Decizia nr. 156/2025
referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Hotărârea nr. 9/2025 5 februarie 2025 privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Dep…
Are ca temei 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 Codul muncii
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
1.
Pe rol se află soluționarea sesizării de neconstituționalitate a
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025
privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților, sesizare formulată de 75 de deputați.
2.
Cu Adresa nr. 2/2.599 din 19 februarie 2025, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea de neconstituționalitate a
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025
privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților, sesizare care a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 1.787 din 19 februarie 2025 și constituie obiectul Dosarului nr. 655L/2/2025. La sesizarea de neconstituționalitate au fost anexate următoarele documente: lista cuprinzând deputații semnatari ai sesizării de neconstituționalitate;
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților; Memorandumul intern nr. 65 din 29 ianuarie 2025 privind măsuri de reorganizare și eficientizare a activității serviciilor Camerei Deputaților; Stenograma ședinței Biroului Permanent al Camerei Deputaților din 29 ianuarie 2025.
3.
În motivarea sesizării de neconstituționalitate, se susține, drept considerații generale, că titlul actului criticat este relativ incorect, deoarece face referire la compartimentele și serviciile Camerei Deputaților, însă structura Camerei Deputaților cuprinde și departamente, direcții, direcții generale, compartimente, astfel încât ar fi trebuit ca titlul actului criticat să fie „hotărâre privind reducerea numărului de posturi din structurile de specialitate ale Camerei Deputaților“, sens în care sunt invocate și prevederile
art. 380 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ care fac referire la „structurile de specialitate ale Parlamentului României“. De asemenea, se susține că nu există nicio fundamentare cu privire la cauzele care au determinat reducerea numărului de posturi din serviciile Camerei Deputaților.
4.
Cu privire la admisibilitatea sesizării, se arată că
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
este o hotărâre care vizează organizarea și funcționarea unei autorități de rang constituțional (Camera Deputaților), iar normele încălcate în procedura adoptării sale sunt atât de rang constituțional, cât și de rang infraconstituțional (Regulamentul Camerei Deputaților și Codul administrativ), astfel că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, sesizarea de neconstituționalitate este admisibilă.
5.
Pe fondul sesizării, se susține că
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
este un act care relevă un exces de putere realizat prin desconsiderarea și încălcarea tezelor constituționale din Legea fundamentală, un comportament discreționar și arbitrar al structurilor organizatorice politice interne ale Parlamentului României - Camera Deputaților asupra funcției publice parlamentare, funcție cu statut special, statuată prin lege organică, și contravine prevederilor
art. 1 alin. (3)
și
(5) , ale
art. 9 , ale
art. 16 alin. (1)-(3) , ale
art. 41 alin. (2)
și
(5) , ale
art. 54
și ale
art. 73 alin. (3) lit. j)
și
p) din Constituție .
6.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (3) , autorii sesizării arată, în esență, că noțiunea de stat de drept conține intrinsec, în esența sa, respectul pentru drepturile și libertățile fundamentale, dar este și expresia prin care exercițiul de autoritate, adică cel al instituțiilor și autorităților publice, se exercită în limitele și prerogativele prevăzute de lege, în conformitate cu principiul bunei guvernanțe, al bunei administrări, nu acționează arbitrar și este recunoscut și acceptat ca atare de destinatarii acestor prerogative de putere publică, sens în care se invocă literatura de specialitate, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale referitoare la limitarea, din partea unei autorități, a drepturilor și libertăților individuale sau colective (în cazul de față, dreptul la muncă, dreptul la carieră, dreptul la stabilitate a funcției publice parlamentare și la exercitarea acesteia etc.). Or, hotărârea criticată nu respectă condițiile necesare pentru limitarea unor drepturi fundamentale, deoarece nu se aplică tuturor compartimentelor Camerei Deputaților și nu se aplică în niciun fel angajaților de la grupurile parlamentare. Totodată, niciunul dintre actele emise de Camera Deputaților (memorandumurile atașate sau
Hotărârea nr. 9/2025 ) nu are la bază vreo notă de fundamentare, vreun audit intern sau vreun document justificativ detaliat. De asemenea, nici în
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
și nici în memorandumurile interne atașate nu se precizează vreun obiectiv concret, real, legal și nici scopul adoptării actului criticat.
7.
Se mai invocă art. 2-6 și art. 21 din Recomandarea CM/Rec (2007) a Comitetului Miniștrilor pentru statele membre asupra bunei administrări, document care codifică și descrie principiile materiale ale bunei administrări, sinteza drepturilor recunoscute în favoarea persoanelor în raport cu autoritățile publice, dezvoltate și în hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora hotărârile autorităților administrative care vizează drepturi individuale sau colective trebuie să conțină un temei juridic. Or,
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
nu este motivată în baza unei analize care să justifice temeinicia măsurilor propuse.
8.
De asemenea, se susține că actele administrative premergătoare
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025
sunt ilegale. Termenul de „reorganizare“ folosit în Memorandumul intern nr. 65 din 29 ianuarie 2025 (menționat și în preambulul hotărârii atacate) este utilizat impropriu întrucât, având în vedere
art. 61 alin. (1) din Constituție
privind rolul Parlamentului, coroborat cu
art. 2 din Legea nr. 7/2006
privind statutul funcționarului public parlamentar, toate atribuțiile și răspunderile ce revin funcționarilor publici parlamentari urmează și sunt subscrise scopului Parlamentului, acela de legiferare, astfel încât condiția de reorganizare prin modificarea atribuțiilor nu poate fi îndeplinită, Parlamentul având atribuțiile statuate constituțional, iar atribuțiile și răspunderile care revin funcționarului public parlamentar sunt în scopul îndeplinirii acestor prerogative statuate constituțional. Astfel, reducerea de posturi și reorganizarea serviciilor Camerei Deputaților nu sunt posibile nici din punct de vedere conceptual, nici din punct de vedere instituțional și nu pot fi justificate legal, potrivit
art. 518 alin. (5) din Codul administrativ . Un exemplu îl reprezintă reorganizarea comisiilor parlamentare, supuse celei mai mari reduceri de posturi, ale căror atribuții nu pot fi modificate.
9.
Prin urmare, în opinia autorilor sesizării, sunt încălcate principiile legalității, securității juridice, predictibilității, stabilității, dreptului la carieră, statuate în mod imperativ în Constituție, în virtutea statului de drept. De asemenea, este încălcat caracterul de stat social al statului român.
10.
Se mai susține că
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
este discriminatorie în raport cu modul diferit de aplicare a reglementării în ceea ce privește funcția publică parlamentară specifică - care este și trebuie să rămână o funcție publică de carieră, așa cum se statuează în
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 7/2006
- și personalul de la grupurile parlamentare - funcție publică mai degrabă politică, asimilabilă „consilierului politic“ din legislația unor state membre ale Uniunii Europene, ambele categorii retribuite din același buget al Camerelor parlamentare.
Art. 93 alin. (1) din această lege
a constituit momentul zero al funcției publice parlamentare specifice, de carieră, astfel că de la intrarea în vigoare a
Legii nr. 7/2006 , ocuparea funcției publice parlamentare din structurile de specialitate ale Parlamentului a fost posibilă doar prin concurs sau examen. Pe de altă parte, prevederile
art. 12 alin. (2) din această lege
oferă doar funcționarului public parlamentar care își desfășoară activitatea la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare posibilitatea angajării fără concurs, fără ca acest tip de funcționar public parlamentar să aibă posibilitatea să fie transferat în celelalte structuri de specialitate, unde condiția de angajare era concursul sau examenul.
Legea nr. 7/2006 , lege specială, organică, nu lasă loc de interpretări în privința regimului juridic și a statutului funcționarului public parlamentar angajat în structurile de specialitate ale Parlamentului, însă un cu totul alt regim revine funcționarilor angajați la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare sau la grupurile parlamentare, care nu se pot bucura de aceleași condiții privind stabilitatea sau cariera, de vreme ce depind de persoana președintelui, de persoana membră a Biroului permanent, de persoana care ocupă funcția de lider de grup, de existența în sine a grupului parlamentar, astfel încât acest personal este evident diferit în privința regimului juridic, a drepturilor și obligațiilor asociate în comparație cu funcționarul public parlamentar angajat în structurile interne ale Parlamentului. Din acest motiv, orice ingerință în atributele de stabilitate, predictibilitate și carieră a funcționarului public parlamentar angajat în baza
art. 93 din Legea nr. 7/2006
sau prin concurs/examen organizat în condițiile
art. 12 din Legea nr. 7/2006
este sancționabilă.
11.
Se mai arată că termenul de „evaluare profesională“ folosit în
art. 9 alin. (2)
și
(3) din hotărârea criticată
excedează sferei legalității, această evaluare având loc anual pentru funcționarul public parlamentar, odată cu stabilirea calificativelor anuale. În toate structurile interne ale Camerei Deputaților, cu excepția celor politice (grupuri, cabinete parlamentare etc.), angajările au fost făcute prin concurs, iar promovările au fost realizate prin examen, potrivit legislației primare în vigoare, astfel încât dispoziția de testare/evaluare a funcționarilor parlamentari excedează legalității, fiind arbitrară și nefundamentată. În plus, reorganizarea serviciilor Camerei Deputaților și reducerea de personal vor fi realizate în perioada următoare în baza unui set de norme aprobat de Biroul permanent al Camerei Deputaților. În condițiile în care acest set de norme nu există, prin votul în plen asupra hotărârii criticate au fost girate fraudarea, desconsiderarea și deturnarea oricărei potențiale aprecieri obiective, clare și în limitele legii ale criteriilor de meritocrație, stabilitate, carieră, prestigiu al funcției publice (parlamentare).
12.
În concluzie, în cazul funcționarilor publici parlamentari care au fost încadrați conform
art. 93 alin. (1)
sau
art. 12 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 , se susține că dispozițiile
art. 9 alin. (2) din hotărârea criticată
contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (5)
și ale
art. 16 alin. (1)
și
(2) , sens în care se invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 1.039 din 9 iulie 2009 ,
nr. 725 din 13 decembrie 2023 , paragraful 74, și
nr. 414 din 14 aprilie 2010 .
13.
Referitor la încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (5) , se susține că hotărârea criticată nu întrunește cele trei cerințe de calitate a legii, și anume claritate, precizie și previzibilitate (a se vedea, în acest sens,
deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010
și
nr. 1 din 10 ianuarie 2014 ). Astfel,
prevede, fără să recunoască prin titlul sau conținutul ei, o reorganizare, însă titlul său se referă la reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților. O asemenea denumire este improprie, deoarece reducerea numărului de posturi este o componentă a reorganizării unei autorități sau instituții publice, care, în situația de față, nu îndeplinește rigorile impuse de lege ca procedură instituțională, nu este justificată sau fundamentată juridic. De altfel, conform
art. 10 din hotărârea criticată , după aducerea la îndeplinire a prevederilor acestei hotărâri, Biroul Permanent al Camerei Deputaților va supune aprobării Plenului Camerei Deputaților structura organizatorică și statul de funcții ale serviciilor Camerei Deputaților. Procedând astfel, Camera Deputaților a inversat operațiunile, făcând nulă de drept întreaga procedură, pentru că reorganizarea nu există. Mai mult, din conținutul acestei hotărâri, nu rezultă în ce măsură sunt respectate prevederile
art. 391 alin. (3) din Codul administrativ .
14.
Referitor la încălcarea prevederilor
art. 9 din Constituție
privind rolul sindicatelor, se arată că Sindicatul funcționarilor publici parlamentari din Camera Deputaților a transmis secretarului general al Camerei Deputaților Adresa cu nr. 2/ 23 ianuarie 2025, prin care a solicitat respectarea procedurilor legale prevăzute de
art. 69 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
referitoare la concedierile colective și transmiterea în scris, conform
art. 70 alin. (1) din Codul muncii , de către angajator a tuturor informațiilor relevante, însă nicio solicitare transmisă în scris de Sindicatul funcționarilor publici parlamentari din Camera Deputaților nu a primit vreun răspuns. Deși Memorandumul intern nr. 65 din 29 ianuarie 2025 specifică principiul dialogului social, în realitate, acest principiu a fost ab initio încălcat. Nu a existat nicio consultare sau negociere reală între angajator și reprezentanții Sindicatului Funcționarilor Publici Parlamentari, astfel cum statuează imperativ
privind dialogul social. Nu a fost prezentată vreo justificare/fundamentare/motivație reală sau legală pentru aceste reduceri de personal sau pentru această reorganizare, în plus actele administrative anterioare
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025
nu conțin viza serviciului juridic sau viza direcției financiar-contabile, pentru a justifica temeinicia și legalitatea reducerii de personal. Astfel, „o informare“ nu poate acoperi viciul procedural al nerespectării de către angajator a dispozițiilor imperative ale
și ale
15.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor
art. 16 alin. (1)
și
(2) din Constituție , se susține că
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
a fost adoptată cu încălcarea principiului egalității în fața legii, deoarece reducerea numărului de posturi și restructurarea serviciilor Camerei Deputaților se realizează pe baza unor criterii neclare și potențial discriminatorii, fără o evaluare profesională obiectivă, contravenind prevederilor
Legii nr. 7/2006 , precum și dispozițiilor
art. 518 din Codul administrativ .
16.
Referitor la încălcarea dispozițiilor
art. 41 din Constituție , se susține că hotărârea criticată a fost votată fără o dezbatere adecvată și fără o fundamentare detaliată a necesității și impactului restructurării, contrar principiilor transparenței și dialogului social. Totodată, se arată că nu s-au respectat procedurile de implicare a reprezentanților sindicatelor și angajaților și nici opinia acestora. De asemenea, reorganizarea s-a realizat cu încălcarea prevederilor
art. 518 din Codul administrativ , care stabilește condițiile în care orice autoritate publică poate fi reorganizată, sens în care se invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 414 din 14 aprilie 2010 .
17.
În ceea ce privește încălcarea
art. 73 alin. (3) lit. j)
și
p) din Constituție , se arată că reglementarea statutului funcționarilor publici și a situației juridice a personalului contractual trebuie să se realizeze prin lege organică, care are un regim juridic aparte, dedus din faptul că aceasta reglementează exclusiv acele materii care îi sunt rezervate prin Constituție. Însă, prin conținutul său,
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
nu respectă o asemenea exigență constituțională.
18.
În conformitate cu dispozițiile
art. 27 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost transmisă președintelui Camerei Deputaților, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților.
19.
Biroul permanent al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale punctul său de vedere, potrivit căruia sesizarea este neîntemeiată.
20.
În acest sens, se arată că autorii sesizării de neconstituționalitate invocă în mod formal încălcarea dispozițiilor
art. 1 alin. (3)
și
(5) din Constituție
fără a argumenta respectivele încălcări în mod concret și efectiv. Or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, criticile de neconstituționalitate trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, iar invocarea prevederilor
Legii fundamentale
pretins a fi încălcate nu trebuie să aibă un caracter pur formal, aspect care nu este îndeplinit de către autorii sesizării (se invocă, în acest sens,
deciziile nr. 307 din 28 martie 2012 ,
nr. 783 din 26 septembrie 2012 ,
nr. 59 din 16 februarie 2022 ,
nr. 1.094 din 20 decembrie 2012 ,
nr. 335 din 4 iulie 2013 ,
nr. 234 din 2 iunie 2020
sau
nr. 18 din 14 ianuarie 2021 ).
21.
Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Constituție , se arată că susținerea autorilor sesizării nu poate fi acceptată, întrucât limbajul juridic folosit este clar, predictibil și neechivoc, din conținutul acestuia lipsind pasajele obscure sau soluțiile normative contradictorii. Dispozițiile hotărârii criticate sunt redactate într-un stil specific normativ, prezentând norma instituită fără explicații sau justificări, prin folosirea cuvintelor în sensul lor curent din limba română, iar detalierea diferitelor situații procedurale este departe de a fi ambiguă, fiind redată previzibil și univoc, cu respectarea dispozițiilor
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
22.
Din perspectiva particularităților obiectului sesizării de neconstituționalitate, se apreciază că în analiza acesteia trebuie avută în vedere și competența ratione materiae a Curții Constituționale în privința hotărârilor Parlamentului, prin prisma reglementărilor legale în domeniu și a jurisprudenței acesteia. Curtea Constituțională a nuanțat această competență legislativă, acordată în temeiul dispozițiilor
art. 146 lit. l) din Constituție , apreciind că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai acele hotărâri ale Parlamentului care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional (a se vedea, în acest sens,
deciziile nr. 53
și
54 din 25 ianuarie 2011 ,
nr. 307 din 28 martie 2012 ,
nr. 727 din 9 iulie 2012 ,
nr. 783 din 26 septembrie 2012
și
nr. 41 din 22 ianuarie 2014 ).
23.
Se arată că hotărârile Camerei Deputaților nu reprezintă acte administrative în înțelesul dat de
Constituție , de prevederile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
sau de dispozițiile Codului administrativ, respectiv de acte juridice ale puterii executive (ale Guvernului și ale organelor administrației publice centrale și locale) prin care se aplică sau se organizează aplicarea legii, în acest sens fiind prevederile
art. 102 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice, și ale
art. 108 alin. (1)
și
(2) , conform cărora Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Or, hotărârile parlamentare reprezintă o categorie specifică și distinctă de acte juridice, expres prevăzute de Constituție, al căror scop nu este reprezentat de aplicarea și organizarea aplicării legii, ci de exercitarea și organizarea realizării prerogativelor și responsabilităților constituționale ale Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării. În concret, hotărârile parlamentare, ca acte normative secundare, trebuie să respecte prevederile
Constituției
și ale regulamentelor parlamentare (acte normative primare). Acest fapt reprezintă o expresie a autonomiei interne a Parlamentului și a autonomiei regulamentare de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului [în temeiul dispozițiilor
art. 64 alin. (1) din Constituție ] și care le dă exclusiv acestora dreptul de a dispune cu privire la propria organizare și procedurile de desfășurare a lucrărilor parlamentare. Dacă, ignorând prevederile
art. 146 lit. c) din Constituție
și pe cele ale
art. 27 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională și-ar extinde competența și asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai că ar pronunța soluții fără temei constituțional, dar ar încălca astfel și principiul autonomiei regulamentare a Camerei Deputaților ( Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 ). Lipsa caracterului de act administrativ al hotărârilor Camerei Deputaților este reflectată și în considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 738 din 19 septembrie 2012 .
24.
Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor
art. 380 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , se arată că norma instituită prin utilizarea sintagmei „compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților“ trebuie interpretată în acord cu întregul context normativ al dreptului parlamentar [Regulamentului Camerei Deputaților, aprobat prin
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994 ,
Regulamentul
de organizare și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților, aprobat prin
Decizia Biroului permanent al Camerei Deputaților nr. 5/2019 , cu modificările și completările ulterioare, și
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 7/2006 ], din care reiese faptul că între serviciile unei Camere a Parlamentului și structurile de specialitate ale acesteia intervine un raport de la gen la specie. Astfel, sintagma folosită de legiuitor este clară și predictibilă, din conținutul acesteia reiese foarte clar care este organizarea serviciilor Camerei Deputaților, iar titlul este redactat într-un stil specific normativ, prin folosirea cuvintelor în sensul lor curent.
25.
Referitor la pretinsele încălcări ale dispozițiilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , se arată că reorganizarea făcută prin
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
nu este supusă Codului administrativ. Angajații Parlamentului nu sunt supuși statutului general, ei având un statut special în temeiul autonomiei parlamentare, reglementat prin
26.
În ceea ce privește pretinsa lipsă a unei note de fundamentare cu privire la măsurile adoptate prin
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025 , se precizează că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2024
privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene obligă autoritățile și instituțiile publice la reevaluarea și redimensionarea corpului de personal prin reducerea bugetului rezervat acestuia, dar și altor categorii de cheltuieli bugetate. Proiecția bugetară pentru Camera Deputaților în anul 2025 realizată prin
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 6/2025
privind bugetul Camerei Deputaților pe anul 2025 și prin proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2025 (PL-x nr. 1/2025), cât și bugetul alocat Camerei Deputaților pentru anul 2025, prin
Legea bugetului de stat pe anul 2025 nr. 9/2025 , consacră o reducere cu aproximativ 13% a veniturilor repartizate pentru toate categoriile de cheltuieli, inclusiv pentru cheltuielile de personal. Ținând cont de limitarea resurselor bugetare, de rapoartele anuale cu privire la activitatea desfășurată de către fiecare compartiment întocmite și depuse de către personalul cu funcții de conducere din cadrul serviciilor Camerei Deputaților, în temeiul prevederilor
art. 33 alin. (1) lit. l) din Regulamentul
de organizare și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților, cât și de imperativul asigurării bunei funcționări a activității de legiferare, a securității și siguranței în incinta instituției și a securității juridice a obligațiilor pe care Camera Deputaților trebuie să le ducă la îndeplinire conform angajamentelor sale și actelor jurisdicționale care o obligă la plata, inclusiv retroactiv, a unor măsuri de asigurări și asistență socială, au fost reduse cheltuielile pe toate palierele de finanțare. Acest fapt este relevat de altfel și în cadrul Memorandumului intern nr. 1/409/CS din 29 ianuarie 2025 care prezintă și alte măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare pe lângă desființarea de posturi. Luând în considerare toate aceste aspecte, s-a impus adoptarea hotărârii criticate, imperativ ce a fost în strictă legătură cu necesitatea implementării măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare și eficientizarea pe termen lung a activității Camerei Deputaților, iar nu „un exces de putere“, așa cum injust susțin autorii sesizării.
27.
Cu privire la presupusa nerespectare a procedurilor de dialog și consultare cu reprezentanții sindicatelor angajaților, se menționează că, în baza prevederilor
art. 69 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , în data de 28 ianuarie 2025, a fost programată la cabinetul președintelui Camerei Deputaților o întâlnire pe tema reorganizării instituției cu reprezentanții sindicali. Susținerile autorilor sesizării reprezintă în fapt aprecieri cu privire la maniera în care s-a desfășurat consultarea inițiată și susținută de către președintele Camerei Deputaților cu partenerii sociali, ce a fost menționată în Memorandumul intern nr. 2/1597 din 3 februarie 2025. Așadar, au fost respectate dispozițiile
art. 1 pct. 2 lit. a)
și
b)
și ale
art. 31 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 367/2022 , precum și cele ale
privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților, ambele acte normative nereglementând în detaliu maniera concretă de desfășurare a acestui tip de întâlniri. Lipsa semnăturii sau refuzul de semnare a procesului-verbal de către reprezentantul sindical nu este de natură să atragă nulitatea demersului de consultare sau neîndeplinirea condițiilor legale, întrucât nu există dispoziții detaliate în acest sens, nefiind prevăzute persoanele care trebuie să semneze obligatoriu respectivul proces-verbal.
28.
În ceea ce privește presupusa nelegalitate a criteriilor de evaluare și lipsa unor criterii transparente de evaluare, se arată că această critică este inadmisibilă, întrucât aceste criterii nu au fost reglementate până la acest moment, date fiind prevederile art. 9 alin. (2) din
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025 , care dispun că procedura de evaluare profesională a personalului se aprobă de Camera Deputaților la propunerea Biroului permanent. Procedura de evaluare profesională (ce va include/determina principiile de selecție ce vor sta la baza ierarhizării personalului în vederea reîncadrării pe posturile ce vor rămâne disponibile) se află la acest moment în primele faze ale procesului de elaborare, la care au fost invitați să participe și partenerii sociali. Astfel, critica privește reglementări care nu există și se constituie în aprecieri subiective cu privire la măsura de reducere a posturilor dispusă de plenul Camerei Deputaților. Mai mult, criteriile generale de evaluare, stabilite ca linii directoare în cadrul memorandumurilor, vizează producerea unui impact minimal și obiectiv asupra personalului, urmărindu-se realizarea unei analize complete a activității și conduitei profesionale a angajaților, în cazul în care numărul de posturi ocupate va exceda celui rezultat în urma aplicării cotelor de reducere reglementate de hotărârea criticată.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
29.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, în temeiul dispozițiilor
art. 146 lit. l) din Constituție
și ale
art. 3 alin. (2) , ale
art. 10 ,
27
și
28 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate.
30.
Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9 din 5 februarie 2025
privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților, adoptată în ședința Camerei Deputaților din 5 februarie 2025 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 5 februarie 2025, având următorul conținut:
Articolul 1
Numărul de posturi alocat compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților se reduce cu 240.
Numărul preconizat de posturi care se reduce din fiecare compartiment este prevăzut în anexa nr. 1.
Numărul de posturi alocat fiecărei comisii parlamentare este prevăzut în anexa nr. 2.
Articolul 2
La data adoptării prezentei hotărâri se desființează următoarele posturi:
a)
posturile alocate la cabinetele președinților comisiilor permanente;
b)
câte un post de la Cancelaria președintelui și de la fiecare cabinet de vicepreședinte al Camerei Deputaților.
În termen de 5 zile de la adoptarea prezentei hotărâri, președintele Camerei Deputaților va nominaliza postul cu încadrare pe durată determinată care se reduce la Cancelaria președintelui.
În termen de 5 zile de la adoptarea prezentei hotărâri, fiecare vicepreședinte al Camerei Deputaților va nominaliza postul cu încadrare pe durată determinată care se reduce din structura cabinetului său de vicepreședinte.
Articolul 3
Domnul Cătălin Mihalache se eliberează din funcția de secretar general adjunct la data de 1 martie 2025.
După eliberarea din funcție,
Regulamentul Camerei Deputaților , aprobat prin
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994 , republicat, cu modificările ulterioare, se va modifica în mod corespunzător.
După data de 1 martie 2025, atribuțiile domnului Cătălin Mihalache vor fi preluate de ceilalți secretari generali adjuncți, prin decizie a Biroului permanent, la propunerea secretarului general.
Articolul 4
La data adoptării prezentei hotărâri se desființează următoarele posturi:
a)
posturile alocate compartimentului Secretar general adjunct 3, înființat prin
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 10/2021
pentru modificarea și completarea
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 42/2018
privind aprobarea structurii organizatorice și a statului de funcții ale serviciilor Camerei Deputaților;
b)
posturile de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, în temeiul
art. 78 din Legea nr. 7/2006
privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
c)
posturile de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară;
d)
posturile vacante de execuție de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1.
Articolul 5
În termen de maximum 35 de zile de la data adoptării prezentei hotărâri încetează raporturile de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcții de conducere care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară.
Articolul 6
În aplicarea prevederilor art. 2, 4 și 5, la eliberarea din funcție, respectiv la încetarea contractelor individuale de muncă, după caz, se vor aplica prevederile legale privind încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în
Legea nr. 7/2006, republicată , cu modificările și completările ulterioare, respectiv în
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată , cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 7
În termen de maximum 10 zile de la data adoptării prezentei hotărâri, persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare vor solicita acordarea pensiei în temeiul
Legii nr. 7/2006, republicată , cu modificările și completările ulterioare, sau al
privind sistemul public de pensii, după caz.
Articolul 8
Personalul care, la data adoptării prezentei hotărâri, are raportul de serviciu suspendat la cerere, pentru interese personale, reia activitatea cu aceeași dată.
Articolul 9
După aplicarea prevederilor art. 2-7, în termen de 45 de zile de la data adoptării prezentei hotărâri, se va raporta numărul de posturi disponibile la numărul personalului din compartimentele prevăzute în anexa nr. 1.
În situația în care numărul de posturi disponibile este mai mic decât numărul de personal, salariații respectivi vor fi supuși unei evaluări profesionale.
Procedura de evaluare profesională a personalului se aprobă de Camera Deputaților la propunerea Biroului permanent.
În funcție de rezultatele evaluării profesionale, salariații vor fi reîncadrați pe posturile disponibile până la concurența numărului de posturi rămase după reducere.
În aplicarea alin. (2)-(4) se va ține cont ca numărul total al posturilor reduse să fie cel prevăzut la art. 1 alin. (1).
Articolul 10
După ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri, Biroul permanent al Camerei Deputaților va supune aprobării plenului Camerei Deputaților structura organizatorică și statul de funcții ale serviciilor Camerei Deputaților.
Articolul 11
Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
31.
Anexa nr. 1 este intitulată „Numărul de posturi de redus din compartimentele din serviciile Camerei Deputaților“, iar anexa nr. 2 este intitulată „Numărul de posturi alocate comisiilor parlamentare.“
32.
Autorii sesizării de neconstituționalitate invocă, în susținerea acesteia, următoarele dispoziții din Constituție:
art. 1 alin. (3)
privind caracterul statului român de stat social,
art. 1 alin. (5)
privind principiul legalității, în componenta sa privind calitatea legii,
art. 9
privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale,
art. 16 alin. (1)-(3)
privind egalitatea în drepturi și condițiile de ocupare a funcțiilor publice,
art. 41
privind dreptul la muncă,
art. 54
privind fidelitatea față de țară și
art. 73 alin. (3) lit. j)
și
p)
privind reglementarea numai prin lege organică a statutului funcționarilor publici, respectiv a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.
33.
Cu titlu preliminar, Curtea reține că analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la o hotărâre a Camerei Deputaților trebuie realizată prin raportare la
art. 146 lit. l) din Constituție
și la
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori“. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre adoptată de plenul Camerei Deputaților în ședința din 5 februarie 2025 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 5 februarie 2025, astfel că, sub aspectul obiectului formal, sesizarea este admisibilă.
34.
Cu privire la autorul sesizării de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost formulată de 75 de deputați, în temeiul dispozițiilor
art. 27 din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora sesizarea poate fi formulată numai de unul dintre președinții celor două Camere, de un grup parlamentar sau de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori. Prin urmare, sesizarea de neconstituționalitate având ca obiect
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de
art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
35.
Referitor la conținutul hotărârilor Parlamentului care pot fi supuse controlului de constituționalitate întemeiat pe
art. 146 lit. l) din Constituție
coroborat cu
art. 27 din Legea nr. 47/1992 , Curtea reține că, în jurisprudența sa, a analizat și alte condiții de admisibilitate a sesizării, care nu sunt explicit prevăzute de lege, dar care au fost stabilite pe cale jurisprudențială. Astfel, o condiție de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituționalitatea hotărârilor Parlamentului o reprezintă relevanța constituțională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional (a se vedea, în acest sens,
deciziile nr. 53
și
nr. 54 din 25 ianuarie 2011 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011,
Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012,
Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Prin
Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Curtea a stabilit că textul
art. 27 din Legea nr. 47/1992
nu instituie vreo diferențiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curții Constituționale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi supuse controlului de constituționalitate - ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecință, sesizările de neconstituționalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile. Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate întemeiată pe
art. 146 lit. l) din Constituție
coroborat cu
art. 27 din Legea nr. 47/1992 , norma de referință trebuie să fie de rang constituțional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la
art. 27 din Legea nr. 47/1992 , pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin Constituție, pe de altă parte. Așadar, criticile formulate de autorii sesizării trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în
Constituție . Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă ( Decizia nr. 307 din 28 martie 2012 , precitată,
Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 , precitată,
Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15, sau
Decizia nr. 433 din 21 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 18 iulie 2018, paragraful 28).
36.
Aplicând aceste repere jurisprudențiale în cauza de față, Curtea constată că hotărârea criticată vizează reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților, care poate conduce la eliberarea din funcție a unor persoane, criticile de neconstituționalitate formulate fiind raportate la dispozițiile constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5) , ale
art. 9 , ale
art. 16 alin. (1)-(3) , ale
art. 41 , ale
art. 54
și ale
art. 73 alin. (3) lit. j)
și
p)
coroborate cu texte din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, astfel că acestea urmează să fie analizate pe fond în măsura în care ele se constituie în veritabile critici de neconstituționalitate a căror soluționare ține de competența Curții Constituționale. Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate referitoare la sesizările întemeiate pe
art. 146 lit. l) din Constituție
coroborat cu
art. 27 din Legea nr. 47/1992 , astfel că sesizarea de neconstituționalitate având ca obiect
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
este admisibilă, urmând să fie analizate pe fond.
37.
Înainte de a proceda la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituționalitate, Curtea reține că este necesară o scurtă examinare a titlului, a obiectului de reglementare și a conținutului
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025 .
38.
Așa cum prevede și titlul acesteia, obiectul de reglementare al hotărârii criticate este reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților. Hotărârea criticată a fost adoptată de Camera Deputaților în temeiul
art. 32 alin. (1) lit. r) din Regulamentul
Camerei Deputaților, aprobat prin
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994 , republicat, potrivit căruia Biroul permanent al Camerei Deputaților supune aprobării plenului Camerei Deputaților „structura organizatorică și statul de funcții ale serviciilor Camerei Deputaților“. De asemenea, capitolul VI din același regulament se intitulează „Serviciile Camerei Deputaților“. Astfel, interpretând sistematic și logico-gramatical titlul și conținutul hotărârii criticate, rezultă că termenul de „compartimente“ ale Camerei Deputaților, astfel cum este menționat în hotărârea criticată, este folosit lato sensu, cu înțelesul de structuri organizatorice de specialitate ale Camerei Deputaților.
39.
Potrivit dispozițiilor
art. 64 alin. (1) din Constituție , organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu, astfel că hotărârea criticată a fost emisă în temeiul autonomiei organizatorice de care beneficiază Camera Deputaților, în componenta funcțională și bugetară a acestei autonomii. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa principiul constituțional al autonomiei regulamentare a Parlamentului permite și totodată impune fiecărei Camere să stabilească norme proprii de organizare și de funcționare în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor, însă acestea nu pot să fie contrare reglementărilor cuprinse în Constituție, iar autoritatea legislativă nu poate adopta proceduri contrare
Legii fundamentale , și aceasta nici măcar pentru un caz singular și special (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 104 din 11 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 16 mai 2001).
40.
Analizând conținutul normativ al hotărârii criticate, Curtea reține că aceasta prevede următoarele: reducerea cu 240 a numărului de posturi alocat compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților (art. 1 și anexele nr. 1 și 2), desființarea posturilor alocate la cabinetele președinților comisiilor permanente și a câte unui post de la Cancelaria președintelui și de la fiecare cabinet de vicepreședinte al Camerei Deputaților (art. 2), eliberarea din funcție a unui secretar general adjunct (art. 3), desființarea posturilor alocate compartimentului Secretar general adjunct 3, a posturilor de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, în temeiul
art. 78 din Legea nr. 7/2006
privind statutul funcționarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009, a posturilor de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară și a posturilor vacante de execuție de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1 (art. 4), încetarea raporturilor de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcții de conducere care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară (art. 5), aplicarea prevederilor legale privind încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în
Legea nr. 7/2006 , respectiv în
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu privire la eliberarea din funcție, respectiv la încetarea contractelor individuale de muncă (art. 6), solicitarea acordării pensiei în temeiul
sau al
privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, de către persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare, în termen de 10 zile de la data adoptării hotărârii (art. 7), reluarea activității de către personalul care are raportul de serviciu suspendat la cerere, pentru interese personale (art. 8), raportarea numărului de posturi disponibile la numărul personalului din compartimentele prevăzute în anexa nr. 1, în termen de 45 de zile de la data adoptării hotărârii, iar, în situația în care numărul de posturi disponibile este mai mic decât numărul de personal, salariații respectivi vor fi supuși unei evaluări profesionale, pe baza unei proceduri aprobate de Camera Deputaților la propunerea Biroului permanent și în urma căreia salariații vor fi reîncadrați pe posturile disponibile până la concurența numărului de posturi rămase după reducere (art. 9), supunerea aprobării plenului Camerei Deputaților a structurii organizatorice și a statului de funcții ale serviciilor Camerei Deputaților, după aducerea la îndeplinire a prevederilor hotărârii (art. 10), numărul de posturi de redus din compartimentele din serviciile Camerei Deputaților (anexa nr. 1) și numărul de posturi alocate comisiilor parlamentare (anexa nr. 2).
41.
Așadar, prin hotărârea criticată, Camera Deputaților - în calitatea sa de angajator - dispune o reducere a numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile sale, aceasta constituind și temeiul juridic pentru: eliberarea din funcție a unui secretar general adjunct, desființarea posturilor alocate compartimentului Secretar general adjunct 3, a posturilor de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, în temeiul
art. 78 din Legea nr. 7/2006 , a posturilor de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară și a posturilor vacante de execuție de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1, pentru încetarea raporturilor de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcții de conducere care beneficiază de pensie de serviciu, pensie în sistemul public sau pensie militară, pentru solicitarea acordării pensiei în temeiul
sau al
Legii nr. 360/2023 , de către persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare, pentru reluarea activității de către personalul care are raportul de serviciu suspendat la cerere și pentru evaluarea profesională care se va realiza pe baza unei proceduri aprobate de Camera Deputaților la propunerea Biroului permanent.
42.
Trecând la analiza propriu-zisă a criticilor de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (3) , autorii sesizării susțin, în esență, pe de-o parte, că
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
nu respectă principiile statului de drept, deoarece nu precizează în conținutul său niciun temei juridic, nu este motivată în baza unei analize care să justifice temeinicia măsurilor propuse și nu este sprijinită pe o notă de fundamentare sau o expunere a situației concrete de fapt sau de drept, fiind emisă prin exces de putere și deturnarea puterii. Pe de altă parte, susțin că hotărârea criticată contravine caracterului de stat social al statului român.
43.
Cu privire la aceste critici, Curtea reține că, astfel cum a constatat prin
Decizia nr. 156 din 6 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 5 iunie 2020, paragraful 44, potrivit principiului autonomiei regulamentare, Parlamentul își stabilește organizarea și desfășurarea propriei activități, respectându-se, firește, normele constituționale aplicabile în astfel de situații ( Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, sau
Decizia nr. 85 din 13 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, paragraful 67). Autonomia regulamentară constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice și poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreționar, abuziv, cu încălcarea atribuțiilor constituționale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfășurarea activităților parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale forului legislativ și trebuie interpretate și aplicate cu bună-credință și în spiritul loialității față de Legea fundamentală ( Decizia Curții Constituționale nr. 209 din 7 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, sau
Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015, paragraful 38). Totodată, la paragrafele 45 și 46 ale
Deciziei nr. 156 din 6 mai 2020 , precitată, Curtea a stabilit că, în virtutea principiului autonomiei regulamentare a Parlamentului, consacrat de
art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituție , orice reglementare privind organizarea și funcționarea Camerei Deputaților/Senatului, care nu este prevăzută de Constituție, poate și trebuie să fie stabilită prin regulamentul propriu. Prin urmare, Camera Deputaților/Senatul este suverană/suveran în a adopta măsurile pe care le consideră necesare și oportune pentru buna organizare și funcționare a sa (a se vedea
Decizia Curții Constituționale nr. 667 din 18 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 7 iunie 2011). Textul Constituției nu stabilește nici procedura de desfășurare a ședințelor Camerelor Parlamentului și nici nivelul de detaliere a normelor regulamentare, astfel încât, deși este de dorit ca acestea să cuprindă prevederi cât mai exhaustive, o asemenea chestiune ține de opțiunea respectivei Camere a Parlamentului.
44.
Pornind de la această jurisprudență referitoare la principiul autonomiei parlamentare și ținând cont de dispozițiile
art. 64 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu, iar resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea, hotărârea criticată a fost emisă în temeiul autonomiei organizatorice de care beneficiază Camera Deputaților, ca o componentă funcțională și bugetară a autonomiei parlamentare, Camera Deputaților fiind singura în măsură să decidă orice măsuri de ordin organizatoric care vizează activitatea serviciilor sale. Așa cum este precizat în Memorandumul intern nr. 65 din 29 ianuarie 2025 privind măsuri de reorganizare și eficientizare a activității serviciilor Camerei Deputaților, act depus la dosar de autorii sesizării de neconstituționalitate, hotărârea Camerei Deputaților privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile sale a fost determinată de necesitatea reducerii cheltuielilor de organizare și funcționare a autorității legiuitoare. Totodată, în punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților se precizează că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2024
privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice pentru fundamentarea bugetului general consolidat pe anul 2025, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1334 din 31 decembrie 2024, prevede, în preambulul acesteia, că România trebuie să pună în aplicare în mod riguros măsurile necesare pentru corectarea deficitului bugetar excesiv, dar și că România și-a asumat o traiectorie de reducere a deficitului bugetar, iar în acest context sunt necesare o serie de măsuri pentru reducerea ponderii cheltuielilor publice în PIB. De asemenea, Biroul permanent al Camerei Deputaților arată că, ținând cont de limitarea resurselor bugetare, de rapoartele anuale cu privire la activitatea desfășurată de către fiecare compartiment întocmite și depuse de către personalul cu funcții de conducere din cadrul serviciilor Camerei Deputaților, în temeiul prevederilor
art. 33 alin. (1) lit. l) din Regulamentul
de organizare și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților, aprobat prin
Decizia Biroului permanent al Camerei Deputaților nr. 5/2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 22 februarie 2019, cât și de imperativul asigurării bunei funcționări a activității de legiferare, a securității și siguranței în incinta instituției și a securității juridice a obligațiilor pe care Camera Deputaților trebuie să le ducă la îndeplinire conform angajamentelor sale și actelor jurisdicționale care o obligă la plata, inclusiv retroactiv, a unor măsuri de asigurări și asistență socială, au fost reduse cheltuielile pe toate palierele de finanțare.
45.
Problema dedusă soluționării Curții Constituționale, și anume dacă aceste aspecte, impuse de rațiuni de eficientizare a activității și de reducere a cheltuielilor, pot constitui motive temeinic justificate pentru reducerea numărului de posturi din serviciile Camerei Deputaților nu poate reprezenta o reală critică de constituționalitate asupra căreia Curtea să se pronunțe, ci reprezintă un aspect de oportunitate asupra căruia poate decide doar Camera Deputaților, singura îndreptățită să decidă orice măsuri de ordin organizatoric care vizează activitatea serviciilor sale, în temeiul autonomiei sale organizatorice. Prin urmare, Curtea Constituțională nu se poate pronunța cu privire la oportunitatea adoptării măsurii reducerii numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților.
46.
Referitor la încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (5) , se susține, în esență, că
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025 , care are ca titlu și ca obiect de reglementare reducerea numărului de posturi, este incorectă sub aspectul legislației aplicabile și imprecisă, sub aspectul tehnicii legislative, deoarece, potrivit
art. 10 din aceasta , după aducerea la îndeplinire a prevederilor acestei hotărâri, Biroul permanent al Camerei Deputaților va supune aprobării plenului Camerei Deputaților structura organizatorică și statul de funcții ale serviciilor Camerei Deputaților, inversându-se operațiunile, făcând nulă de drept întreaga procedură, pentru că reorganizarea nu există. Mai mult, din conținutul său, nu rezultă în ce măsură sunt respectate prevederile
art. 391 alin. (3) din Codul administrativ .
47.
Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că nicio dispoziție de lege și, cu atât mai mult, nicio dispoziție constituțională nu stabilește etapele procedurii de reducere a numărului de posturi din serviciile Camerei Deputaților. Prin urmare, decizia unei astfel de reorganizări a activității prin reducerea numărului de posturi este la latitudinea Camerei Deputaților, evident dacă sunt respectate condițiile prevăzute de lege.
are o singură referire la reducerea personalului, stabilind, în
art. 66 alin. (1) lit. a) , că secretarul general al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, va dispune eliberarea din funcție prin ordin, care se comunică funcționarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile acestuia, în situația reducerii personalului, ca urmare a reorganizării activității, prin desființarea postului ocupat de funcționarul public parlamentar. Prin urmare, susținerile autorilor sesizării privind inversarea procedurilor prevăzute de lege sunt neîntemeiate.
48.
În ceea ce privește criticile autorilor sesizării referitoare la nerespectarea prevederilor
art. 391 alin. (3) din Codul administrativ , Curtea reține că acestea nu vizează conținutul hotărârii criticate, ci se referă, în realitate, la structura organizatorică a serviciilor Camerei Deputaților și la statul de funcții, care, potrivit art. 10 din hotărârea criticată, urmează să se aprobe de plenul Camerei Deputaților, la propunerea Biroului permanent, după ducerea la îndeplinire a prevederilor hotărârii criticate. Prin urmare, aceste critici nu pot fi primite.
49.
Referitor la încălcarea prevederilor
art. 9 din Constituție
privind rolul sindicatelor, se susține, în esență, că principiul dialogului social a fost ab initio nesocotit, deoarece nu a existat nicio consultare sau negociere reală între angajator și reprezentanții Sindicatului Funcționarilor Publici Parlamentari, astfel cum statuează imperativ
privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022.
50.
În ceea ce privește această susținere, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la rolul sindicatelor, Constituția garantează posibilitatea nelimitată a angajaților de a se asocia în sindicate și rolul sindicatelor de apărare a drepturilor și de promovare a intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi, fără a prevedea posibilitatea nelimitată a sindicatelor de a participa în orice condiții la negocierile ce privesc contractele colective de muncă. Acest din urmă drept este garantat, însă exercitarea sa se face în condițiile legii, ceea ce înseamnă că legiuitorul este competent să stabilească proceduri, condiții și exigențe în ceea ce privește activitatea sindicală, cu condiția să nu afecteze substanța prevederilor
art. 9
și ale
art. 40 alin. (1) din Constituție
(a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 24 din 24 ianuarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 7 februarie 2013, sau
Decizia nr. 125 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 22 mai 2020, paragraful 15).
51.
Curtea constată că, potrivit
art. 31 alin. (2) din Legea nr. 367/2022 , informarea și consultarea angajaților reprezentați conform legii, cu privire la deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de muncă, se fac după cum urmează: „a) angajatorii vor iniția și finaliza procesul de informare și consultare a angajaților/lucrătorilor, înainte de implementarea deciziilor respective, pentru a permite acestora să formuleze propuneri pentru protecția drepturilor angajaților/lucrătorilor; b) în cazul în care angajații/lucrătorii consideră că există o amenințare la adresa locurilor de muncă, procesul de informare și consultare va începe la cererea scrisă a acestora, în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării; c) în vederea pregătirii consultării, angajatorii au obligația să transmită, în baza unei solicitări, angajaților/lucrătorilor informațiile necesare pentru a permite examinarea problemei în mod adecvat.“
52.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că informarea și consultarea angajaților au drept premisă existența unor raporturi de muncă, plasate, la rândul lor, în sfera de protecție a dreptului la muncă, drept consacrat de
art. 41 alin. (1) din Constituție . În consecință, obligația legiuitorului de a institui măsuri concrete de informare și consultare a angajaților vizează, din punct de vedere temporal, perioada cuprinsă între începerea și încetarea raporturilor de muncă, astfel încât în tot acest interval de timp angajatorul trebuie să se manifeste activ în îndeplinirea cu bună-credință a acestora. Rezultă că atât informarea, cât și consultarea angajaților nu pot fi calificate decât ca fiind măsuri care protejează partea aflată pe o poziție de inferioritate din punct de vedere economic în relațiile sociale de muncă și, îndeosebi, în raporturile sale cu angajatorul. Așadar, Curtea a constatat că informarea și consultarea angajaților reprezintă veritabile măsuri de protecție socială a muncii (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 22, sau
Decizia nr. 218 din 10 aprilie 2024 , publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 523 din 5 iunie 2024, paragraful 22).
53.
Având în vedere acestea, Curtea reține că, potrivit
Legii nr. 367/2022 , informarea și consultarea angajaților se realizează înainte de „implementarea“ deciziei/hotărârii de reducere a posturilor luate de angajator. Or,
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
nu interzice informarea și consultarea angajaților cu privire la măsurile luate, ci dispune cu privire la măsuri de reducere a numărului de posturi, reglementând, în art. 2-7, desființarea unor posturi (inclusiv a posturilor de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, a posturilor de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie și a posturilor vacante de execuție de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1), încetarea raporturilor de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcții de conducere care beneficiază de pensie, instituirea obligației persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare de a solicita acordarea pensiei, precum și reluarea activității de către personalul care are raportul de serviciu suspendat la cerere. Astfel, după aplicarea acestor prevederi, se va raporta numărul de posturi disponibile la numărul personalului din compartimentele prevăzute în anexa nr. 1 la hotărârea criticată, iar, în situația în care numărul de posturi disponibile este mai mic decât numărul de personal, salariații respectivi vor fi supuși unei evaluări profesionale, a cărei procedură se aprobă de Camera Deputaților la propunerea Biroului permanent. Ulterior, potrivit art. 10 din hotărârea criticată, Biroul permanent al Camerei Deputaților va supune aprobării plenului Camerei Deputaților structura organizatorică și statul de funcții ale serviciilor Camerei Deputaților.
54.
Analiza modalității concrete în care se realizează procesul de informare și consultare a angajaților înainte de implementarea deciziilor angajatorului cu privire la raporturile de muncă sau de serviciu constituie o problemă de aplicare a legii la cazuri concrete, iar nu o problemă de constituționalitate a hotărârii Camerei Deputaților prin care se dispune reducerea numărului de posturi din serviciile sale. De altfel, în punctul de vedere transmis de Biroul permanent al Camerei Deputaților se precizează că, la data de 28 ianuarie 2025, a avut loc o întâlnire cu reprezentanții instituției și cu reprezentanții Sindicatului Funcționarilor Publici din Camera Deputaților, reprezentativ la nivel de unitate. Faptul că acest reprezentant a refuzat semnarea procesului-verbal al acestei întâlniri nu poate conduce la neconstituționalitatea hotărârii criticate.
55.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor
art. 16 alin. (1)(3) din Constituție , se susține, în esență, pe de o parte, că
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
este discriminatorie în raport cu modul diferit de aplicare a reglementării în ceea ce privește funcția publică parlamentară specifică - care este și trebuie să rămână o funcție publică de carieră - și personalul de la grupurile parlamentare - funcție publică mai degrabă politică, iar, pe de altă parte, că reducerea numărului de posturi și restructurarea serviciilor Camerei Deputaților se realizează pe baza unor criterii neclare și potențial discriminatorii, fără o evaluare profesională obiectivă.
56.
Referitor la această critică, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea
Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, contrar susținerilor autorilor sesizării, din analiza conținutului
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025 , reiese că aceasta nu instituie diferențe de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii a funcționarilor publici parlamentari, al căror statut este reglementat prin
57.
Referitor la critica potrivit căreia reducerea numărului de posturi și restructurarea serviciilor Camerei Deputaților se realizează pe baza unor criterii neclare și potențial discriminatorii, fără o evaluare profesională obiectivă, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel,
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
prevede, în art. 2-7, reducerea numărului de posturi, după cum urmează: desființarea posturilor alocate la cabinetele președinților comisiilor permanente și a câte unui post de la Cancelaria președintelui și de la fiecare cabinet de vicepreședinte al Camerei Deputaților) (art. 2); eliberarea din funcție a unui secretar general adjunct (art. 3); desființarea posturilor alocate compartimentului Secretar general adjunct 3, a posturilor de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată, care continuă activitatea după împlinirea vârstei de pensie, a posturilor de execuție ocupate de persoanele încadrate pe durată nedeterminată care beneficiază de pensie (de serviciu, în sistemul public sau militară) și a posturilor vacante de execuție de la compartimentele prevăzute în anexa nr. 1) (art. 4); încetarea raporturilor de serviciu ale personalului încadrat pe durată nedeterminată în funcții de conducere care beneficiază de pensie (art. 5). Analizând prevederile hotărârii criticate, Curtea constată că acestea instituie criterii clare și care nu conțin vreo discriminare între persoane aflate în aceeași situație juridică. În urma aplicării acestor criterii, dacă numărul de posturi disponibile din compartimentele prevăzute în hotărârea criticată este mai mic decât numărul de personal, salariații respectivi vor fi supuși unei evaluări profesionale, a cărei procedură se aprobă de Camera Deputaților la propunerea Biroului permanent, ceea ce nu instituie nici privilegii și nici discriminări de natură să contravină prevederilor constituționale ale
art. 16 .
58.
Referitor la încălcarea
art. 41 din Constituție , autorii sesizării susțin că hotărârea criticată a fost votată fără o dezbatere adecvată și fără o fundamentare detaliată a necesității și impactului restructurării, că nu s-au respectat procedurile de consultare cu reprezentanții sindicatelor și ai angajaților și că reorganizarea s-a realizat cu încălcarea prevederilor
art. 518 din Codul administrativ .
59.
Cu privire la critica referitoare la procedura de vot, Curtea constată că, potrivit mențiunii finale din cuprinsul
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025 , aceasta a fost adoptată în ședința din 5 februarie 2025, cu votul majorității deputaților prezenți, respectând astfel prevederile
art. 76 alin. (2) din Constituție .
60.
Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor
art. 518 (cu denumirea marginală Reorganizarea autorității sau instituției publice) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 , Curtea constată că în cadrul structurilor de specialitate ale Camerei Deputaților sunt numiți funcționari publici parlamentari care, potrivit
art. 2 din Legea nr. 7/2006 , au un statut special, conferit de atribuțiile și răspunderile ce le revin, în scopul realizării prerogativelor constituționale ale Parlamentului. Potrivit
art. 4 alin. (1) din aceeași lege , funcția publică parlamentară este o funcție publică specifică de carieră, autonomă, iar
art. 5 din aceeași lege
prevede că raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile
Legii nr. 7/2006 . Pe lângă funcționarii publici parlamentari, persoanele care desfășoară activități de specialitate la Cancelaria președintelui, la cabinetele membrilor Biroului permanent, la cabinetele președinților comisiilor permanente, la cabinetele liderilor grupurilor parlamentare și la grupurile parlamentare pot fi încadrate ca personal contractual, potrivit
art. 5 alin. (3) din Legea nr. 7/2006 . De asemenea, personalul din structurile Parlamentului care desfășoară activități administrative, de gospodărire, investiții, întreținere-reparații și de deservire este încadrat în muncă prin contract individual de muncă, potrivit Codului muncii.
61.
Analizând conținutul dispozițiilor
Legii nr. 7/2006 , Curtea constată că regulile aplicabile raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari sunt guvernate de
Legea nr. 7/2006 , iar regulile aplicabile raporturilor de muncă ale personalului contractual sunt guvernate de
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii . Potrivit
art. 66 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 7/2006 , secretarul general al Camerei Deputaților sau Senatului, după caz, va dispune eliberarea din funcție prin ordin, care se comunică funcționarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, „pentru motive neimputabile acestuia, în următoarele cazuri: a) reducerea personalului, ca urmare a reorganizării activității, prin desființarea postului ocupat de funcționarul public parlamentar;“. Totodată,
art. 97 din Legea nr. 7/2006
prevede că aceasta se completează în mod corespunzător cu prevederile
privind Statutul funcționarilor publici, însă
a fost abrogată de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ.
62.
Cu privire la critica ce vizează nerespectarea dispozițiilor din
Codul administrativ , dispoziții care s-ar aplica, în opinia autorilor sesizării, și funcționarilor publici parlamentari, Curtea constată că, potrivit
art. 380 , cu denumirea marginală Statutele speciale din Codul administrativ, pot beneficia de statute speciale funcționarii publici din cadrul structurilor de specialitate ale Parlamentului României.
63.
Prin urmare, referitor la statutul funcționarului public parlamentar,
este lege specială în raport cu Codul administrativ, lege generală, iar raportul dintre ele este unul de tip lege generală - lege specială, fiind guvernat de principiul general de drept specialia generalibus derogant, ceea ce înseamnă că excepțiile sunt cele prevăzute în legea specială și sunt aplicate strict în ceea privește situațiile expres determinate în aceasta, urmând ca legea generală - sau dreptul comun, lato sensu - să se aplice tuturor celorlalte cazuri. În virtutea principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală, iar o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială, care este de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens, și prevederile
art. 15 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare).
64.
Așadar, aplicabilitatea dispozițiilor privind statutul funcționarilor publici cuprinse în Codul administrativ la situația funcționarilor publici parlamentari nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare sistematică a
prin raportare la economia altor acte normative (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1157 din 20 decembrie 2023, paragraful 77). De altfel, așa cum a reținut Curtea prin
Decizia nr. 317 din 13 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006, serviciile Senatului (mutatis mutandis, și ale Camerei Deputaților) nu sunt organe ale administrației publice, ci structuri economico-administrative cu sarcina de a asigura buna funcționare a acestuia.
65.
Curtea mai constată că hotărârea criticată este un act normativ care stabilește cadrul de organizare a structurilor administrative ale Camerei Deputaților, însă măsurile pe care le reglementează vor fi în final executate în concret, prin acte administrative individuale. În vederea asigurării dreptului efectiv de acces liber la justiție, persoanele care se consideră vătămate de aceste acte administrative individuale pot formula acțiuni la instanța judecătorească, aceasta fiind singura competentă să verifice legalitatea actului administrativ individual prin raportare la aspectele de legalitate care rezultă din analiza cadrului legislativ în vigoare.
66.
În ceea ce privește încălcarea
art. 73 alin. (3) lit. j)
și
p) din Constituție , Curtea reține că, potrivit acestor norme constituționale, „Prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcționarilor publici; [...] p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială;“.
67.
În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19). Totodată, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că, în cazul tuturor categoriilor de personal al căror statut trebuie reglementat, potrivit Constituției, prin lege organică, aspectele esențiale referitoare la ocuparea posturilor trebuie reglementate prin lege organică, iar nu prin acte administrative cu caracter inferior legii (a se vedea,
Decizia nr. 725 din 13 decembrie 2023 , precitată, paragraful 73). Având în vedere această jurisprudență, Curtea constată că hotărârea criticată dispune reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților, fără să instituie norme privind aspectele generale ale statutului funcționarului public parlamentar, aceste norme fiind reglementate de
Legea nr. 7/2006 , astfel că hotărârea criticată nu contravine dispozițiilor
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție .
68.
Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile
art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție , Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că aceste dispoziții constituționale vizează acele norme juridice care reglementează principii generale referitoare la raporturile de muncă (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 648 din 14 decembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1219 din 19 decembrie 2022). Or, ținând cont de această jurisprudență, Curtea constată că hotărârea criticată privește reducerea numărului de posturi din serviciile Camerei Deputaților, fără a reglementa norme/principii generale referitoare la raporturile de muncă, domeniu rezervat de Constituție legii organice. Așadar, critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile
art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție
este neîntemeiată.
69.
În final, Curtea reține, pe de o parte, referitor la invocarea
art. 54 din Constituție
privind fidelitatea față de țară, că autorii sesizării nu precizează motivele de neconstituționalitate a hotărârii criticate prin raportare la norma constituțională invocată, astfel că această critică este nemotivată.
70.
Pe de altă parte, cu privire la critica potrivit căreia actele administrative pregătitoare
Hotărârii Camerei Deputaților nr. 9/2025
nu conțin viza serviciului juridic sau viza direcției financiar-contabile, pentru a justifica temeinicia și legalitatea reducerii de personal, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece nu vizează obiectul sesizării de neconstituționalitate, ci un memorandum adoptat de Biroul permanent al Camerei Deputaților, act care, potrivit Constituției și
art. 27 din Legea nr. 47/1992 , nu poate forma obiect al controlului de constituționalitate.
71.
Pentru considerentele arătate, în temeiul
art. 146 lit. l)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 11 alin. (1) lit. A.c) , al
art. 27 alin. (1)
și al
art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată de 75 de deputați și constată că
Hotărârea Camerei Deputaților nr. 9/2025
privind reducerea numărului de posturi alocate compartimentelor din serviciile Camerei Deputaților este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică președintelui Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 martie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.