Decizia nr. 206/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Koszokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova Bacau în Dosarul nr. 817/2000 al Tribunalului Brăila - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 octombrie 2000 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 octombrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 817/2000, Tribunalul Brăila - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova Bacau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

încalcă "dreptul de proprietate asupra acțiunilor, drept protejat de Constituția României în art. 41", deoarece dispune scoaterea din capitalul social al societăților comerciale agricole a terenurilor deținute de acestea. Se mai arata ca fostele întreprinderi agricole de stat au fost transformate în societăți comerciale, în baza

Legii nr. 15/1990 , intrand în patrimoniul lor toate mijloacele de producție, inclusiv terenurile agricole, și toate celelalte bunuri avute până atunci în administrare. Prin

Hotărârea Guvernului nr. 746/1991

s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole, iar valoarea acestora a fost inclusă în valoarea capitalului social, calculandu-se astfel numărul acțiunilor societății, din care 70% au revenit Fondului Proprietății de Stat, iar 30% Fondurilor Proprietății Private, transformate ulterior în societăți financiare de Investiții. Prin scoaterea terenurilor agricole din capitalul social se diminuează valoarea acestuia și, în mod implicit, numărul acțiunilor ce îi revin societății de investiții financiare, fiind astfel lezat dreptul sau de proprietate.

Tribunalul Brăila - Secția comercială, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât, prin scoaterea din capitalul social a terenurilor agricole, numărul acțiunilor nu s-a redus, iar dreptul de proprietate al paratei nu a fost încălcat, diminuându-se numai valoarea. Instanța considera ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

s-au înlăturat dispozițiile luate prin

Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 , prin care a fost lezat dreptul de proprietate al statului, intrandu-se astfel în legalitate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată este nefondata, întrucât dispozițiile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

"nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizand opțiunea politicii statului în privinta reformei economice și a strategiei de privatizare". Se mai arata ca

Hotărârea Guvernului nr. 746/1991

a prevăzut majorarea capitalului social doar cu valoarea acelor terenuri care constituiau proprietatea societăților comerciale, iar

art. 75 din Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991

a exclus în mod expres din capitalul social valoarea terenurilor aparținând persoanelor fizice, acționari în temeiul prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societății comerciale prevăzute la art. 1 și 2."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 din Constituție, în general, dar analizând conținutul motivarii, Curtea constata ca în realitate s-a avut în vedere încălcarea numai a prevederilor alin. (2) teza întâi din art. 41, potrivit cărora: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

Examinând textul de lege criticat, Curtea retine ca acesta nu dispune anumite măsuri ce urmează a fi luate în viitor, ci face o simpla constatare în sensul că "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social...". În alin. (2) al aceluiași articol se arata ca fac parte din capitalul social al societăților comerciale "Terenurile pentru care societățile comerciale au obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incinta, eliberat de Ministerul Agriculturii și Alimentației".

Textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al nici unui titular și nu diminuează proprietatea nimănui. Autorul excepției nu a avut niciodată drept de proprietate asupra terenurilor. El deține un pachet de acțiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societății comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici susținerea ca autorul excepției suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acțiunilor datorită excluderii - și nu scoaterii - din capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor

Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , acțiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăți comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietății de Stat și fostele fonduri ale proprietății private, antecesorii societăților de investiții financiare. Repartizarea procentuală a acțiunilor societăților comerciale, rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social.

Curtea mai constata ca în mod legal terenurile agricole și cele aflate permanent sub luciu de apa nu au fost niciodată incluse în capitalul social al societăților comerciale agricole. Deși prin

Legea nr. 15 din 7 august 1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutionala, societățile comerciale constituite prin transformarea unităților economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din acea lege s-a prevăzut ca "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu", totuși terenurile agricole nu puteau intră în componeta patrimoniului societăților comerciale, întrucât situația juridică a acestora, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor, urma să fie reglementată prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990.

Într-adevăr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum și a situației juridice a acestor terenuri au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt:

Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998;

Legea arendării nr. 16/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată și completată prin

Legea nr. 58/1995

și prin

Legea nr. 65/1998 ;

Legea nr. 54/1998

privind circulația juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 , excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova Bacau în Dosarul nr. 817/2000 al Tribunalului Brăila - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2000.