Decizia nr. 172/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Alexandru Ienciu și Paraschiva Ienciu în Dosarul nr. 760/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca părți pe autorii excepției și Vasile Sasu.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. În sustinere arata ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu contravin Constituției, ci, dimpotriva, aceste dispoziții au scopul de a proteja chiriașii din imobilele restituite foștilor proprietari atât în baza

Legii nr. 112/1995 , cat și prin hotărâri judecătorești. Se susține ca prin ordonanța de urgență se pot reglementa domenii rezervate legii organice, invocandu-se în acest sens și jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 martie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 760/2000, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Alexandru Ienciu și Paraschiva Ienciu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia, fără a indica textul din Constituție căruia i-ar contraveni dispozițiile

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , considera ca "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe pe domenii ce nu fac obiectul unor legi organice".

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, arata ca dispozițiile art. 11 alin. (2) nu contravin prevederilor art. 114 din Constituție, "fiind vorba de dispozițiile unei ordonanțe de urgență a Guvernului care nu modifica legea organică - Codul de procedură civilă cu privire la ordonanța președințială - art. 581 din Codul de procedură civilă, ci arata în mod expres ca aceasta dispoziție se aplică și în materia evacuarii chiriașilor din casele naționalizate, care nu poseda titlu de locațiune".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, cu susținerea ca, potrivit art. 114 alin. (1) și (2) din Constituție, ordonanțele emise în temeiul unei legi de abilitare nu pot reglementa domenii care fac obiectul legilor organice. În ceea ce privește ordonanțele de urgenta, acestea pot fi emise în orice domeniu, dacă este îndeplinită condiția existenței unor situații excepționale. În sprijinul acestor sustineri invoca Decizia Curții Constituționale nr. 34/1998. Referindu-se la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , arata ca adoptarea ei a fost determinata de expirarea termenului prevăzut de

Legea nr. 17/1994 , precum și de necesitatea soluționării litigiilor apărute ca urmare a aplicării

Legii nr. 112/1995 , a căror nerezolvare ar fi putut genera conflicte sociale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, text care are următorul conținut: "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriașului sau al fostului chiriaș de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanței președințiale."

Autorii excepției de neconstituționalitate critica textul de lege menționat pe motiv ca "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului în domenii ce nu fac obiectul unor legi organice".

Examinând aceasta sustinere, Curtea Constituțională constata ca textul constituțional presupus a fi încălcat este cel al art. 114 din Constituție, care are următorul cuprins:

"(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Cu privire la argumentele aduse de autorii excepției Curtea retine ca interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legilor organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicție decurgând nemijlocit din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgenta, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituționale a instituției. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, a statuat, de asemenea, ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituție și al celorlalte dispoziții constituționale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice; fără indoiala, în conținutul unor asemenea reglementări pot exista și norme de domeniul legii organice care atrag deci adoptarea lor cu majoritatea prevăzută de Constituție pentru astfel de legi. Aceasta însă nu înseamnă transformarea tuturor dispozițiilor Codului de procedura civilă în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge, practic, la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, între care nu figurează dispoziții legale privind procedura civilă".

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile promovate prin deciziile sus-amintite își mențin valabilitatea și în aceasta cauza, astfel ca excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă sub acest aspect.

Curtea retine, de altfel, ca măsura evacuarii din spațiul deținut abuziv de chiriașul care refuza sa încheie contractul de închiriere în termen de 60 de zile de la notificarea facuta de proprietar poate fi luată pe calea ordonanței președințiale, instituție reglementată de art. 581 din Codul de procedură civilă, aceasta făcând parte din ansamblul procedurilor de judecată reglementate prin lege, asa cum prevede art. 125 alin. (3) din Constituție.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Alexandru Ienciu și Paraschiva Ienciu în Dosarul nr. 760/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2000.