Decizia nr. 511/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Cosmin Boncu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , excepție ridicată de Societatea Omnes Asistent în Brokeraj - S.R.L., cu sediul în comuna Brețcu, județul Covasna, în Dosarul nr. 948/119/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.308D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că este opțiunea legiuitorului să reglementeze funcționarea serviciului de salubritate în modul în care apreciază. Se mai arată că toate persoanele care își desfășoară activitatea într-o localitate beneficiază în cele din urmă de serviciul de salubritate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 948/119/2020, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Omnes Asistent în Brokeraj - S.R.L., cu sediul în comuna Brețcu, județul Covasna, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii instanței de fond prin care s-a respins cererea autoarei excepției de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Târgu Secuiesc de aprobare a taxei speciale de salubrizare și a regulamentului privind stabilirea acesteia.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

întrucât sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate și că acestea încalcă dreptul la informație și libertatea de exprimare.

6.

Se mai arată că din analiza definițiilor date termenilor „taxă“ și „impozit“ prin dispozițiile

art. 2 pct. 37, respectiv pct. 55 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și a practicii judiciare în materie rezultă că, deși textul actului normativ criticat face referire la o taxă, acesta instituie în fapt un impozit.

7.

Se afirmă că prin raportarea textului criticat la jurisprudența instanțelor, taxa specială prevăzută de norma criticată este datorată de persoanele fizice și juridice ca urmare a simplei apartenențe la comunitatea locală, nefiind necesar să se dovedească prestarea efectivă a serviciului de salubrizare pentru fiecare dintre persoanele care produc deșeuri. Astfel, legea nu conferă acestora dreptul de a opta între a utiliza sau nu serviciul de salubrizare comunitar.

8.

Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate nefiind contrare prevederilor constituționale invocate. Se arată că interpretarea și aplicarea textului de lege incident sunt atributul exclusiv al instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art.

26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 8 septembrie 2014.

13.

Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile criticate au fost modificate prin

art. II pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 133/2022

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2021

privind regimul deșeurilor, precum și a

Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 30 septembrie 2022, iar

Legea nr. 101/2006

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 12 octombrie 2023.

14.

Analizând actele dosarului, inclusiv notele scrise ale autoarei excepției, Curtea observă că aceasta critică dispozițiile

art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 101/2006

în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 133/2022 . Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

15.

Așa fiind, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile

art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 101/2006 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 133/2022 , care aveau următorul conținut: „(1) În funcție de natura activităților prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât și în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanțării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare prin: (...) c) taxe speciale, în cazul prestațiilor de care beneficiază individual fără contract.“

16.

Normele de referință invocate în motivarea excepției sunt dispozițiile

art. 1 alin. (5) cu privire la respectarea Constituției

și a legilor, ale

art. 30

- Libertatea de exprimare, precum și ale

art. 31

- Dreptul la informație.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 669 din 28 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 28 martie 2024, paragraful 17, a constatat că, potrivit dispozițiilor constituționale ale

art. 139 , impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, legiuitorul având dreptul exclusiv să stabilească impozitele datorate bugetului de stat, precum și cuantumul acestora.

18.

În legătură cu sediul materiei ce privește reglementarea taxelor speciale, prin

Decizia nr. 351 din 11 iulie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 19 septembrie 2024, paragrafele 13-16, 19 și 20, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 454 din Codul fiscal

stabilesc anumite impozite și taxe locale, care sunt: a) impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri; b) impozitul pe teren și taxa pe teren; c) impozitul pe mijloacele de transport; d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor; e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; f) impozitul pe spectacole; g) taxele speciale; h) alte taxe locale.

19.

De asemenea, Curtea a constatat că, în conformitate cu prevederile

art. 484 alin. (1) din Codul fiscal , pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, precum și pentru promovarea turistică a localității, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale. Totodată,

alin. (2) al art. 484 din Codul fiscal

menționează că domeniile în care consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Textul

alin. (3) al art. 484

prevede că taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.

20.

Tot prin decizia precitată, Curtea a reținut că, în concret, dispozițiile

art. 484 din Codul fiscal

sunt norme cu caracter general și prevăd posibilitatea instituirii unor taxe de către autoritățile locale, denumite de legiuitor speciale, în contextul în care aceste autorități locale prestează sau pun la dispoziția cetățenilor anumite servicii publice locale. Legiuitorul nu obligă în mod efectiv aceste autorități să le aplice pe plan local, ci lasă la aprecierea acestora posibilitatea instituirii, domeniile în care pot fi aplicate și cuantumul acestora fiind stabilite în conformitate cu prevederile

Legii nr. 273/2006 , cu modificările și completările ulterioare.

21.

Totodată, Curtea a considerat că în organizarea executării Codului fiscal, prin

art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, sunt aprobate norme metodologice de aplicare a acestuia, care au menirea de a clarifica unele aspecte ce țin de interpretarea normelor legale. Astfel, aceste norme metodologice, în c apitolul VIII - Taxe speciale, secțiunea 1 - Taxe speciale, pct. 161 , dispun că, în sensul

art. 484 din Codul fiscal , consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, prin proceduri aprobate, vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în conformitate cu

Legea nr. 273/2006 , cu modificările și completările ulterioare, precum și modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective și modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective. La

teza a II-a a lit. a) a pct. 161

se prevede că hotărârile acestora vor fi afișate la sediul autorităților administrației publice locale și vor fi publicate, potrivit legii, iar la

lit. c)

a aceluiași punct se precizează că taxele speciale, instituite potrivit prevederilor

art. 484 din Codul fiscal , se fac venit la bugetul local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate.

22.

Astfel, dispozițiile

art. 484 din Codul fiscal

sunt aplicabile în coroborare cu alte prevederi cu incidență în materie, cu normele de aplicare a Codului fiscal, cu cele care reglementează finanțele publice locale și cele care reglementează organizarea și funcționarea serviciului de salubrizare a localităților.

23.

De asemenea, Curtea a reținut că taxa este definită de

art. 2 alin. (1) pct. 55 din Legea nr. 273/2006

ca acea sumă „plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public“. Impozitul este definit de

art. 2 alin. (1) pct. 37 din același act normativ

ca prelevarea obligatorie, fără contraprestație imediată, directă și nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităților de interes general.

24.

În continuare, Curtea a constatat că una dintre caracteristicile taxei fiscale este aceea că persoana care plătește contribuția bănească cu titlu de taxă fiscală beneficiază de prestația unui serviciu din partea unui operator economic, o instituție publică ori un serviciu public. În acest sens, prin

Decizia nr. 141 din 14 decembrie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 21 decembrie 1994, Curtea a statuat că, de principiu, o taxă are justificarea într-o prestație a unei autorități publice.

25.

Distinct de cele reținute prin decizia precitată, Curtea constată că reglementarea taxei speciale prin textele de lege anterior precizate îi conferă acesteia caracterul de legalitate. În acest sens, având în vedere particularitățile unor servicii de utilități publice, legiuitorul poate stabili, ținând seama de sfera utilizatorilor serviciului, modalități diferite de finanțare a acestui serviciu - inclusiv prin posibilitatea instituirii unor taxe speciale, în cazul prestațiilor efectuate în beneficiul întregii comunități locale.

26.

În ceea ce privește criticile aduse de autoarea excepției cu privire la instituirea unui impozit cu denumirea de taxă specială, prin analiza coroborată a dispozițiilor fiscale ce privesc taxele speciale, inclusiv a textului criticat, Curtea observă că acestea din urmă păstrează elementul principal ce deosebește taxa de impozit. Acest element presupune o sumă plătită în schimbul unui serviciu prestat, chiar dacă individualizarea beneficiarilor serviciului și cuantumul taxei speciale se stabilesc de către autoritățile locale prin acte subsecvente, în conformitate cu reglementările în vigoare.

27.

Referitor la dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție , potrivit cărora, „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, în jurisprudența sa constantă Curtea a reținut că acesta cuprinde anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii) (a se vedea

Decizia nr. 141 din 12 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1096 din 18 noiembrie 2020, paragraful 19). Având în vedere principiul generalității legilor, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au arătat că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii ( Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011; Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Astfel, cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, respectiv se referă la faptul că actul normativ trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I ( Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26).

28.

Referitor la argumentele aduse de autoarea excepției cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor criticate de către instanțele judecătorești, Curtea reiterează faptul că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată (a se vedea

Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).

29.

Astfel, din expunerea cadrului normativ ce guvernează domeniul taxelor speciale, precum și aplicând considerentele de principiu la normele deduse controlului de constituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate sunt suficient de clare, precise și previzibile pentru ca destinatarii normelor să își adapteze conduita în funcție de cerințele legii, prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție , în componentele anterior menționate, nefiind afectate.

30.

În ceea ce privește încălcarea prin dispozițiile criticate a

art. 31 din Constituție

privind dreptul la informație, instanța constituțională observă că autoarea excepției indică doar prevederile constituționale pretins încălcate, fără să precizeze în ce constă neconstituționalitatea dispozițiilor criticate. Așa fiind, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea

art. 31 din Constituție

nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoare raportat la acest articol.

31.

În final, Curtea constată că dispozițiile

art. 30

nu au incidență în prezenta cauză, întrucât plata taxelor și a impozitelor nu vizează niciuna dintre componentele libertății de exprimare.

32.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Omnes Asistent în Brokeraj - S.R.L., cu sediul în comuna Brețcu, județul Covasna, în Dosarul nr. 948/119/2020 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 133/2022

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2021

privind regimul deșeurilor, precum și a

Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.