Decizia nr. 149/2000

Lucian Mihai - președinte

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Elena Rusu, Ioan Rusu și Dorel Rusu în Dosarul nr. 6.513/1999 al Curții de Apel Alba Iulia Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc toate părțile (autorii excepției și Gheorghe Rusu). Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 6.513/1999, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Rusu, Ioan Rusu și Dorel Rusu cu ocazia soluționării recursului introdus împotriva Deciziei civile nr. 1.352 din 20 septembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Sibiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

modifica o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă, dar, nefiind încă aprobate prin lege de către Parlament, nu mai sunt în vigoare și, în consecința, trebuie declarate neconstituționale. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții legale contravin prevederilor art. 107 alin. (3) și ale art. 114 din Constituție. De asemenea, se susține ca decizia recurată "trebuie comunicată conform reglementării anterioare

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 , cu considerentele și dispozitivul împreună și nu separat".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă, exprimandu-și opinia, apreciază excepția ca fiind nefondata, deoarece

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

nu contravine dispozițiilor art. 107 alin. (3) și ale art. 114 din Constituție. De asemenea, instanța de judecată arata ca "Guvernul a fost abilitat sa adopte ordonanța respectiva conform

art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997 , iar efectele acestei ordonanțe s-au produs de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, când ordonanța a intrat în vigoare".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția ca fiind neîntemeiată și arata ca asupra constituționalității prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 61/1999, statuand ca dispozițiile acestei ordonanțe sunt constituționale. Considerarea dispozițiilor Codului de procedura civilă ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi. În ceea ce privește perimarea ordonanțelor neaprobate de Parlament, se precizează că nu exista nici o dispoziție constituțională care să stabilească un anumit termen pentru dezbaterea și aprobarea acestora de către Parlament.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate se referă la dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate dispozițiile acestei ordonanțe modifica o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă, ceea ce contravine prevederilor art. 107 alin. (3) și ale art. 114 din Constituție. De asemenea, se considera ca, deoarece nu au fost încă aprobate prin lege de către Parlament, dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare și, în consecința, trebuie declarate neconstituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

au mai fost supuse controlului sau. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, și prin Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 28 martie 2000, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

a fost respinsă. Pentru a ajunge la aceasta soluție Curtea a reținut, în esenta, ca, potrivit sistemului Constituției din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituționale, iar nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituție prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat și în celelalte articole din Constituție în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi.

Considerentele și soluția din deciziile citate sunt valabile și în cauza de fața, neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

În ceea ce privește susținerea ca "ordonanțele Guvernului au caracter tranzitoriu, interimar", astfel că nu ar mai fi în vigoare dacă nu sunt aprobate de Parlament, Curtea nu o poate retine, deoarece, potrivit art. 114 alin. (3) din Constituție, ordonanțele rămân fără efect numai dacă nu sunt supuse aprobării Parlamentului până la împlinirea termenului stabilit prin legea de abilitare.

Asa fiind, nu se poate retine ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

infrang prevederile constituționale ale art. 107 alin. (3) și ale art. 114, întrucât ordonanța criticata a fost emisă și, ulterior, supusă aprobării Parlamentului în limitele și în condițiile stabilite prin

Legea nr. 221/1997

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Elena Rusu, Ioan Rusu și Dorel Rusu în Dosarul nr. 6.513/1999 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2000.