Decizia nr. 280/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 și

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dănuț-Valerian Chirleșan în Dosarul nr. 4.224/245/2009 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.224/245/2009, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 și

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dănuț-Valerian Chirleșan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate prevăd cumulativ două sancțiuni pentru comiterea aceleiași fapte contravenționale, și anume atât aplicarea unei amenzi, cât și reținerea permisului de conducere, contravenind astfel prevederilor art. 25 și art. 53 din Constituție. De asemenea, reținerea permisului de conducere, respectiv suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul, încalcă dreptul la liberă circulație, iar cuantumul exagerat al amenzilor denaturează scopul moralizator al actului normativ prin procedee represive, încălcându-se astfel principiile art. 53 din Constituție. Se mai susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 20 din Constituție, cu raportare la art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece pentru aceeași contravenție sunt prevăzute două sancțiuni, respectiv amenda și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.

Judecătoria Iași consideră că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, cuprinse în art. 96 alin. (1)-(4) care reglementează sancțiunile contravenționale complementare, în art. 97 privind măsurile tehnico-administrative și în art. 100 alin. (3) care reglementează faptele ce constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, art. 25 - Libera circulație și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă, totodată, dispozițiile art. 20 din Constituție, cu raportare la art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, nu poate fi reținută încălcarea art. 25 din Constituție privind dreptul la liberă circulație, deoarece acesta nu are legătură cu textele de lege criticate. Dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, și anume libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituție, prin receptarea sa din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deține un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, se observă că textul constituțional se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

Referitor la susținerea prin care autorul excepției contestă reglementarea cumulativă a mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă, Curtea constată că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală - amenda și a uneia sau mai multor sancțiuni complementare, nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale, aceste sancțiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

În ceea ce privește art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat ca temei al criticilor de neconstituționalitate formulate, se constată că nu este incident în cauză principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, consacrat de acesta, vizând o altă ipoteză decât cea a textelor de lege criticate.

În același sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009,

Decizia nr. 667 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008,

Decizia nr. 287 din 11 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008,

Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, și

Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, prin care Curtea a statuat că aceste prevederi legale, criticate fie distinct, fie împreună cu alte dispoziții cuprinse în același act normativ, nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele care o fundamentează își mențin valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 și

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dănuț-Valerian Chirleșan în Dosarul nr. 4.224/245/2009 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2010.