Decizia nr. 177/2000

Lucian Mihai - președinte

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii presei nr. 3/1974 , republicată, excepție ridicată de Dumitru Tinu și Mihai Diac în Dosarul nr. 5.550/1999 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 septembrie 2000 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 26 septembrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 5.550/1999, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Legii presei nr. 3/1974 , republicată. Excepția a fost ridicată de Dumitru Tinu și Mihai Diac, părți într-o cauza civilă care are ca obiect cererea de obligare la repararea daunelor morale cauzate reclamantului Victor Babiuc prin publicarea unor materiale în ziarul "Adevărul".

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca, deoarece

Legea nr. 3/1974 , republicată, contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 16 alin. (1) și ale art. 30 alin. (1) și (3), aceasta nu mai este în vigoare prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituție. De asemenea, se considera ca această lege "a fost redactată și adoptată ca o delimitare și disimulare față de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale", ceea ce contravine art. 20 din Constituție.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, considera ca excepția este intemeiata în ceea ce privește

art. 1 din Legea nr. 3/1974 , republicată, care încalcă art. 1 alin. (3) din Constituție, precum și în ceea ce privește art. 2 din lege, care contravine art. 8 alin. (1) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece

Legea nr. 3/1974 , republicată, a fost abrogată, cu excepția art. 72-75 și a

art. 93, prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, ordonanța care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii presei nr. 3/1974 , republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 3 din 19 ianuarie 1978.

Autorii excepției susțin ca prin conținutul sau social-politic această lege contravine prevederilor constituționale actuale, astfel ca trebuie considerată abrogată în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta critica a rămas fără obiect, deoarece, ulterior sesizării sale,

Legea nr. 3/1974 , republicată, a fost abrogată, cu excepția art. 72-75 și a

art. 93, prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 53/2000

pentru unele măsuri privind soluționarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000.

Referitor la dispozițiile

art. 72-75, neabrogate, din Legea nr. 3/1974 , republicată, dispoziții referitoare la dreptul la replica, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 1996, definitivă ca urmare a

Deciziei nr. 55 din 14 mai 1996 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 21 iunie 1996, retinand ca ele sunt constituționale, cu sublinierea ca "dreptul la replica are valoarea unui drept constituțional corelativ celui de libera exprimare a opiniilor." Iar în ceea ce privește art. 93 din aceeași lege, Curtea observa ca acesta nu este decât o continuare a prevederilor cuprinse în art. 74 și 75 prin reglementarea sanctionarii nepublicarii sau nedifuzarii răspunsului (replicii) comunicat de cei interesați.

Oricum ar fi, prevederile legale rămase în vigoare (art. 72-75 și art. 93) sunt nerelevante pentru soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, al carei obiect îl constituie obligarea la repararea daunelor morale.

În consecința, în temeiul dispozițiilor alin. (1) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", dispoziții coroborate cu cele ale alin. (6) din același articol, rezultă ca excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii presei nr. 3/1974 , republicată, excepție ridicată de Dumitru Tinu și Mihai Diac în Dosarul nr. 5.550/1999 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2000.