
art. 34 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Florentina Liciu într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtului municipiul București, prin primar, la emiterea dispoziției de restituire în natură a unui imobil sau de acordare a despăgubirilor corespunzătoare, ca urmare a formulării unei notificări, în temeiul
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și la înaintarea dosarului astfel constituit către comisia internă, pentru punerea în posesie, sau către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în funcție de forma de reparație incidentă.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sunt nesocotite dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție , cu raportare la cele ale
art. 30 - 32 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care stabilesc o serie de reguli în privința conținutului instrumentului de motivare a actelor normative. Astfel, expunerea de motive a
nu cuprinde principiile de bază și finalitatea acestora, lipsind elementele de motivare prevăzute de
art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000 . În acest sens se arată că durata termenelor instituite în proiectul de lege nu a fost temeinic fundamentată, în sensul că stabilirea acestora nu a fost calculată în baza unor date concrete, a unor studii, a unor evaluări statistice referitoare la numărul cererilor soluționate în cei 12 ani de la data intrării în vigoare a
până la data adoptării
și la numărul cererilor înregistrate și nesoluționate în baza
pe care entitățile învestite urmau să le soluționeze în termenele instituite prin
Legea nr. 165/2013 . În ceea ce privește lipsa unei temeinice fundamentări a legii criticate care să fie cuprinsă în expunerea de motive invocă cele reținute de Curtea Constituțională în
Decizia nr. 139 din 13 martie 2019 , paragrafele 77-81.
6.
Autoarea excepției mai arată că, în prezent, prin
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , titularii notificărilor nesoluționate la intrarea în vigoare a acestei legi au pierdut definitiv dreptul de a supune controlului instanței de judecată conduita abuzivă a autorităților publice, încălcându-se dispozițiile constituționale ale
art. 21
referitoare la dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, precum și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În acest sens se arată că depășirea etapei administrative, desfășurată în fața entității învestite de lege, este lăsată exclusiv la latitudinea autorității publice, ceea ce este contrar scopului pentru care a fost adoptată
7.
În susținerea încălcării dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Constituție
se mai invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la asigurarea accesibilității și previzibilității legii (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, și
Hotărârea din 4 mai 2000 , pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României) și cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 22 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lübeck-Ost). Se susține, de asemenea, că lipsa de claritate și de previzibilitate a textelor de lege criticate afectează libertatea de exprimare și dreptul constituțional la informație.
8.
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens precizează că stabilirea unor noi termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, inclusiv în situația reglementată de
art. 35 alin. (2)
din aceeași lege (când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării), se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită să acționeze împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, astfel cum rezultă din dispozitivul și practicaua încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 33 alin. (1)
și
(3) , ale
art. 34 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, având următorul conținut:
–
Articolul 33
alin. (1) și (3):
(1)
Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit
Legii nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a)
în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b)
în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c)
în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri. (...)
(3)
Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
–
Articolul 34
alin. (1) și (2):
Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
–
Articolul 35
alin. (2): „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“
13.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii,
art. 16
- Egalitatea,
art. 20
- Tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 21 alin. (1)
și
(2)
referitoare la accesul liber la justiție și
alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,
art. 30
- Libertatea de exprimare și
art. 31
- Dreptul la informație. De asemenea este invocat
art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, în primul rând, că, în raport cu obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată a quo, dispozițiile
art. 34 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 165/2013
nu sunt incidente în cadrul soluționării litigiului în cursul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Astfel, acesta a fost declanșat prin acțiunea autoarei excepției, în calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, pentru un imobil preluat în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist. Acțiunea introductivă de instanță a vizat refuzul nejustificat de soluționare a notificării depuse în temeiul
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, materializat prin nesoluționarea acesteia de către Primăria Municipiului București, ca entitate învestită, deținătoare a imobilului în discuție. Or, prevederile
art. 34 din Legea nr. 165/2013
se referă la soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , respectiv a dosarelor transmise Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a legii menționate, adică la o etapă ulterioară celei în care se afla procedura administrativă în cazul autoarei prezentei excepții, în cauză nefiind emisă de primarul municipiului București o decizie de despăgubire cu privire la care să devină competentă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
15.
Așadar, prevederile
art. 34 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 165/2013
nu au legătură cu soluționarea fondului cauzei. În consecință, în temeiul
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă.
16.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 33 alin. (1)
și
(3) din Legea nr. 165/2013 , Curtea observă că autoarea excepției reclamă faptul că durata termenelor prevăzute de lege nu a fost temeinic fundamentată în cadrul expunerii de motive a proiectului de lege, mai exact, că stabilirea acestor termene nu a fost calculată în baza unor date concrete, în baza unor studii și evaluări statistice referitoare la numărul cererilor soluționate în cei 12 ani scurși de la data intrării în vigoare a
până la data adoptării
și la numărul cererilor înregistrate și nesoluționate în baza
pe care entitățile învestite urmau să le soluționeze în termenele instituite prin
17.
Curtea observă că, deși invocă prevederile
art. 30-32 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, referitoare la fundamentarea proiectelor și propunerilor legislative, prin raportare la
art. 1 alin. (5) din Constituție , autoarea excepției nu solicită, în realitate, efectuarea unui control de constituționalitate a expunerii de motive, din perspectiva unei critici de natură extrinsecă a
Legii nr. 165/2013 , ci reliefează inadecvarea la realitatea faptică a duratei termenelor stabilite pentru soluționarea notificărilor formulate în temeiul
Legii nr. 10/2001 . Or, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că exigențele de calitate a legii și cele privind modul de redactare a expunerii de motive sunt două chestiuni diferite între care nu se poate stabili o relație cauzală. În schimb, între acestea există o relație funcțională, în sensul că expunerea de motive poate ajuta la o mai bună înțelegere a dispozițiilor normative, mai ales a celor tehnice, care, prin natura lor, au un limbaj mai greu accesibil. Nu este rolul Curții Constituționale să analizeze consistența acestei relații funcționale prin prisma modului de redactare a expunerii de motive (a se vedea
Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragraful 38).
18.
Totodată, printr-o bogată jurisprudență, Curtea s-a pronunțat în sensul constituționalității prevederilor din
care instituie termenele criticate de autoarea prezentei excepții, reținând că prin
Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 , pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragrafele 232 și 234, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sugerat modificarea mecanismului de restituire existent anterior adoptării
și implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză, și a luat act cu interes de propunerea avansată de Guvern în planul său de acțiune ce vizează stabilirea unor termene constrângătoare pentru toate etapele administrative.
19.
De asemenea, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin
Legea nr. 165/2013 , și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul
art. 1 din Primul Protocol adițional
la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).
20.
În contextul acestei jurisprudențe a instanței europene de contencios al drepturilor omului, Curtea Constituțională a reținut că termenele introduse prin dispozițiile
art. 33 din Legea nr. 165/2013
au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând, în același timp, un scop legitim. Curtea a constatat existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Astfel, potrivit expunerii de motive a
Legii nr. 165/2013 , la stabilirea termenelor prevăzute de dispozițiile
art. 33
s-au avut în vedere procedurile administrative necesare implementării noului cadru legislativ, alocările de resurse materiale și umane pentru ca autoritățile locale să își îndeplinească obligațiile legale prevăzute de noua reglementare, numărul mare de cereri și posibilitatea completării cu înscrisuri a dosarelor depuse la entitățile învestite de lege (a se vedea, de exemplu,
Decizia nr. 170 din 26 martie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 30 mai 2019, paragraful 16).
21.
Curtea a statuat (de exemplu, prin
Decizia nr. 207 din 8 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 3 iulie 2014, paragraful 28, sau
Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 6 martie 2019, paragraful 21) că prevederile
art. 33 din Legea nr. 165/2013
nu împiedică, în sine, exercitarea accesului liber la justiție, ci doar îl condiționează de respectarea unor termene, înăuntrul cărora entitățile prevăzute de lege au obligația soluționării cererilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 . Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept - subiectiv ori procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea în acest sens și
Decizia nr. 201 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau
Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispozițiile
Legii nr. 165/2013 , a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine accesului liber la justiție.
22.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , care stabilesc termenele în care persoana care se consideră îndreptățită poate ataca în fața instanței de judecată refuzul entității învestite de lege de a emite decizia privitoare la imobilul revendicat, prin
Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi legale conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, în fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Curtea a observat că acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la
art. 33
(și la
art. 34 , dar care, așa cum s-a arătat mai sus, nu este incident în cauza de față), termene pe care
le acordă entităților învestite cu soluționarea notificărilor, respectiv cu soluționarea dosarelor privind propunerile de acordare de despăgubiri și emiterea unor decizii reprezentând titluri de despăgubire.
23.
Până la intrarea în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul
Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care a fost recunoscută, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudențială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a
și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
Hotărârea din 12 octombrie 2010 , pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.
24.
De asemenea, prin
Decizia nr. 113 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la
art. 33
și
34
din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale (a se vedea, exemplificativ, și
Decizia nr. 569 din 9 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1125 din 23 noiembrie 2020, paragrafele 20 și 21).
25.
Totodată, instanța de control constituțional a mai observat că actul normativ criticat a prevăzut și un sistem de garanții cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancțiuni. Astfel, potrivit
art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013 , nerespectarea termenelor prevăzute de
constituie contravenție dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune (a se vedea
Decizia nr. 820 din 9 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 14 februarie 2022, paragraful 15).
26.
În acest context, Curtea amintește, totodată, că, prin
Decizia nr. 45 din 14 octombrie 2019 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 934 din 20 noiembrie 2019, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , instanța supremă a statuat că obligația entității învestite conform legii de a soluționa, pe cale administrativă, notificările legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menține chiar și în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de
art. 35 din Legea nr. 165/2013 .
27.
În fine, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 30
- Libertatea de exprimare, precum și în
art. 31
- Dreptul la informație, autoarea excepției de neconstituționalitate nu arată, în mod concret, în ce constă această încălcare, astfel că aceste susțineri nu pot fi reținute, în condițiile în care nici nu se poate deduce, în mod rezonabil, o legătură între textele de lege criticate și cele două repere constituționale invocate. De altfel, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui, în formularea unor critici de neconstituționalitate, autorilor excepțiilor ce îi sunt deduse soluționării, cu atât mai mult cu cât prevederile constituționale invocate nu susțin prin ele însele neconstituționalitatea textelor de lege criticate.
28.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1
-
3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 34 alin. (1)
și
(2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Florentina Liciu în Dosarul nr. 37.259/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile
art. 33 alin. (1)
și
(3)
și ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.