Decizia nr. 196/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15^1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mihai Popa și alții în Dosarul nr. 630/87/2021 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.009D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 3.682D/2021, nr. 3.966D/2021, nr. 1.011D/2024 și nr. 4.061D/2024, având obiect similar al excepțiilor de neconstituționalitate, excepții ridicate de Ovidiu Giorgescu și Monica Popa în dosarele nr. 1.919/120/2021 și nr. 1.933/120/2021 ale Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă, de Alexandru Balu în Dosarul nr. 22.628/3/2023 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și de Raluca Ioana Spoeală în Dosarul nr. 22.636/3/2023 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 3.682D/2021, nr. 3.966D/2021, nr. 1.011D/2024 și nr. 4.061D/2024 la Dosarul nr. 3.009D/2021. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.682D/2021, nr. 3.966D/2021, nr. 1.011D/2024 și nr. 4.061D/2024 la Dosarul nr. 3.009D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, sporurile, alte recompense și premiile acordate salariaților nu au caracter de drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să le diferențieze în funcție de categoria de personal, să le modifice pe diferite perioade, să le suspende sau chiar să le anuleze. Critica autorilor nu se susține, având în vedere că legiuitorul a reglementat o situație juridică diferită de cea în care se află autorii care fac pare din familia ocupațională Justiție, sporul fiind acordat personalului din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională. Sporul pretins acordat discriminatoriu beneficiarilor textului de lege criticat este, în realitate, acordat și categoriei profesionale din care autorii fac parte, având o configurare proprie, astfel cum a fost recunoscut de instanța supremă în

Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008 , pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, și menținut, ulterior, prin legile de salarizare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021, îndreptată prin Încheierea din 18 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 630/87/2021, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15^1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihai Popa și alții într-un litigiu având ca obiect acordarea unor drepturi salariale și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.009D/2021.

8.

Prin încheierile din 16 noiembrie 2021 și 8 decembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 1.919/120/2021 și nr. 1.933/120/2021, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15^1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ovidiu Giorgescu și Monica Popa în litigii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale și formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 3.682D/2021 și nr. 3.966D/2021.

9.

Prin Sentința civilă nr. 167 din 27 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 22.628/3/2023, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15^1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Balu într-un litigiu având ca obiect acordarea unor drepturi salariale și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.011D/2024.

10.

Prin Încheierea din 12 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 22.636/3/2023, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15^1 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Raluca Ioana Spoeală într-un litigiu având ca obiect acordarea unor drepturi salariale și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.061D/2024.

11.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii, în esență, susțin că prevederile criticate îi discriminează pe judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate în raport cu personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare, precum și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, denumiți în continuare beneficiari. Obiectul pretinsei discriminări îl constituie acordarea unui spor la salariul de bază/solda de funcție de până la 25%, denumit în continuare spor, doar beneficiarilor care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat, nu și procurorilor și personalului auxiliar de specialitate. Autorii își susțin poziția prin raportare la împrejurarea că și procurorii și personalul auxiliar de specialitate ocupă funcții cu acces la informații clasificate din clasa secrete de stat și, deci, se află într-o situație similară cu beneficiarii. În plus, ambele categorii profesionale sunt salarizate în baza aceleiași legi,

Legea-cadru nr. 153/2017 .

12.

Compensația bănească acordată categoriilor de salariați obligate la protejarea informațiilor cuprinse în documentele clasificate din clasa secrete de stat, de care categoriile pretins discriminate iau cunoștință prin natura funcției, trebuie apreciată ca fiind legitimă, rezonabilă și echitabilă. Deși situația este analoagă cu a beneficiarilor, excluderea de la acordarea sporului reprezintă o discriminare pe criteriul categoriei sociale, care are ca efect înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege în domeniul economic și social.

13.

Astfel, autorii menționează că

art. 7 alin. (4) lit. f)

și

g) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate garantează judecătorilor și procurorilor accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, precum și că organizarea Consiliului Superior al Magistraturii implică accesul procurorilor la informații clasificate din clasa secrete de stat.

14.

În continuare, autorii analizează soluția și argumentarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din

Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008

și susțin că acestea sunt aplicabile prin analogie cu situația discriminării pe care o critică în prezenta excepție. Astfel, instanța supremă a statuat, în condițiile în care un spor de 15% pentru confidențialitate era acordat întregului personal din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor, că acesta, pentru a nu se încălca principiul nediscriminării, se cuvine și magistraților, magistraților-asistenți și personalului auxiliar de specialitate. Autorii menționează că acest spor este diferit de spor, primul fiind general și, deci, acordat pentru toate celelalte informații de care anumite categorii profesionale iau cunoștință în exercitarea profesiei și pentru care nu există prevederi speciale de protecție. În decizia menționată, instanța supremă a statuat că, deși legiuitorul poate stabili drepturi de salarizare diferite pentru anumite categorii de personal, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere egalității în drepturi prevăzute de

art. 16 din Constituție , sporurile la salariul (indemnizația) de bază trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea, atât timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective. Prevederile

art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt încălcate, deoarece excluderea de la acordarea sporului reprezintă o discriminare directă a procurorilor și a personalului auxiliar de specialitate, întrucât se află într-o situație analoagă cu a beneficiarilor.

15.

În continuare, autorii invocă

art. 20 din Constituție

și susțin că, prin intermediul acestuia, prevederile

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

art. 1 din Protocolul nr. 12

la aceasta, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în materia interzicerii discriminării devin obligatorii pentru puterea legislativă din România.

16.

De asemenea, autorii excepției precizează că, în punctul de vedere transmis de Guvern în procedura parlamentară, s-a evidențiat că în majoritatea instituțiilor publice din administrația publică centrală și din alte instituții există personal care ocupă funcții cu acces la informații clasificate și, prin urmare, s-a apreciat că propunerea legislativă ar conduce la discriminare salarială între acești salariați și categoria de personal bugetar care ar urma să beneficieze de prevederile propuse prin inițiativa legislativă.

17.

Tot astfel, în avizul Consiliului Economic și Social s-a menționat că, prin propunerea legislativă, se creează discriminare față de celelalte categorii de salariați plătiți din fonduri publice. De altfel, în chiar cuprinsul expunerii de motive a

Legii nr. 157/2020

pentru completarea

anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice se reține că sporul pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate nu este recunoscut chiar instituțiilor SNA care gestionează informații clasificate secret de stat, în vreme ce acest drept este recunoscut de legea salarizării altor instituții alese aleatoriu (Consiliul Concurenței, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, Agenția Națională pentru Integritate, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, Curtea de Conturi) dintre toate cele care, în îndeplinirea atribuțiilor funcționale, iau contact cu informații din categoria celor prevăzute la

art. 17 din Legea nr. 182/2002 .

18.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia invocă și citează din jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia deosebirea de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, de exemplu,

Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 ), politica salarială a statului, inclusiv cu referire la acordarea sporurilor, se află în puterea sa de apreciere (de exemplu,

Decizia nr. 575 din 4 mai 2011

sau

Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 ), precum și din jurisprudența referitoare la principiul că în exercitarea puterii de a aprecia cu privire la politica sa salarială statul are îndatorirea constituțională ca măsurile dispuse în exercitarea acesteia să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică (de exemplu,

Decizia nr. 337 din 17 martie 2009 ). În sfârșit, autorii amintesc și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la remediul constituțional al constatării unei discriminări, respectiv acordarea beneficiului și persoanei excluse, de exemplu,

Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014 .

19.

Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, apreciază că excepția este neîntemeiată.

20.

Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă arată că excepția este inadmisibilă, deoarece vizează exclusiv interpretarea sau aplicarea dispozițiilor legale criticate, care, potrivit

art. 126 din Constituție , intră în sfera de competență a instanțelor judecătorești.

21.

Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă, în Dosarul nr. 3.966D/2021, arată că, în contextul în care fondurile prevăzute în prezent în bugetul ordonatorilor de credite pentru drepturi salariale nu sunt suficiente, se justifică adoptarea unor măsuri, însă acestea nu trebuie să fie discriminatorii, în contextul în care principiile enunțate în chiar primele articole ale legii salarizării unitare au fost nediscriminarea (în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și al instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție) și egalitatea (asigurarea de salarii de bază egale pentru munca de valoare egală).

22.

Tribunalul Ilfov - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.

23.

Tribunalul Sibiu - Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată.

24.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

25.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

26.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

27.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din motivarea autorilor, îl reprezintă dispozițiile

art. 15^1 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins: „Personalul militar, polițiștii, polițiștii de penitenciare, precum și personalul civil din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat beneficiază de un spor la salariul de bază/solda de funcție de până la 25%, în condițiile stabilite prin ordin al ordonatorului principal de credite.“

28.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi, ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 41 alin. (2)

și

(4)

referitor la muncă și la protecția socială a muncii. Totodată, se invocă dispozițiile

art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , ale

art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenție

și ale

art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12

la aceasta, ale

art. 7

referitor la egalitate și

art. 23 referitor la dreptul la muncă din Declarația

Universală a Drepturilor Omului, precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

29.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, printr-o jurisprudență constantă, a stabilit că sporurile salariale nu au natura unor drepturi fundamentale. Astfel, potrivit

Deciziei nr. 63 din 28 februarie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 18 iulie 2023, paragraful 27, și

Deciziei nr. 666 din 29 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, paragrafele 18 și 19, sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. De asemenea, Curtea a statuat că instituirea și diminuarea sporurilor, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, precum și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică. De asemenea, Curtea a mai reținut și că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, statul are deplina legitimitate constituțională să acorde sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare ( Decizia nr. 85 din 2 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 2 august 2023, paragraful 17).

30.

Curtea reține că, deși lipsa reglementării distincte a sporului privind magistrații reprezintă un tratament diferențiat al acestora față de beneficiarii sporului, acest tratament nu reprezintă și un tratament discriminatoriu, interzis atât de

art. 16 alin. (1) din Constituție , cât și de

art. 14 din Convenție . Nici Curtea Constituțională, nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu interpretează principiul interzicerii discriminării într-un sens atât de rigid încât, odată constatată o asemănare obiectivă, fie ea și importantă, dintre două sau mai multe categorii de subiecte de drept, să se impună automat sancționarea tratamentului diferențiat. În prezenta cauză, autorii menționează împrejurarea obiectivă că atât magistrații, cât și beneficiarii lucrează în condiții care le permite accesul la secrete de stat. Legiuitorul a exclus însă categoria magistraților de la acordarea sporului. Autorii excepției consideră că este suficientă această asemănare între condițiile de muncă obiective în care își desfășoară activitatea magistrații și beneficiarii pentru ca jurisdicția constituțională să sancționeze conduita statului de a acorda sporul doar beneficiarilor și, ca atare, să admită excepția de neconstituționalitate prin inserarea în enumerarea cuprinsă în dispozițiile criticate și a categoriei magistraților.

31.

Curtea reține că magistrații și beneficiarii sporului nu se află într-o situație identică, așa cum a statuat în jurisprudența citată că ar trebui să se afle pentru a se putea reține că statul ar fi fost obligat să acorde sporul și magistraților. Dimpotrivă, Curtea a statuat că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă (a se vedea

deciziile Curții nr. 176 din 21 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, paragraful 59, și

nr. 110 din 23 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 26 mai 2021, paragraful 15). Ca atare, ținând seama că magistrații și beneficiarii sporului sunt categorii de personal clar diferențiate, statul are dreptul de a nu-l acorda și magistraților.

32.

Mai mult decât atât, Curtea reține că magistrații și beneficiarii sporului se află într-o situație obiectiv diferită și din perspectiva prevederilor

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, potrivit cărora „Accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e), este garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de persoane: a) Președintele României; b) prim-ministru; c) miniștri; d) deputați; e) senatori; f) judecători; g) procurori; h) magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în concordanță cu atribuțiile specifice, sunt îndreptățiți să aibă acces la informațiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituțiilor din care aceștia fac parte, avizate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, după ce au luat cunoștință de responsabilitățile ce le revin privind protecția informațiilor clasificate și au semnat angajamentul scris de păstrare a secretului prevăzut la art. 36 alin. (3)“. Având în vedere caracterul limitativ al acestei enumerări și împrejurarea că beneficiarii sporului nu fac parte din enumerare, ei nu se află în aceeași categorie cu magistrații. Judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți, potrivit prevederilor exprese ale legii, au acces la secrete de stat și secrete de serviciu, ceea ce înseamnă că indemnizația lor de încadrare este stabilită ținându-se cont de această latură a atribuțiilor de serviciu ale categoriilor antereferite, compensându-se, astfel, în mod corespunzător, din punct de vedere patrimonial, obligația de confidențialitate privind informațiile ce fac obiectul secretului de stat și al secretului de serviciu.

33.

În schimb, așa cum reiese din simpla interpretare gramaticală a prevederilor legale criticate, în special a sintagmei care ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat, beneficiarii sporului nu sunt îndreptățiți, în mod automat, la acordarea lui, așa cum este cazul magistraților. Or, exercitându-și marja de apreciere în materia politicilor salariale și, în particular, a acordării sporurilor, statul, prin dispozițiile criticate, a considerat oportun să îi gratifice pe beneficiari.

34.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Popa și alții în Dosarul nr. 630/87/2021 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, de Ovidiu Giorgescu și Monica Popa în dosarele nr. 1.919/120/2021 și nr. 1.933/120/2021 ale Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă, de Alexandru Balu în Dosarul nr. 22.628/3/2023 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și de Raluca Ioana Spoeală în Dosarul nr. 22.636/3/2023 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 15^1 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă, Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și Tribunalului Ilfov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.