Decizia nr. 666/2017

Articolul 101

alin. (3) :

(3)

Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

a)

nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

b)

nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public;

c)

nerespectarea regulilor de circulație la trecerea unei coloane oficiale sau intercalarea într-o astfel de coloană;

d)

circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.

12.

În susținerea excepției, autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

cu privire la valorile supreme ale statului român, respectiv la obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 11 alin. (2)

referitoare la apartenența la

dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament,

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 73 alin. (1) , potrivit cărora Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că dispozițiile

art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

stabilesc o serie de contravenții în materia circulației pe drumurile publice și sancțiunile corespunzătoare acestora, și anume amenda, ca sancțiune principală, textul criticat stabilind inclusiv aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pentru săvârșirea respectivelor fapte contravenționale, limitativ enumerate la

lit. a)-d) . În motivarea excepției, autorul acesteia susține că textul de lege criticat reglementează restrângerea exercițiului unui drept, însă nu prin lege, așa cum impune

art. 53 din Constituție , ci prin ordonanță de urgență, ceea ce contravine inclusiv

art. 1 alin. (3)

și

(5) ,

art. 11

și

art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală .

14.

Curtea Constituțională a arătat constant, în jurisprudența sa în materie, că dreptul de a conduce pe drumurile publice nu se poate confunda cu dreptul la liberă circulație, drept fundamental consacrat de

art. 25 din Constituție

(a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 18 decembrie 2009). Prin urmare, nici suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 60 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a

art. 53 din Constituție , care are în vedere restrângerea exercițiului unui drept sau al unor libertăți de natură constituțională. Astfel, prin

Decizia nr. 822 din 22 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010, Curtea a arătat că dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume: libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de

Constituție , prin receptarea sa din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. Dispozițiile

art. 53 din Constituție , invocate în motivarea excepției, se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de

Constituție , în timp ce normele legale criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, este de observat că

alin. (1) al art. 53

prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor. În concluzie, Curtea constată că nu se poate reține încălcarea

art. 53 din Constituție , această normă nefiind incidentă.

15.

Cât privește susținerea potrivit căreia restrângerea pretinsă este contrară

art. 53 , dar și

art. 73 alin. (1) din Constituție , deoarece nu este operată printr-o lege, ca act al Parlamentului, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reținută. În legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență (de exemplu,

Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998,

Decizia nr. 95 din 4 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 17 martie 2004,

Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005). Astfel, contrar susținerilor autorului excepției, ordonanțele de urgență pot reglementa inclusiv în domeniul rezervat, potrivit

art. 73 alin. (3) din Constituție , legii organice, cu respectarea strictă a condițiilor imperative și limitativ stabilite la

art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală . Prin urmare, nici din această perspectivă, nu poate fi reținută pretinsa încălcare a

art. 53

și nici a

art. 73 alin. (1) din Constituție .

16.

Pe cale de consecință, întrucât nu se poate constata nesocotirea vreunei norme fundamentale invocate, Curtea reține ca fiind neîntemeiate inclusiv susținerile privind nerespectarea prevederilor

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Constituție , referitoare la valorile supreme ale statului român, respectiv la principiul legalității, inclusiv în componenta sa referitoare la calitatea legii. Mai mult decât atât, autorul excepției nu formulează critici prin care să argumenteze pretinsa relație de contrarietate dintre textul legal criticat și norma constituțională invocată. Aceeași situație se constată și în cazul prevederilor art.

art. 11 alin. (2) din Constituție , pe care acesta s-a limitat doar să le invoce. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Iulian Munteanu în Dosarul nr. 924/838/2014 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale, în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2017.