Decizia nr. 33/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15^1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, introdus prin

articolul unic al Legii nr. 157/2020

pentru completarea

anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul că acesta este neconstituțional în măsura în care nu se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar prevăzute de

art. 7 alin. (4) lit. a)-h) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, excepție ridicată de Cecilia Uncheașu și alții în Dosarul nr. 1.511/87/2021 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 56D/2022.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 57D/2022, nr. 660D/2022 și nr. 1.108D/2024, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15^1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , introdus prin

articolul unic al Legii nr. 157/2020 , în sensul că acesta este neconstituțional în măsura în care nu se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar prevăzute de

art. 7 alin. (4) lit. a)-h) din Legea nr. 182/2002 , excepție ridicată de Carmen Daniela Preoteasa și alții în Dosarul nr. 1.528/87/2021 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, respectiv a dispozițiilor

art. 15^1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , introdus prin

articolul unic al Legii nr. 157/2020 , excepție ridicată de Nicolae Cătălin Magdalena și alții în Dosarul nr. 3.417/120/2021 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, și respectiv a dispozițiilor

art. 15 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Adina Laura Văsăliuț în Dosarul nr. 22.632/3/2023 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 57D/2022, nr. 660D/2022 și nr. 1.108D/2024 la Dosarul nr. 56D/2022, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, concretizată prin

Decizia nr. 196 din 8 aprilie 2025 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin sentințele civile nr. 721 și nr. 718 din 14 decembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 1.511/87/2021 și nr. 1.528/87/2021, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15^1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, introdus prin

articolul unic al Legii nr. 157/2020

pentru completarea

anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul că acesta este neconstituțional în măsura în care nu se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar prevăzute de

art. 7 alin. (4) lit. a)-h) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate.

8.

Prin Încheierea din 15 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.417/120/2021, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15^1 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , introdus prin

articolul unic al Legii nr. 157/2020 .

9.

Prin Încheierea civilă din 11 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 22.623/3/2023, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor

art. 15 din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .

10.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cecilia Uncheașu și alții, de Carmen Daniela Preoteasa și alții, de Nicolae Cătălin Magdalena și alții, precum și de Adina Laura Văsăliuț în litigii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale.

11.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate îi discriminează pe judecători și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în raport cu personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională. Obiectul pretinsei discriminări îl constituie acordarea unui spor la salariul de bază/solda de funcție de până la 25% doar personalului militar, polițiștilor, polițiștilor de penitenciare, precum și personalului civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat, nu și judecătorilor.

Autorii își susțin poziția prin raportare la împrejurarea că și judecătorii ocupă funcții cu acces la informații clasificate din clasa secrete de stat și, deci, se află într-o situație similară cu personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională. În plus, aceste categorii profesionale sunt salarizate în baza aceleiași legi,

Legea-cadru nr. 153/2017 .

12.

Se apreciază că această compensație bănească acordată categoriilor de salariați obligate la protejarea informațiilor cuprinse în documentele clasificate din clasa secrete de stat, de care categoriile pretins discriminate iau cunoștință prin natura funcției, trebuie apreciată ca fiind legitimă, rezonabilă și echitabilă. Deși situația este analoagă cu a personalului militar, polițiștilor, polițiștilor de penitenciare și personalului civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, excluderea autorilor excepției de la acordarea sporului de până la 25% reprezintă o discriminare pe criteriul categoriei sociale, ce are ca efect înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege în domeniul economic și social.

13.

Se consideră că

art. 7 alin. (4) lit. f)

și

g) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate garantează judecătorilor și procurorilor accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, precum și că organizarea Consiliului Superior al Magistraturii implică accesul acestora la informații clasificate din clasa secrete de stat.

14.

Autorii excepției menționează soluția și argumentarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din

Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008

și susțin că acestea sunt aplicabile prin analogie cu situația discriminării pe care o critică în prezenta excepție. Astfel, instanța supremă a statuat, în condițiile în care un spor de 15% pentru confidențialitate era acordat întregului personal din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor, că, pentru a nu se încălca principiul nediscriminării, acesta se cuvine și magistraților, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate.

15.

Se afirmă că acest spor este diferit de sporul de până la 25%, primul fiind general și, deci, acordat pentru toate celelalte informații de care anumite categorii profesionale iau cunoștință în exercitarea profesiei și pentru care nu există prevederi speciale de protecție. În decizia menționată, instanța supremă a statuat că, deși legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității în drepturi prevăzut de

art. 16 din Constituție , sporurile la salariul (indemnizația) de bază trebuie să fie acordate tuturor salariaților, indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea, atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective. Prevederile

art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt încălcate, deoarece excluderea de la acordarea sporului de până la 25% reprezintă o discriminare directă a judecătorilor, întrucât se află într-o situație analoagă cu personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare, precum și cu personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională.

16.

Se mai susține că, prin intermediul

art. 20 din Constituție , prevederile

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 1 din Protocolul nr. 12

la aceasta, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în materia interzicerii discriminării devin obligatorii pentru puterea legislativă din România.

17.

În susținerea criticilor de neconstituționalitate formulate, se invocă jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia deosebirea de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 ), politica salarială a statului, inclusiv cu referire la acordarea sporurilor, care se află în puterea sa de apreciere (de exemplu,

Decizia nr. 575 din 4 mai 2011

sau

Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 ), cea referitoare la principiul potrivit căruia în exercitarea puterii de a aprecia cu privire la politica sa salarială statul are îndatorirea constituțională ca măsurile dispuse în exercitarea acesteia să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică (de exemplu,

Decizia nr. 337 din 17 martie 2009 ), precum și jurisprudența referitoare la remediul constituțional al constatării unei discriminări, respectiv acordarea beneficiului și persoanei excluse, de exemplu,

Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014 .

18.

În Dosarul nr. 1.108D/2024, se mai susține că din analiza Expunerii de motive a

Legii nr. 157/2020

nu rezultă o motivare de natură să justifice, în mod obiectiv, situația diferită a categoriilor profesionale prevăzute de norma criticată, sporul trebuind să fie acordat tuturor persoanelor care lucrează cu date și informații clasificate indiferent că își desfășoară activitatea în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului, atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporului respectiv.

19.

Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.

20.

Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât pretinsa formă de discriminare, pe de o parte, excedează formelor de discriminare prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , iar, pe de altă parte, textul de lege criticat prevede în mod concret limitele și condițiile în care se acordă sporul de până la 25%, pentru funcțiile de acces la informații clasificate, obligația la plată a acestui spor nefiind una necondiționată și în procent maxim, așa cum solicită autorii excepției.

21.

Tribunalul Sălaj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile legale criticate sunt aplicabile doar personalului militar, polițiștilor, polițiștilor de penitenciare, precum și personalului civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat, fiind astfel vorba despre opțiunea legiuitorului în sensul de a recunoaște expres doar acestor categorii profesionale expres enumerate aceste drepturi, nu și categoriei de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției.

22.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

23.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

24.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

25.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispozițiile

art. 15^1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, introdus prin

articolul unic al Legii nr. 157/2020

pentru completarea

anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 27 iulie 2020, în sensul că acesta este neconstituțional în măsura în care nu se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar prevăzute de

art. 7 alin. (4) lit. a)-h) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, respectiv dispozițiile

art. 15 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Însă, ținând seama de prevederile

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, precum și de notele autorilor excepției depuse în motivarea criticilor de neconstituționalitate, Curtea reține ca obiect al excepției dispozițiile

art. 15^1 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , care au următorul cuprins: „Personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare, precum și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat beneficiază de un spor la salariul de bază/solda de funcție de până la 25%, în condițiile stabilite prin ordin al ordonatorului principal de credite.“

26.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi și ale

art. 41 alin. (2)

și

(4)

referitor la muncă și la protecția socială a muncii. Totodată, în temeiul

art. 20 alin. (1) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele

art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12

la aceasta, precum și

art. 7

referitor la egalitate și

art. 23 referitor la dreptul la muncă din Declarația Universală

a Drepturilor Omului. De asemenea, se invocă și jurisprudența Curții Drepturilor Omului.

27.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor din prezenta cauză, fiind analizate prin

Decizia nr. 196 din 8 aprilie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 9 septembrie 2025.

28.

Astfel, prin

Decizia nr. 196 din 8 aprilie 2025 , precitată, paragraful 29, Curtea a reținut că sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de

Constituție . De asemenea, Curtea a reținut că instituirea și diminuarea sporurilor, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, precum și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică. De asemenea, Curtea a mai reținut și că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituțională să acorde sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.

29.

Cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile de lege criticate îi discriminează pe judecători și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor în raport cu personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare, precum cu și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, prin

Decizia nr. 196 din 8 aprilie 2025 , paragraful 31, Curtea a reținut că magistrații și beneficiarii sporului nu se află într-o situație identică, așa cum ar trebui să se afle pentru a se putea reține că statul ar fi fost obligat să acorde sporul și magistraților. Dimpotrivă, Curtea a statuat că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă (a se vedea

Decizia nr. 176 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, paragraful 59, și

Decizia nr. 110 din 23 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021, paragraful 15). Ca atare, ținând seama că magistrații și beneficiarii sporului sunt categorii de personal clar diferențiate, statul are dreptul de a nu-l acorda și magistraților.

30.

Referitor la invocarea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate formulate, a

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, prin

Decizia nr. 196 din 8 aprilie 2025 , paragraful 32, Curtea a reținut că magistrații și beneficiarii sporului se află într-o situație obiectiv diferită și din perspectiva acestor dispoziții, potrivit cărora „accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit

art. 15 lit. d)

și

e) , este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: a) Președintele României; b) prim-ministru; c) miniștri; d) deputați; e) senatori; f) judecători; g) procurori; h) magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în concordanță cu atribuțiile specifice, sunt îndreptățiți să aibă acces la informațiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la

alin. (1)-(3) , respectiv la

art. 28 , în baza unor proceduri interne ale instituțiilor din care aceștia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, după ce au luat cunoștință de responsabilitățile ce le revin privind protecția informațiilor clasificate și au semnat angajamentul scris de păstrare a secretului prevăzut la

art. 36 alin. (3)“ . Având în vedere caracterul limitativ al acestei enumerări și împrejurarea că beneficiarii sporului nu fac parte din enumerare, ei nu se află în aceeași categorie cu magistrații. Judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți, potrivit prevederilor exprese ale legii, au acces la secrete de stat și secrete de serviciu, ceea ce înseamnă că indemnizația lor de încadrare este stabilită ținându-se cont de această latură a atribuțiilor lor de serviciu, compensându-se, astfel, în mod corespunzător, din punct de vedere patrimonial, obligația de confidențialitate privind informațiile ce fac obiectul secretului de stat și al secretului de serviciu.

31.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

32.

În final, Curtea nu poate reține nici susținerea potrivit căreia din analiza expunerii de motive a

Legii nr. 157/2020

nu rezultă o motivare de natură să justifice, în mod obiectiv, situația diferită a categoriilor profesionale prevăzute de norma criticată, având în vedere că acest spor trebuie să fie acordat tuturor persoanelor care lucrează cu date și informații clasificate indiferent că își desfășoară activitatea în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului, atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea ce reglementează plata sporului respectiv. Astfel, într-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională a constatat că un viciu de neconstituționalitate extrinsec al legii nu poate rezulta din chiar modul în care inițiatorul ei și-a motivat proiectul/propunerea legislativă, în condițiile în care rezultatul activității de legiferare este legea adoptată de Parlament. Așadar, controlul de constituționalitate vizează legea, și nu opțiuni, dorințe sau intenții cuprinse în expunerea de motive a legii (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 346 din 26 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1229 din 21 decembrie 2022, paragraful 27, și

Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragraful 39).

33.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cecilia Uncheașu și alții și de Carmen Daniela Preoteasa și alții în dosarele nr. 1.511/87/2021 și nr. 1.528/87/2021 ale Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, de Nicolae Cătălin Magdalena și alții în Dosarul nr. 3.417/120/2021 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și de Adina Laura Văsăliuț în Dosarul nr. 22.632/3/2023 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 15^1 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă - Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalului Sălaj - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026.