Decizia nr. 492/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Gabriela-Lenuța Dimitriu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Georgel Claudiu Fanea în Dosarul nr. 10.483/296/2020 al Judecătoriei Satu Mare - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.113D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.285D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Vasile Silaghi în Dosarul nr. 9.333/296/2020 al Tribunalului Satu Mare - Secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.285D/2021 la Dosarul nr. 2.113D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care formulează concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că asupra textului de lege criticat Curtea s-a mai pronunțat în același sens. Cu titlu exemplificativ, invocă

Decizia nr. 282 din 23 mai 2013 ,

Decizia nr. 228 din 15 aprilie 2014

și

Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019 , arătând că cele reținute de Curtea Constituțională prin aceste decizii sunt aplicabile și în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 8 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.483/296/2020, Judecătoria Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Georgel Claudiu Fanea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții pentru care au fost dispuse sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

8.

Prin Încheierea din 22 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.333/296/2020, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Silaghi într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții pentru care au fost dispuse sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că textul de lege criticat, care prevede suspendarea dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, reprezintă o restrângere a dreptului de a conduce, iar, potrivit

art. 53 alin. (1) din Constituție , restrângerea exercitării unui drept se poate face numai prin lege, nu și printr-o ordonanță de urgență a Guvernului.

10.

În ceea ce privește neconstituționalitatea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

în integralitatea sa, autorii excepției consideră că aceasta încalcă prevederile

art. 1 alin. (3)

-

(5) din Constituție , având în vedere că adoptarea în regim de urgență a unor norme care limitează sau restrâng dreptul de a conduce și lipsa situației extraordinare care a determinat adoptarea acestei ordonanțe echivalează cu intruziunea nejustificată și nefondată a puterii executive în atribuțiile puterii legislative. De asemenea, autorii excepției susțin că textele criticate încalcă dispozițiile

art. 53 din Constituție , întrucât dispozițiile ordonanței de urgență criticate nu prevăd criteriile în baza cărora se individualizează sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Astfel, în lipsa existenței unor proceduri clare și previzibile în cuprinsul ordonanței criticate, au fost eludate atribuțiile Parlamentului de a fi singura autoritate care poate dispune restrângerea unor drepturi, împrejurare ce contravine principiului statului de drept reglementat de dispozițiile

art. 1 alin. (3)-(5) din Legea fundamentală . Autorii consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

încalcă prevederile

art. 115 alin. (4)

și

(6) din Constituție , întrucât nu a fost motivată și nici justificată situația extraordinară sau urgența care să îndreptățească Guvernul să adopte ordonanța contestată, care prin conținutul său prevede o serie de măsuri restrictive de drepturi, suspendarea/anularea dreptului de a conduce, context de natură a afecta și dreptul de deplasare sau dreptul la muncă.

11.

Judecătoria Satu Mare - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Subliniază că restrângerea drepturilor invocate de autor nu intervine automat, ci ca sancțiune aplicată în urma nerespectării unor norme ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice și nu se referă la un drept fundamental prevăzut în

Constituție . Totodată, la momentul adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

erau incidente prevederile

art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită , care nu impuneau existența caracterului urgent în adoptarea ordonanței.

12.

Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, textele criticate fiind în acord cu principiile constituționale referitoare la drepturile și libertățile fundamentale.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 102 alin. (3) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare. Referitor la stabilirea obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea reține argumentele statuate cu valoare de principiu în jurisprudența sa, în sensul că, în exercitarea controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional trebuie să țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006,

Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, și

Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). Tot potrivit celor reținute în jurisprudența sa, Curtea reține că determinarea obiectului excepției de neconstituționalitate este o operațiune care, pe lângă existența unor condiționări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita și o apreciere obiectivă a Curții Constituționale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepției. O atare concepție se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituționalitate exercitat pe cale de excepție ( Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 , precitată). Așadar, având în vedere motivarea autorilor, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie prevederile

art. 102 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în ansamblul său. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Constituie contravenție și se sancționează cu (...) aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.“

17.

Autorii excepției consideră că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)-(5)

privind statul român, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, ale

art. 25

referitoare la libera circulație, ale

art. 41

privind dreptul la muncă, ale

art. 53

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 115 alin. (4)

și

(6)

privind condițiile adoptării și limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că atât asupra dispozițiilor

art. 102 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, cât și asupra ordonanței, în ansamblul său, s-a mai pronunțat din perspectiva unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, spre exemplu, prin

Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 9 octombrie 2019, și

Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 25 ianuarie 2018, decizii prin care a constatat constituționalitatea acestora.

19.

Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate cu privire la

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în integralitatea sa, prin

Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019 , precitată, paragrafele 27-28, Curtea a constatat netemeinicia acestora, reținând că analiza susținerilor referitoare la respectarea cerințelor constituționale privind adoptarea ordonanței de urgență trebuie făcută în lumina prevederilor constituționale în vigoare la data adoptării ordonanței de urgență. Curtea a mai observat că, din expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței criticate, rezultă îndeplinirea dublei condiții prevăzute de

art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită , și anume existența cazului excepțional și a urgenței. Concluzia se desprinde din precizările făcute de Guvern în sensul că „amplificarea continuă a fenomenului infracțional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic și mai complex, a reclamat soluții viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancțiunilor penale, iar, pe de altă parte, prin incriminarea ca infracțiuni a unor noi fapte“. Totodată, promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulației pe drumurile publice sub forma unei ordonanțe de urgență „a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi și în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relațiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecințe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile țării. Promovarea în regim de urgență este determinată, nu în ultimul rând, și de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislației românești cu aquis-ul comunitar“. Cât privește susținerea referitoare la necesitatea motivării urgenței în cuprinsul ordonanței, dispozițiile

art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită , la care se raportează și în prezenta cauză controlul de constituționalitate, nu obligau la aceasta, astfel cum stabilesc în prezent prevederile

art. 115 din Constituția României, republicată .

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Cu privire la critica de neconstituționalitate în raport cu

art. 53 din Constituție , Curtea reține că autorii invocă faptul că suspendarea exercitării dreptului de a conduce orice autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile reprezintă o restrângere a unui drept, iar, potrivit

art. 53 alin. (1) din Constituție , restrângerea exercitării unui drept se poate face numai prin lege, nu și printr-o ordonanță de urgență a Guvernului. Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reținută.

22.

Prin

Decizia nr. 666 din 24 octombrie 2017 , precitată, paragraful 14, Curtea Constituțională a statuat că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulație, drept fundamental consacrat de

art. 25 din Constituție

(a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 1420 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009). Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 90 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a

art. 53 din Constituție , care are în vedere restrângerea exercițiului unui drept sau al unor libertăți de natură constituțională. Astfel, dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de

Constituție , prin receptarea sa din

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice , nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. Dispozițiile

art. 53 din Constituție , invocate în motivarea excepției, se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de

Constituție , în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, este de observat că

alin. (1) al art. 53

prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor. În concluzie, Curtea constată că nu se poate reține încălcarea

art. 53 din Constituție , această normă nefiind incidentă.

23.

De asemenea, prin

Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019 , precitată, paragrafele 21 și 22, Curtea a reținut că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală a amenzii, precum și a uneia sau a mai multor sancțiuni complementare nu este de natură să pună în discuție incidența prevederilor constituționale ale

art. 53 , aceste măsuri coercitive având drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise. Prin urmare,

art. 53 din Constituție

evocat se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de

Constituție , iar prevederile criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere.

24.

Așa fiind, Curtea reține că nu poate fi primită critica autorilor, întrucât dreptul de a conduce nu este parte a dreptului constituțional la liberă circulație, ci este un drept condiționat de respectarea normelor legale specifice, iar suspendarea permisului de conducere nu intră în sfera de protecție a libertății de circulație.

25.

În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor

art. 1 alin. (3)-(5)

referitoare la statul român, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale, obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, precum și a dispozițiilor

art. 41 din Constituție

privind dreptul la muncă, Curtea reține că aceste susțineri nu pot fi analizate pentru că nu sunt motivate, având în vedere că autorii excepției, deși le invocă formal, nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate. Aceștia nu argumentează în mod concret în ce constă pretinsa relație de contrarietate dintre textul legal criticat și norma constituțională invocată, în lipsa unei motivări nefiind permisă o analiză a fondului, motiv pentru care nu se poate constata nesocotirea vreunei norme fundamentale invocate.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Georgel Claudiu Fanea în Dosarul nr. 10.483/296/2020 al Judecătoriei Satu Mare - Secția civilă și de Vasile Silaghi în Dosarul nr. 9.333/296/2020 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 102 alin. (3) teza a doua lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secția civilă și Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 octombrie 2025.